Ultimele repere

Stiam ca vor trece si Sarbatorile si, o data cu ele, si ultimul meu reper inainte de nastere. Au trecut greu lunile de pana acum si, inca de la inceputul sarcinii...

Stiam ca vor trece si Sarbatorile si, o data cu ele, si ultimul meu reper inainte de nastere. Au trecut greu lunile de pana acum si, inca de la inceputul sarcinii, mi-am stabilit cele mai importante puncte: Craciunul si Pastele. Primul a fost, l-am bifat de ceva timp, acum a trecut si al doilea. Incep sa ma gandesc mai mult la momentul nasterii. As vrea sa nasc normal, in timpul zilei, sa nu fiu singura acasa in momentul zero, sa fiu pregatita, sa nu fie aglomeratie in trafic pentru a putea ajunge in cel mai scurt timp la Spitalul Municipal.

Parca ma incearca putin teama…

Cat am stat la tara m-a vizitat toata lumea printre care si o matusa care milita pentru nasterea prin cezariana. In primul rand, spunea ea, stii cand nasti  si nu mai stai sa astepti cu emotii. Apoi e vorba de durerea pe care trebuie s-o induri la o nastere normala, de cat de obosita voi fi dupa, de faptul ca este foarte posibil sa se chinuie si copilul. Ciudat este ca nu m-a speriat deloc. Cred ca nasterea este un proces normal prin care organismul poate trece cu bine.

E drept ca am momente in care imi vine in gand replica “Ai grija ce-ti doresti!” Si chiar nu stiu ce imi doresc, dar ma ambitionez sa cred ca voi face fata.

Parca mai frica imi e de oboseala si de lipsa de vlaga de dupa nastere. Vreau sa fiu in forma atunci cand il voi vedea pe Matei, nu sa il vad si adorm imediat sau sa fiu prea slabita pentru a mai putea trai la intensitate momentul. Oricum, sunt pregatita si pentru varianta aceasta: taticul are de gand sa filmeze tot, in cazul in care mie imi va scapa ceva.

Si acum avem momente in care pornim camera si lucram la filmul “Mesaj pentru Matei”, suntem deja la episodul 3.

Important este faptul ca exact acum mi-am mai stabilit un reper: ecografia din 7 Mai. Atunci voi vedea cat de marisor este puiul meu si voi sti daca pot sau nu sa nasc normal. Abia astept sa ii vad iar piciorusele pe monitor, ca altfel… i le simt mereu. Dupa ce va trece si ziua asta, chiar voi intra in ultima suta de metri. Trebuie sa ma apuc serios sa imi fac bagajul pentru maternitate.

Voi profita de faptul ca ma simt bine dupa cele cateva zile petrecute la tara in care am stat numai la pat  si voi iesi la cumparaturi pentru tot ce am nevoie la spital.