Daca este sa spunem lucrurilor pe nume, nu pretinde nimeni ca a fi parintele unui adolescent ar fi ceva usor sau lipsit de provocari. Cu toate acestea insa, cand te gandesti la propriul copil, iti vine greu sa crezi ca vei intampina si tu problemele despre care ai tot auzit ca apar la aceasta varsta. Nu, te incurajezi tu, copilul tau nu se va certa cu tine, nu va sta afara pana tarziu in noapte si nici nu-si va pune cercei in sprancene...
Adevarul este - si, daca esti cinstita cu tine insati, vei recunoaste si tu - ca nimeni nu-ti poate oferi garantii. Adolescenta reprezinta una dintre cele mai provocatoare, intense si, in acelasi timp, decisive perioade ale vietii oricarei persoane. Schimbarile se succeda in ritm alert si pe toate planurile, iar mai tarziu, cand te gandesti la acest lucru, ai sentimentul ca totul a trecut ca prin vis...
Dar pana atunci mai este destula vreme. Pana una-alta, este esential sa te mobilizezi si sa te familiarizezi cu unele dintre cele mai raspandite tipuri de comportament intalnite la adolescenti. Cum vei gestiona situatia?
Pentru multi parinti, situatia se poate dovedi chiar socanta.
Oricat de greu ti-ar fi, trebuie sa intelegi ca totul face parte dintr-un proces firesc. Adolescentul se afla in plin proces de constientizare a propriei identitati si cauta preponderent compania prietenilor, nu a familiei. Daca insisti, nu vei reusi decat sa-l enervezi si sa-l determini sa se inchida si mai mult in sine.
Problemele adolescentilor:
Cateodata, parintii se simt atat de raniti de comportamentul adolescentilor, incat le raspund cu aceeasi moneda, ignorandu-i. Este o greseala. Adolescentii traverseaza o perioada paradoxala: au foarte mare nevoie de parinti, dar ceva ii opreste sa arate acest lucru; ba chiar ii determina sa se comporte ca si cum si-ar dori contrariul.
Eventuala raceala si izolare a parintilor sunt intens resimtite si pot avea consecinte imprevizibile. Prin urmare, nu ezita sa-i dai de inteles ca esti acolo, intotdeauna... iar cand va avea nevoie de tine, va sti, cu siguranta, unde sa te gaseasca. Astfel, va avea incredere in tine, ceea ce nu este deloc putin lucru.
Problemele adolescentilor cu parintii:
Este o ironie, dar numeroasele mijloace moderne de comunicare (Internet, telefoane mobile) ii fac pe adolescenti sa devina mai putin comunicativi, cel putin fata de persoanele alaturi de care locuiesc. Se izoleaza in lumea lor, isi pun castile si nu-i mai desprinzi de-acolo cateva ore bune. Inutil de precizat ca a incerca sa le interzici acest lucru este o greseala si, oricum, nu va da rezultatele scontate. Adolescentii trebuie sa comunice, in stilul specific varstei si perioadei in care traiesc.
Priveste situatia in ansamblu. Daca adolescentul are rezultate bune la scoala, isi indeplineste sarcinile in familie (de exemplu, isi face ordine in camera) si nu devine mult prea recalcitrant fata de ceilalti, ar trebui sa-l lasi in pace. Sigur ca, la o adica, este bine sa-i trasezi niste limite (de exemplu: "Nu se vorbeste la telefon si nu se scriu mesaje in timpul cinei"), dar nu incerca sa-i impui prea multe. In cazul in care vrei sa-l controlezi subtil, ii poti spune ca-si va plati factura telefonica din banii de buzunar.
Este ora 22.30 si i-ai spus foarte clar sa fie in casa la ora 22.00... Nu este prima data cand se intampla acest lucru. De ce-ti ignora cuvantul?
Partial, pentru ca, pur si simplu, iti testeaza limitele (nu uita ca se afla la varsta experimentelor, iar suspansul face parte din joc). Pe de alta parte, chiar adolescentul este cel care are nevoie de a i se trasa niste limite, si numai parintii pot face acest lucru.
In primul rand, n-ar fi rau sa faci putina munca de cercetare inainte de a-i comunica ora la care trebuie sa fie acasa. Consulta-te cu alti parinti de adolescenti si vezi care este "trend-ul" in privinta aceasta. De asemenea, ii poti oferi o marja de maximum 15 minute; daca o depaseste, nu mai are voie sa iasa cu prietenii vreme de o saptamana. Iar cand stabilesti o asemenea regula, respect-o; in caz contrar, iti vei pierde autoritatea.
"Pe vremea mea, era altfel...", iti spui tu, clatinand din cap la vederea celor din anturajul copilului tau. Prea galagiosi, prea emancipati, parca prea neconventionali... Ar trebui sa te abtii sau sa intervii? Nici tu nu stii raspunsul, tot ceea ce stii este ca nu-ti place situatia.
In primul rand, nu da dovada de superficialitate si nu judeca dupa aparente. Un adolescent poate avea haine ciudate (ma rog, in opinia ta), cercei in sprancene, atitudine de fronda - si, totusi, sa fie un copil bun.
Nu te grabi sa emiti, deci, sentinte; adolescentii sunt foarte sensibili si a le judeca prietenii este, de multe ori, echivalent cu a-i judeca pe ei insisi. Poti sa te interesezi (cu maxima discretie) despre copiii respectivi.
Daca este vorba de colegi de scoala, cu atat mai bine - poti afla de la profesori ceea ce te intereseaza. Daca nu, procedeaza altfel: propune-i copilului sa-i invite cat mai frecvent in vizita si observa-le, discret, modul de comportament atunci cand se simt relaxati si in largul lor.