Fiul meu s-a căsătorit devreme, ca și mine, și deja mi-a dăruit un nepot care este, normal, lumina familiei noastre. La nici doi ani suntem toți la picioarele lui, atât familia mea, cât și a nurorii mele.
Ca soacra cu nora nu am avut niciodată probleme din care să se iște neînțelegeri. Întotdeauna am considerat-o o fată rezonabilă, iar pentru mine, dacă îl iubește și-l face fericit pe fiul meu este tot ce contează. Numai că probabil trebuia să vină și acel moment în care să avem o divergență majoră, din care pare că nu găsim o cale de ieșire. De câteva luni avem discuții interminabile despre vaccinarea nepotului.
Nora mea este de părere că nu este nevoie să vaccineze copilul și că atâta vreme cât bolile sunt eradicate nu e nevoie să-i mai inoculeze copilului substanțe care ar putea – prin acele procente de risc – să-i provoace un autism sau mai știu eu ce alte boli se mai vehiculează că există asociate cu vaccinurile. Ea a citit tot felul de păreri, este băgată pe forumuri de mămici și evident și-a însușit concepția conform căreia industria farmaceutică este formată din afaceriști veroși care vor doar să ne vândă substanțele lor de care nu am avea nevoie.
Eu nu sunt atât de „informată” ca ea, nici nu mi-am propus, pentru că nu consider că tot ce se scrie pe Internet este și verificat și mai ales în spatele unor bloguri sau a unor păreri așa zis avizate nu ai de unde să știi ce interese există. Pe de altă parte, însă, consider că dacă anumite boli au fost eradicate din lumea civilizată asta s-a întâmplat tocmai datorită vaccinurilor și dezvoltării științei, medicinei, pe care acum o negăm prin această prost înțelească „întoarcere la natură” pe care o clamează nora mea și fetele din tabăra ei. Eu știu că atunci când l-am crescut pe băiatul meu nu am îndrăznit niciodată să pun la îndoială ceea ce spunea medicul că e bine pentru el, tocmai pentru că era medic și știa mai bine decât mine.
Consider că și toată avalanșa asta de informații de acum uneori ne poate face rău pentru că mai mult ne bagă în cap idei care chiar dacă pot fi combătute cu argumente, ele tot rămân acolo undeva și sapă făcându-te să te întrebi dacă totuși nu e ceva putred și cu vaccinurile astea.
Mai știu că acest curent antivaccin se manifestă și la alte popoare civilizate, și de asemenea am auzit că s-au întâmplat să mai și moară copii din cauza pojarului, de exemplu, tocmai pentru că părinții au refuzat să-i vaccineze. Sunt siderată de turnura pe care au luat-o lucrurile, mi se pare că în loc să mergem înainte, negăm prostește niște lucruri importante, de care ar trebui să fim mândri și pe care ar trebui să le folosim pentru că sunt în interesul nostru.
Așadar, sunt acum blocată în această dilemă: nu pot fi indiferentă la ce se întâmplă cu nepotul meu, de binele căruia mă simt și eu responsabilă, alături de părinții lui. Pe de altă parte nu pot nici să îmi impun un punct de vedere, atâta vreme cât nu e copilul meu și ei au prioritate în această privință. Mă bate gândul uneori să duc eu copilul, pe furiș, la medic ca să i se facă vaccinările necesare, fără ca mama lui să știe. Fiul meu nu are o poziție atât de vehementă ca și ea, însă evident că nu se contrazice cu ea. Are încredere că dacă ea s-a informat în chestia asta ia și o decizie corectă. Însă pe mine mă frământă chestiunea și mă frustrează că nu o pot convinge să gândească rațional și nu emoțional.
Aș avea nevoie de sfaturi de la voi, pentru că nu știu cum să procedez, ca să nu-mi supăr nici nora, dar să îmi știu și nepotul protejat de eventuale riscuri ce derivă din faptul că nu e imunizat. Ce mă sfătuiți să fac?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.