Care este cheia succesului in discutiile cu copilul tau

Uneori sunt incapatanati. Alteori sunt foarte atenti si receptivi. Oricum ar fi, parintii isi iubesc copiii si tot ce isi doresc este sa nu le lipseasca nimic si sa ii faca sa...

Uneori sunt incapatanati. Alteori sunt foarte atenti si receptivi. Oricum ar fi, parintii isi iubesc copiii si tot ce isi doresc este sa nu le lipseasca nimic si sa ii faca sa se simta protejati.

Cateodata insa este nevoie sa ai la indemana, ca parinte, un "dictionar" care sa iti ofere solutia optima in relatia cu fiul sau fiica ta. Pentru ca discutiile aprinse nu te ajuta niciodata...





Daca folosesti aceasta adresare atunci cand ii ceri copilului tau sa faca ceva - sau, dimpotriva, sa nu mai faca ceva - iti exprimi foarte clar punctul de vedere: ii arati copilului ca este responsabil pentru actiunile sale.

Spre exemplu, ii poti spune lui sau prietenului sau: "Te rog, hotaraste-te daca te poti juca in liniste sau daca e mai bine sa te joci afara." Daca ai surpriza sa observi ca, dupa cinci minute, inca mai este galagie in casa, poti reveni cu o alta formulare, de genul: "Vad ca te-ai hotarat sa te joci afara."

Acest mod de a aborda discutia (in locul nervilor obisnuiti pe care incep sa si-i faca parintii in momentul in care vad ca nu sunt ascultati de catre copii...) are darul de a-l invata pe cel mic ce inseamna cauza si efectul si, nu in ultimul rand, te scoate pe tine din "pielea" personajului negativ. Copilul va intelege ca trebuie sa ia o decizie care va avea anumite consecinte.



Daca este nevoie sa il inveti cate ceva despre disciplina, trebuie sa-l faci sa inteleaga diferenta dintre faptele facute si persoana care le face. Astfel, va intelege ca, desi greseste si nu se comporta frumos intr-un anumit moment, acest lucru nu il transforma intr-un copil rau.



Este foarte important sa ii spui in acelasi timp ca il iubesti, pentru ca asa isi va da seama sa scopul principal al discutiei acesteia nu este sa il pedepsesti, ci sa ii arati ce anume este potrivit sa faca si cum anume trebuie sa se comporte.

Copilul nu va percepe doar dezaprobarea parintelui - va intelege ca parintele il iubeste si ca vrea sa il invete ceea ce trebuie. In acest fel vei avea mai multe sanse sa il faci sa te asculte si sa stea calm!



Daca micutul si-a gasit o preocupare de moment care te deranjeaza - spre exemplu, mormaie in timpul mesei sau se joaca cu mancarea din farfurie - exprima-te ca si cum tu ai fi cel care are o problema.

Roaga-l sa te ajute sa gasesti o solutie si va simti ca parerea lui conteaza, este dorita si respectata. In aceste conditii este putin improbabil sa vada in tine un adversar...

Daca singura solutie care te-ar putea multumi este sa il determini sa inceteze complet acea activitate, trebuie sa gasesti o modalitate prin care sa il faci sa tina minte sa nu mai repete acel comportament.



Atunci cand cei mici se cearta si se enerveaza, mai mult ca sigur ca vor arunca, la intamplare, cuvinte grele si intepatoare, de genul "Te urasc!". Dar nu trebuie sa te inspaimante daca se intampla acest lucru - acestea sunt cuvintele ce le vin in minte cand au intrat intr-un conflict si se cearta cu prietenii.

Dar poti sa il ajuti sa mearga mai departe de furia de moment si sa il faci sa se gandeasca ce anume l-a facut sa fie atat de nervos si de suparat. Oferirea unor sugestii este foarte potrivita - ii poti spune "Esti suparat pentru ca prietenul tau a spus ceva despre tine, ceva care stia ca e secret si nu trebuie spus altcuiva?".


In timp, copilul va invata sa-si constientizeze sentimentele si va putea sa si le formuleze mult mai bine, chiar daca tu nu esti in preajma, sa il ajuti in acest sens.



Atunci cand vei intampina din partea copilului tau mult uzitatul "refren": "Dar asta nu-i corect!", trebuie sa il faci sa inteleaga motivul pentru care, de fapt, nu toti oamenii pot fi tratati in acelasi fel.

"Corect", in acest caz, inseamna ca "Toti membrii familiei primesc ceea ce au nevoie, cand au nevoie de acel lucru." Daca unul dintre copiii tai are nevoie de ochelari de vedere, cu siguranta nu ii vei cumpara si fratelui sau o pereche, doar pentru ca "asa e corect"...





Daca un copil de sase ani plange pentru ca nu poate avea ceea ce isi doreste sau un altul de patru anisori nu inceteaza sa se foiasca pe scaunul din masina, inseamna ca se poarta conform varstei pe care o are!

Desi fiecare parinte este incantat si multumit in momentul in care copilul adopta un comportament mai matur, adevarul este ca este perfect normal si potrivit dezvoltarii firesti ca cel mic sa fie incapatanat, neajutorat si chiar egoist. Multi parinti uita acest lucru, pentru ca, sa fim seriosi, comportamentul infantil poate fi extrem de frustrant...

Totusi, atunci cand ii spui copilului sa se comporte asa cum trebuie pentru varsta lui, ii induci sentimentul ca este criticat, fara ca tu sa fi luat in considerare motivul (esential, de altfel...) pentru care s-a purtat in acel fel.

De fapt, tu te canalizezi asupra comportamentului care te deranjeaza pe tine si asupra efectului pe care il are acesta asupra ta.
Este cazul sa te pui putin "in pielea" lui, sa te indrepti spre sentimentele lui si sa incepi discutia in felul urmator: "Pari foarte suparat" sau "Stiu, trebuie sa fie foarte trist atunci cand se intampla ceva de genul asta."



Glumele pe care le faci impreuna cu copilul tau reprezinta o modalitate foarte buna de a-l invata si de a-i dezvolta simtul umorului, dar este foarte posibil sa ajunga sa te creada daca ii repeti remarce de tipul: "Probabil ca ai uita si unde ti-ai pus capul, daca n-ar fi prins de gat..."

In ciuda lucrurilor pe care ii cred unii parinti, a glumi pe seama copilului nu il pregateste pe acesta pentru eventualele tachinari pe care le va avea de indurat si din partea altor copii. De asemenea, niciodata bataia nu il va "cali" pe cel mic pentru conflictele ulterioare pe care le-ar putea avea cu alti copii, mai batausi...

"Treaba" ta, ca parinte, este sa il iubesti si sa il sprijini, nu sa fii simpatic si istet, adresandu-i, de fapt, insulte camuflate in glume. Daca nu crezi cu adevarat ceea ce ii spui, nu ii spune, pentru ca el va percepe aceste lucruri ca fiind reale.



Asemenea comparatii vor avea darul sa il faca sa se simta pe locul doi in permanenta si, in plus, vor alimenta rivalitatea dintre frati. Nu este o strategie eficienta pentru a-l determina sa isi faca temele la fel de repede ca si sora sa si nici sa joace baschet la fel de bine ca fratele lui. Tot ceea ce vei obtine este slabirea increderii in sine pe care o are copilul.

Cu cat ii spui mai mult ca nu face bine ceea ce face, cu atat mai mult va crede acest lucru.
Trebuie sa inveti sa cunosti si sa accepti punctele tari si pe cele slabe ale copiilor tai si sa il incurajezi pe fiecare dintre ei intr-un mod canalizat asupra comportamentului sau.



In ciuda celor mai bune intentii ale tale si a faptului ca vrei sa il protejezi, asemenea remarce vor avea efect contrar - copilul risca sa se impiedice si sa cada. Pentru ca ii spui, de fapt, ca te astepti ca el sa cada sau sa nu reuseasca intr-o activitate. Acest lucru este foarte descurajator pentru un copil care incearca sa devina independent.

In schimb, i-ai putea spune: "Leaga-ti bine sireturile inainte de a merge la joaca!". In acest fel nu vei aduce in discutie neindemanarea lui, ci... sireturile!

In plus, cu cat il vei preveni cu lucruri care nu se indeplinesc ("Ai grija sa nu versi sucul!"), cu atat va exista posibilitatea ca cel mic sa nu mai tina cont de sfatul tau pe viitor - pentru ca va crede ca, practic, nu stii despre ce vorbesti...



Cu siguranta stii raspunsul la aceasta intrebare... Aceasta intrebare sarcastica ascunde o acuzatie si copilul o percepe ca atare. Daca te nemultumeste faptul ca nu a facut ceea ce i-ai spus, arata-i acest lucru altfel: "Ma deranjeaza ca trebuie sa iti repet de trei ori, dar iti mai spun inca o data - Pune-ti geaca in cuier!".