Agatha Christie - un destin marcat de sute de mistere

Si-a asigurat dreptul la nemurire intrigandu-ne la maximum, cateodata pana la paroxism. Genul de scriere pe care l-a abordat ea - si nu cred ca mai este necesar sa mentionez care este acesta - poate fi foarte alunecos si inselator.

La prima vedere, ar putea parea usor: inventezi cateva personaje, un cadru de desfasurare a actiunii, pui in scena un oarecare conflict si nu uiti de "ingredientul" principal: un cadavru.

In realitate insa, totul este mult mai complex si dificil, impunandu-se o documentare serioasa, o buna cunoastere a psihologiei umane in general si a psihologiei criminalilor in special, iar in ceea ce priveste imaginatia, talentul si stiinta (care nu se invata nicaieri, o ai sau nu) a dozarii suspansului, este suficienta lectura unui roman (sau chiar a unei nuvele) pentru a intelege de ce Agatha Christie a fost supranumita "Regina incontestabila a romanului politist".

Cele 66 de romane ale sale s-au vandut in aproximativ doua miliarde de exemplare, pe teritoriul a 104 tari din intreaga lume, si este greu de crezut ca mai exista cineva pe glob care sa aiba un minimum acces la informatie, si sa nu fi auzit despre ea. A intrat in Cartea Recordurilor, fiind autoarea de fictiune care a inregistrat cele mai mari vanzari la nivel mondial, a doua in clasamentul de profil dupa William Shakespeare. Bunaoara, in Franta este autorul cel mai bine vandut al tuturor timpurilor, fiind secondata, la diferenta de 18 milioane de exemplare, de insusi Emile Zola.

Asa stand lucrurile, oare de unde sa incepem sa vorbim despre ea?

Dincolo de sutele de mistere pe care le-a creionat, si-a avut si ea propriul mister, care (deloc de mirare, in definitiv), nu si-a gasit rezolvarea nici pana astazi, si care suscita in continuare un viu interes.

Agatha Christie s-a nascut pe 15 septembrie 1890, si a debutat ca scriitoare la varsta de 30 de ani, cu romanul "Misterioasa afacere de la Styles", care marcheaza si inceputul (glorios) al carierei celebrului detectiv Hercule Poirot.

De fapt, asa cum insasi scriitoarea povestea multi ani mai tarziu, aceasta prima carte a fost scrisa mai mult pentru a-i dovedi surorii sale ca este capabila de acest lucru. Si-a folosit cunostintele acumulate in intervalul cand a lucrat intr-un spital, ca asistenta medicala (in timpul primului razboi mondial).

Ca orice debutant, era destul de sceptica in privinta valorii lucrarii sale, insa romanul s-a bucurat de un succes fulminant. De altfel, notiunile de chimie insusite in perioada in care a lucrat in spital au inspirat-o inca multa vreme, in numeroase dintre romanele sale intalnindu-se ca arma a crimei otrava sau abuzul de medicamente, cu explicatiile (si... implicatile) stiintifice de rigoare.


Viata personala a scriitoarei a fost profund marcata de esecul primului sau mariaj, cu aviatorul Archibald Christie. Cei doi s-au casatorit in 1914 si au avut impreuna o fiica, Rosalind. Dupa 12 ani de casnicie, Christie i-a marturisit sotiei sale ca a fost infidel si ca, in ceea ce-l priveste, nu mai acorda nici o sansa casniciei lor. Socul a fost extrem de puternic pentru Agatha, care fusese convinsa pana atunci de trainicia mariajului, iar acest lucru i-a povocat o depresie puternica si a dat nastere la ceea ce s-a numit "misterul vietii ei".

La putin timp dupa discutia avuta cu sotul sau, pe data de 8 decembrie 1926, Agatha Christie a disparut fara urma, vreme de zece zile, dand nastere unei adevarate "furtuni" in presa vremii. Potrivit relatarilor din acele timpuri, ea a plecat de acasa la lasarea serii, cu masina personala, iar automobilul a fost gasit in apropierea Londrei.
Insa aici se opreau toate indiciile. Vreme de zece zile cautarile au fost zadarnice, iar speculatiile nu au intarziat sa apara: a murit? A fugit cu un presupus amant?

Dupa zece zile de cautari, ea a fost descoperita intr-un hotel de lux situat intr-o regiune din nordul Angliei. Faptul ca nu fusese identificata de receptioner se datora inregistrarii cu un nume fals (Teresa Neele). Dupa toate probabilitatile, ar fi suferit o amnezie temporara profunda, ca urmare a unei traume sau stari depresive puternice.

