Razboiul cardurilor de memorie: SD contra MMC

Cardurile de memorie au devenit o achizitie esentiala si obligatorie dupa ce te-ai echipat deja cu un PDA, o camera foto digitala sau orice alt dispozitiv multimedia.



Daca cele doua card-uri de memorie asupra carora ne-am oprit astazi au exact aceleasi dimensiuni fizice si aceeasi forma, care sunt totusi diferentele dintre acestea, mai ales ca preturile difera destul de mult?

In primul rand trebuie sa stii ca cele doua formate sunt interschimbabile, cu alte cuvinte, daca dispozitivul tau este compatibil cu formatul Secure Digital cu siguranta va merge si cu MultiMedia Card.

Exista cinci diferente majore intre cele doua formate: viteza de transfer, durabilitatea, protectia de scriere, protectia drepturilor de autor (copyright) si marimea.



Ratele maxime de transfer pentru cardul SD sunt superioare celor ale MMC-urilor.

Viteza maxima a primului format poate fi de pana la patru ori mai mare decat pentru MultiMedia Card. Mai precis, un SD poate transfera maximum 10 MBps, in timp ce MMC-ul nu depaseste 2,5 MBps. Acestea sunt vitezele maxime si depind si de dispozitivul in care sunt utilizate.



Datorita carcasei mai dure si a schimbarilor de design, cardurile SD sunt mai durabile si mai rexistente la descarcarile electtrostatice.



Iti aduci aminte ca anticele floppy-uri (pentru cei care inca le folosesc in mod curent retrag termenul de "antic") aveau un buton cu care puteai sa blochezi scrierea sau stergearea datelor de pe discheta? Aceeasi poveste se repeta si in cazul cardului Secure Digital, care are un astfel de buton si doua setari: Blocat si Deblocat. Evident, in pozitia blocat, nu se poate scrie sau sterge nimic pe card.




Cam ciudat si nu prea stiu cine se va folosi de facilitatea asta, sau cine cumpara in functie de criteriul asta, dar trebuie mentionat pentru ca intra la categoria "diferente" intre cele doua carduri. Specificatiile tehnice ale card-urilor SanDisk (companie care a cam pus bazele acestui format de memorie), SD-urile includ "securitate criptografica pentru protectia datelor protejate prin copyright". