Ce faci daca observi la cel mic semne de intarziere a vorbirii?

Copilul tau are deja 2 ani si inca nu vorbeste. Pronunta cateva cuvinte simple, dar, in comparatie cu alti copii de varsta lui, ti se pare ca a ramas in urma.

Speri ca va progresa cat mai curand si amani vizita la psiholog sau la un specialist logoped. Atitudinea ta este una oscilanta: ai atat momente de grija si frustrare, cat si perioade in care te gandesti ca fiecare copil are propriul sau ritm de dezvoltare...

Aceste reactii sunt foarte raspandite in cazul parintilor ai caror copii manifesta intarziere in dezvoltarea vorbirii. Uneori, problema se rezolva de la sine, dar cateodata se impune acordarea asistentei de specialitate. De aceea, este esential sa stii ce anume se incadreaza in sfera normalului si ce nu.



In primele 12 luni de viata, copiii trebuie observati cu atentie pentru a se stabili daca isi exprima verbal trairile, sentimentele si starea fizica. Micutul ar trebui sa-si dezvolte un vocabular propriu, sa gangureasca si sa bolboroseasca - atat in prezenta celor din jur, cat si singur, in patut, de exemplu.

In jurul de varstei de 9 luni, incepe sa emita sunete articulate si sa spuna "mama", "tata", "baba" sau "papa" (chiar daca nu are, deocamdata, capacitatea de a intelege exact ce desemneaza acesti termeni). De asemenea, trebuie sa fie atent la sunete si zgomote. Copiii care au o privire intensa, dar nu reactioneaza la stimuli sonori, ar putea suferi de hipoacuzie.



Acum, micutul ar trebui sa se poata exprima mai clar si mai inteligibil. De asemenea, este momentul cand incepe sa pronunte si alte cuvinte. De obicei, primele sunt substantivele (precum "coca", "minge"). De asemenea, ar trebui sa fie in masura sa inteleaga si sa execute anumite comenzi simple ("Te rog, da-mi jucaria").



Pana la varsta de un an si jumatate, vocabularul micutului ar trebui sa includa aproximativ 20 de cuvinte pe care le spune corect si alte aproximativ 50 pe care inca nu le poate pronunta cu exactitate, dar sunt inteligibile. La doi ani, are capacitatea de a combina cuvintele in asocieri simple ("Copilul plange", "tata e mare").



De obicei, la aceasta varsta are loc o "explozie" in ceea ce priveste comunicativitatea si dezvoltarea vocabularului.

Cel mic incepe sa faca propozitii simple si capacitatea lui de intelegere este in crestere (ar trebui sa execute o cerere precum "Pune jucaria pe masa"). DE asemenea, invata sa diferentieze culorile.



Poate ca nu ai motive reale de ingrijorare, insa iata cateva aspecte pe care trebuie sa le iei in considerare daca observi ca micutul tau nu evolueaza corespunzator varstei.

pana la varsta de un an, nu comunica gestual (nu arata cu degetul, de pilda)
are deja un an si cateva luni, dar prefera sa comunice prin gesturi si nu poate imita sunete.

Daca micutul tau a implinit 2 ani si observi una sau mai multe din urmatoarele simptome, adreseaza-te unui medic.

imita sunete, repeta cuvinte, dar nu vorbeste din proprie initiativa
nu poate executa comenzi simple
vorbeste rar, cu pauze mari si are un timbru ciudat (aspru sau nazal)



Exista o varietate de motive care pot avea drept consecinta aceasta problema, dar problemele fizice nu se numara decat rareori printre acestea. Malformatiile limbii sau a cerului gurii nu au decat ocazional ca urmare intarzierea vorbirii si dificultati de exprimare.

In unele cazuri, problema ar putea fi la nivel cerebral (zona creierului "responsabila" cu emiterea, captarea si procesarea sunetelor este subdezvoltata). In acest caz, copilul nu-si poate folosi corect limba si buzele pentru a comunica. De asemenea, dificultatile de vorbire ar putea indica o subdezvoltare generala a copilului.

De cele mai multe ori, problemele de vorbire sunt asociate cu cele de auz - iata de ce, daca observi ca micutul nu comunica asa cum ar fi normal, este indicat sa te prezinti cu el la un medic ORL-ist pentru a te edifica. Un copil care nu aude bine nu va putea sa inteleaga, sa imite si in final sa comunice firesc.



Asemenea multor alte aspecte, dezvoltarea vorbirii este efectul atat a insusirilor naturale, cat si a educatiei. De aceea, este foarte important sa-l stimulezi in permanenta. Spune-i povesti, vorbeste cu el cat mai mult (chiar daca nu intelege ce spui, aude sunete si le proceseaza), canta-i si incurajeaza-l sa imite gesturi si sunete.

Citeste-i, incepand de la varsta de 6 luni. Nu e nevoie sa termini cartea, dar e important sa-ti auda vocea si, pe masura ce creste, arata-i poze si identificati-le impreuna. Sunt preferabile, acum, cartile cu povesti despre animale, pe care micutul va invata sa le imite. De asemenea, sunt utile asa numitele carti "in relief", pentru ca cel mic sa poata atinge diverse poze.

Foloseste orice prilej pentru a-i vorbi. De exemplu, povesteste-i cum se face prajitura pe care tocmai o prepari. Spune-i ce ai cumparat de la piata. Pune-i intrebari si incurajeaza-l sa-ti raspunda (chiar daca raspunsul lui nu va fi decat un gangurit...)

Indiferent de varsta copilului, identificarea la timp a problemelor de vorbire este esentiala pentru demersurile de recuperare. In timp, cu tratamentul potrivit, cel mic va comunica din ce in ce mai bine.