Pe lângă mâncarea necesară le cumpără tot felul de alte produse și accesorii de care cu siguranță că pisicile nici nu se sinchisesc. În fond sunt niște animale, dacă ar trăi libere în natură nu ar duce lipsa unor jucării, a unor nisipuri fine sau a unor produse de igienă sofisticate.
Până de curând nu am dat importanță acestui aspect, însă la una dintre întâlnirile noastre una dintre cele două prietene cu pisici a venit transfigurată și foarte afectată de faptul că pisica ei cea mai bătrână este bolnavă. Că are nu știu ce iritație la ureche pentru care a dus-o la medic, i s-au dat niște medicamente, dar mai rău i-au făcut... A început să enumere tot felul de loțiuni și unguente cu care și-a tratat pisica, ba chiar medicamente, antibiotice, pe care i le administrează cu chin, la intervale orare fixe... ce mai, tratament în toată regula, așa cum îi aplici unui om.
Când am auzit suma pe care o cheltuise numai în ultima lună cu pisica nu m-am putut abține să nu râd.
Poveste adevărată: "E normal să iubești un animal ca pe un copil?"
Am un grup de prietene în care există și două iubitoare de pisici. Ele nu au copii, numai eu am din tot grupul, însă ele se comportă cu pisicile lor ca și când ar fi copii.