Corina Bistrita are 31 de ani si este Cabin Crew Manager la Blue Air. I se parea imposibil sa ajunga insotitoare de bord, dar la 27 ani, destul de tarziu dupa cum marturiseste chiar ea, si-a inceput cariera la inaltime (la propriu).
Sa incepem cu inceputul, tu cum ai inceput?
N-am visat niciodata sa ajung stewardesa. Mi se parea ceva de neatins. Era imposibil. Credeam ca nu sunt potrivita pentru ca nu oricine poate sa se faca insotitor de bord. Trebuie sa ai ceva. Sa indeplinesti mai multe conditii, sa ai numite calitati.
Mai exact?
Trebuie sa fii inspirat, sa ai farmec, sa ai priza la oameni, sa fii si istet si sa fii si pregatit.
Ce pregatire iti trebuie?
Chiar daca unora li se pare ca insotitorii de bord nu stiu decat sa stea pe culoar si sa serveasca, ei fac o scoala.
Pregatirea se face la scoala de aviatie si dureaza minim 6 luni, daca nu iti dai interesul poti sa prelungesti perioada asta si la un an.
In ce consta cursul teoretic?
Cunoasterea aeronavei, legislatie, proceduri de urgenta, geografie, meteo, limba engleza. Se fac cursuri, se dau examene si, in functie de notele pe care le obtii, faci practica si simulatorul.
Ce este simulatorul?
Practica - tot ce ai invatat in scoala ai ocazia sa pui in practica atunci. Simulatoarele nu se fac la noi in tara. In momentul acesta se fac la Istanbul. Bineinteles ca dupa fiecare examen luat, fie el practic sau teoretic, ti se elibereaza un certificat. Toate actele astea le aduni pe parcursul scolii si iti sunt de folos la angajare. Se mai face si vizita medicala - trebuie sa fii apt si fizic.
Eu am inceput destul de tarziu. Am lucrat in Otopeni - agent check in si acolo am prins gustul aviatiei. Am lucrat pentru British Air si Turkish Airlines si vedeam mereu insotitoarele de bord. Mi se parea o meserie frumoasa. Ma gandeam: "ia uite, se plimba, arata si bine, mereu zambeau, ce viata frumoasa...toata ziua in avion!". Vedeam din afara si mi se parea asa frumos dar, cum ti-am zis, nu mi se parea a fi o meserie chiar pentru oricine. Acum am vazut, oricine poate sa faca scoala, daca isi permite. Costa in jur de 3.500 de euro si este, totusi, o investitie.
In primul rand, trebuie sa iti si placa foarte mult meseria asta. Daca nu iti place, nici nu o s-o faci mult timp, n-o faci cu drag si atunci pare obositoare.
Dar acum, din interior, ti se mai pare frumoasa?
Mie imi place in continuare. Sunt genul de om care persevereaza. Nu vreau sa fac altceva, nu ma intereseaza altceva.
Ce-ti place cel mai mult la meseria asta?
Imi place sa vad oamenii multumiti cand coboara din avion. Bine, sunt si nemultumiti, e normal. Dar cand ii vorbesti omului, cand vezi ca are incredere in tine… Sunt multi care au teama de zbor sau e prima data cand merg cu avionul si imi place sa le acord atentie si sa ii fac sa se simta bine. Cand ii vad ca se schimba am o satisfactie.
Care e cel mai greu lucru?
Nu vad cel mai greu lucru in meseria asta. Poate sa fie obositoare daca nu ai grija de tine si nu iti calculezi foarte bine timpul. E o munca epuizanta, totusi. Poti sa zbori si 12 ore. E obositor si, mai ales cand sunt si intarzieri sau daca e vremea proasta si trebuie sa stai in avion cu pasagerii, nu e tocmai placut.
Au fost momente neplacute?
Turbulente... au fost cateva. De exemplu, acum vreo doi ani, pe toamna, cand au fost furtuni in Bucuresti. Aterizam de la Roma si era cam intunecat, pe la 9 seara. Treceam prin ultimul strat de nori sa aterizam, luminile erau pe "dim" - diminuate - lumina din avion trebuie reglata sa fie la fel ca cea din afara si ploua, batea grindina in avion. Avionul era plin cu copii si tipau la fiecare hop… Imi venea sa tip si eu. Eram in spatele avionului si imi venea sa tip. Imi era frica. Imi doream sa aterizam mai repede, sa simt ca atingem pamantul. A fost prima data cand m-am speriat.