Este adevarat: copiii nu au de achitat facturi si note de plata, nu gatesc si nu au sefi care sa-i apostrofeze atunci cand li se pare ca nu isi indeplinesc destul de repede sau bine sarcinile primite.
Dar, asemeni adultilor, si micutii au grijile lor, care nu trebuie, in nici un caz, subestimate sau tratate cu prea mare usurinta. Daca simt ca nu li se acorda importanta, prichindeii vor suferi si, cu timpul, se vor inchide in sine.
Bineinteles, in functie de personalitatea si temperamentul fiecaruia, un copil poate fi mult mai sensibil si predispus la a-si face griji decat un altul de aceeasi varsta. Iti vei da seama destul de repede in ce categorie se incadreaza copilasul tau.
Nu este cazul sa iti pui semne de intrebare in cazul in care observi ca micutul tau este mai "prapastios". Cu tact, ii vei putea risipi temerile si astfel el va avea mai multa incredere in sine, intampinand cu mai mult curaj provocarile ulterioare ale vietii.
Care sunt motivele de ingrijorare ale copiilor?
Raspunsul la aceasta intrebare depinde in mod direct de varsta copilului si de stadiul sau de dezvoltare emotionala. Ca regula generala, copiii isi fac griji in legatura cu temele, lucrarile de control, schimbarile care se petrec in corpul lor (asta la pubertate si in adolescenta), faptul ca echipa de fotbal din care fac parte a pierdut un meci important, s-a certat cu unul din prieteni, si asa mai departe.
Lista este lunga si, de asemenea, pe masura ce copiii cresc, potentialele motive de ingrijorare se diversifica; bunaoara, tinerii aflati la varsta adolescentei sunt preocupati si de ceea ce se intampla in lume: terorism, razboaie, incalzirea globala, poluarea, specii de animale aflate pe cale de disparitie, dezastre naturale.
Despre toate acestea ei invata la scoala si nu este deloc exclus ca problema sa-i preocupe si sa-i ingrijoreze; cu atat mai mult cu cat inca nu-si pot da seama in ce masura situatia respectiva ii va afecta pe ei.
Cum il poti ajuta?
Bineinteles, cel mai important lucru este comunicarea. Este important ca micutul sa stie ca esti intotdeauna disponibila sa stai de vorba cu el atunci cand are nevoie de tine si ca te intereseaza tot ceea ce are legatura cu el. Adica, nu numai aspecte legate de scoala, note si lectii, ci si cele care se refera la activitatile extrascolare, hobby-uri, relatia cu prietenii lui.
In cazul in care copilul este mai introvertit, il poti intreba tu insati cum decurg lucrurile. Cu atat mai mult este bine sa faci acest lucru daca il vezi ca este mai tacut sau mai preocupat. Daca este mai retinut, incurajeaza-l sa-ti spuna ce are pe suflet, insista pe detalii (de multe ori, acestea fac diferenta) si spune-ti parerea.
Indiferent despre ce este vorba, nu te grabi sa-i dai dreptate inainte de a auzi totul. Unii parinti au tendinta de a face acest lucru, numai pentru a nu-l mai vedea pe cel mic suparat. Dar in felul acesta nu-l ajuti cu nimic, ba dimpotriva.
Aratandu-i ca a gresit (cand este cazul), vei putea sa-l indrumi spre gasirea unor solutii optime pentru a iesi din impas. In general vorbind, nu te oferi sa-i rezolvi tu problema; in cel mai bun caz, puteti cauta impreuna solutii. Astfel, il vei invata sa-si asume responsabilitatea si sa faca un nou pas catre independenta.
Atunci cand sursa temerilor sale o constituie problemele care se petrec pe glob, discutati despre ele. Ofera-i informatii (incercand sa-l scutesti de amanuntele teribile, acolo unde este cazul) si arata-i ca sunt toate sansele sa nu fie expus in mod direct, sau oricum, nu cu urmari de natura sa-l sperie.
De asemenea, tine cont ca, de multe ori, copiii isi fac tot felul de griji in legatura cu lucruri care s-au petrecut deja. Bunaoara, daca fiica ta este nemultumita de faptul ca nu a primit rolul printesei in piesa de la scoala si isi face griji ca partitura pe care a primit-o nu este semnificativa, nu poti face prea multe.
Spune-i ca intelegi ca este suparata, dar ca, in mod sigur, si rolul pe care l-a primit este unul important si solicitant. Nu incerca sa o consolezi spunandu-i ca vor mai fi si alte piese de teatru; nu o ajuta in acest moment. Cere-i detalii despre rolul pe care-l are si arata-i aspectele interesante si provocatoare ale acestuia. Eventual, ofera-te sa o asisti cand repeta; cu siguranta o va motiva si-i va mai risipi temerile.
Ca nota de ansamblu, fara a minimaliza problema copilului, arata-i ca aceasta are solutii si ca nu este decat cel mult o problema de timp pana cand le va descoperi; singur sau cu ajutorul tau.