Stephanotis, iasomia de Madagascar

Cunoscuta si sub numele de "floarea de ceara" sau "iasomia de Madagascar" - nume primit dupa tara de origine, Stephanotis este o planta lemnoasa viguroasa, cataratoare...

Cunoscuta si sub numele de "floarea de ceara" sau "iasomia de Madagascar" - nume primit dupa tara de origine, Stephanotis este o planta lemnoasa viguroasa, cataratoare, cu frunze verzi, inchise la culoare, mari si cerate, si flori albe, in forma de stea si tubuloase, parfumate, folosite, de regula, pentru decoratiuni, corsete si in buchetele de mireasa - florarii au "botezat" aceasta planta "floarea nuntii" sau "ghirlanda nuntii". 

Iasomia de Madagascar: cat de pretentioasa este planta

Este o planta destul de pretentioasa si dificil de crescut si intretinut in apartament. Se inrudeste cu floarea de ceara mai cunoscuta Hoya carnosa (lacrimile Maicii Domnului).

Iasomia de Madagascar este cea mai cunoscuta planta dintre cele 13 specii ale genului Stephanotis.

Cele mai reprezentative specii sunt originare din Madagascar (Stephanotis acuminata, Stephanotis floribunda, Stephanotis grandiflora, Stephanotis isaura si Stephanotis thouarsii), dar s-au descoperit specii si in China (Stephanotis nana si Stephanotis yunnanensis), in Japonia (Stephanotis japonica si Stephanotis lutchuensis), in Peninsula Malabar (Stephanotis parviflora) si in Cuba (Stephanotis longiflora si Stephanotis vincaeflora).



Numele genului, Stephanotis, are origine greaca si este alcatuit din doua cuvinte: "stephonos" inseamna "coroana", iar "otos", "ureche". In traducere, "o coroana de urechi", care seamana putin cu aspectul general al florii, o "trompeta" inconjurata de cinci "urechi".

Este in special cultivata pentru florile sale cerate, care se pastreaza un timp indelungat, si pentru parfumul sau intens. Mireasma seamana foarte mult cu aceea a iasomiei originale, Jasminum officinale, de unde rezulta si numele comun.

Totusi aceste specii nu sunt deloc inrudite: speciile genului Stephanotis apartin familiei Asclepiadaceae, in timp ce speciile de iasomie sunt membre ale familiei Oleaceae. 

Iasomia de Madagascar: ingrijirea


Necesita in primul rand palisarea tulpinilor, pe suporturi de sarma de forma unui arc mai strans sau mai larg, cu capetele infipte in pamantul din ghiveci sau fixate pe marginea ghiveciului. Infloreste in perioada ianuarie-mai, in principal, dar si la inceputul verii pana la inceputul toamnei.

Florile parfumate ajung pana la un diametru de cel mult 3 cm. Dupa cateva zile, petalele albe capata o culoare galbuie.

Mireasma florilor acestei plante este una dintre cele mai parfumate din intreaga lume.

Iasomia de Madagascar are un aspect placut daca este pastrata intr-un ghiveci sau intr-un cos atarnat. Ofera-i plantei un spalier sau un alt tip de suport pe care se se poata agata.

Pentru a incuraja inflorirea, primavara te sfatuim sa afani pamantul si, de asemenea, sa indepartezi lemnul putrezit sau stricat in orice fel. In plus, poti aranja si indrepta cu grija "incalceala" de ramuri pe care aceasta planta o creeaza adesea. Fixeaza ramurile pe suportul pus la dispozitia plantei si ajut-o sa creasca in directia corecta.

Ca si Hoya, are nevoie de multa lumina, dar vara nu suporta soarele direct, deoarece provoaca arsuri pe frunze. Lumina indirecta este cea mai potrivita pentru dezvoltarea armonioasa a iasomiei de Madagascar.

Necesita o temperatura moderata (18-22 grade Celsius), dar, daca aerul este umed, suporta si temperaturi mai ridicate, pana la cel mult 30 grade Celsius. Nu suporta diferentele de temperatura bruste, nu ii place sa fie mutata din loc in loc si, desi poate tolera si temperaturi mai scazute, nu rezista iarna sub 8 grade Celsius.

Este o planta careia nu ii prieste frigul si, chiar daca dezvoltarea sa este mult mai armonioasa in spatii deschise, afara nu poate fi protejata foarte bine de curent si de frigul toamnei si al iernii. Daca iti asezi planta in camera, pe o policioara din lemn, protejeaz-o de frig si de curent.

Iarna se uda rar, iar vara, cu moderatie, si poate fi pulverizata din cand in cand pe frunze, dar niciodata pe flori! Aceasta planta se dezvolta bine la o umiditate medie, intre 40 si 80%.

Atentie! Excesul de umezeala in sol provoaca putrezirea radacinilor si moartea plantei!

Dupa inflorire, se poate tunde, daca este necesar. Substratul trebuie sa fie poros si hranitor. El va cuprinde turba, pamant de gradina, pamant de frunze si nisip. Se poate utiliza si pamantul tip turba de florarie sau un alt sol poros si hranitor.

Transplantarea se face la 2-4 ani, primavara. Se pot aplica ingrasaminte complexe, cu continut mai ridicat de azot si potasiu, de 2-3 ori pe luna, in concentratie de 0,1-0,2%. Fertilizarea este necesar sa fie facuta lunar si este util un amestec care are un drenaj foarte bun.



Inmultirea este mai greoaie. Se realizeaza, de obicei, prin butasi, primavara si vara. Din lastarii laterali erbacei (nelemnificati), se confectioneaza butasi de 8-10 cm lungime, care se trateaza cu un stimulator de inradacinare (radistim). Se planteaza in ghivece, sub un borcan, care se pastreaza la cald (18-20 grade Celsius). Solul se mentine usor umed. Inradacinarea dureaza cel putin 2 luni.

Stephanotis poate fi protejata de insectele daunatoare daca ii tai din cand in cand varfurile. De regula, aceasta planta atrage viermii albi, care pot rani frunzele. Totusi este o planta arareori deranjata de daunatori, astfel incat o ingrijire adecvata te poate scuti de imbolnavirea plantei.

Daca este taiata, planta nu rezista in vaza mai mult de 3-4 zile... Iasomia de Madagascar este o floare destul de scumpa, apreciata pentru parfumul placut si pentru fragilitatea si delicatetea ei.