Scriitoarea si-a revenit pe deplin, si-a reluat activitatea literara, insa nu a vorbit niciodata despre ceea ce s-a intamplat pe parcursul celor zece zile. Asupra acestui aspect va plana intotdeauna un mister, iar ipoteza potrivit careia ar fi urmarit sa-si faca publicitate este si ea luata in calcul.


Cel putin, pentru Agatha Christie pare sa fi fost. In 1930, la doi ani dupa divortul de Archibald, ea s-a recasatorit cu Sir Max Mallowan, arheolog. Acesta era mai tanar cu 14 ani decat ea si, intrebata daca nu se teme de urmarile acestei diferente de varsta, scriitoarea a raspuns cu umor: "Tocmai de aceea am si ales un arheolog, deoarece prin natura profesiei sale, cu cat inaintez in varsta, cu atat ma va gasi mai atragatoare".

Timpul i-a dat dreptate, mariajul cu Mallowan durand tot restul vietii sale (Agatha a incetat din viata pe 12 ianuarie 1976). Dupa casatorie, ea si-a insotit partenerul in numeroase expeditii, care au constituit tot atatea surse de inspiratie pentru acelea dintre romanele sale a caror actiune se desfasoara in Orientul Mijlociu.


In ultimii ani ai vietii, presimtind ca nu va mai trai multa vreme, s-a gandit ca o data cu ea ar trebui sa "moara" si binecunoscutul detectiv Hercule Poirot, micutul belgian care a facut cariera.
Astfel a luat nastere romanul "Cortina", in care insusi Poirot comite o crima si dupa aceea moare, din cauze naturale - dar isi lasa "confesiunea" pe birou, unde va fi gasita de bunul sau prieten, capitanul Hastings.

Agatha Christie intentionase sa lase dispozitii ca romanul sa fie publicat dupa ce ea insasi va fi incetat din viata, insa succesul de care s-a bucurat pelicula realizata dupa romanul "Crima din Orient Express" a determinat-o sa permita publicarea romanului, care a aparut in 1974.

In jurnalul sau, Agatha Christie marturiseste ca niciodata nu l-a putut suferi pe Poirot. "Era incredibil de arogant, tocmai de aceea l-am si 'omorat'. Ma saturasem de aerele lui". Ultimul roman al scriitoarei, publicat insa postum, s-a intitulat "Sleeping Murder" si a marcat "retragerea" lui Miss Marple, alt detectiv celebru inventat de Agatha Christie si, de fapt, preferata ei. "Intotdeauna mi-a fost draga Miss Marple, tocmai de aceea n-am vrut s-o omor si am preferat ca, dupa ce va rezolva ultimul sau caz, sa se retraga in satul sau", mai spunea Christie in jurnalul sau.


Dupa cum relata intr-o serie de interviuri, intotdeauna i-a placut sa observe natura umana, sa incerce sa anticipeze reactiile celor din jur in diferite contexte sau sa stabileasca in ce masura personalitatea unui individ poate fi intuita studiindu-i fizionomia. Astfel au luat nastere detectivii sai consacrati: Hercule Poirot, Miss Marple si cuplul Tommy si Tuppence.

"In mediul rural exista foarte multa rautate". Miss Jane Marple, al carei laitmotiv este tocmai aceasta fraza, nu arata ca un detectiv particular tipic.
Dar tocmai infatisarea sa de batranica nevinovata era de natura sa induca in eroare eroii de fictiune imaginati de scriitoare. Jane Marple era o persoana modesta, careia ii placea sa croseteze si care, mai mult sau mai putin contextual, se lua la intrecere cu Scotland Yard-ul si reusea sa descopere criminalul exact cand si unde acesta se astepta mai putin.

"Numele meu este Hercule Poirot si, trebuie s-o spun, sunt cel mai mare detectiv din lume". Asa se prezenta "micutul" detectiv, caruia Agatha Christie ii daruise ca trasaturi fizice "un cap in forma de ou, o pereche impresionanta de mustati rasucite", si in acelasi timp o inteligenta sclipitoare, asociata cu aroganta pe masura.

Tommy si Tuppence, patroni si totodata angajati ai agentiei de investigatii "Tinerii Aventurieri", si-au inceput cariera de detectivi printr-un anunt la ziar: "Facem orice, mergem oriunde, nu refuzam nici o oferta nerezonabila". In curand s-au trezit implicati in afaceri de spionaj, jafuri de bijuterii, substituiri de persoane si asasinate care au constituit obiectul tot atator romane si nuvele...