Și bărbații au suflet. Urmele pașilor tăi se odihnesc încă în amintirile mele

Între noi nu a fost decât un incendiu care ne-a ars trupurile și sufletele, apoi totul s-a stins. Eu am rămas în lumea mea, jucându-mă de-a supraviețuirea, tu ai plecat spre alte aventuri, ca o tânără fată de douăzeci de ani

N-am să-ți spun niciodată cât te-am iubit. Ar fi o lipsă de diplomație din partea mea, dar vreau să știi că nu te-am uitat și nu o să te uit niciodată.

M-am îndrăgostit de tine din întâmplare. Ai venit și mi-ai lăsat o bomboană pe birou. Nu eram acolo, când m-am întors, nu știam ce se întâmplase. Am luat bomboana, am ridicat-o în aer, iar tu ai zâmbit. Nu prea mă dau în vânt după bomboane, dar asta mi s-a părut a fi cea mai bună din lume.

Până atunci nu sesizasem cât de frumoasă erai, cât de tânără, cât de proaspătă. Ce-ai găsit la mine, un bărbat venit dintr-o lume prăfuită, bântuită de fantome și moarte. Nu eram bun decât pentru a le aminti celor tineri de trecut și că există supraviețuitori ai unei lumi despre care doar au auzit vorbindu-se la televizor.

paul-teodorescu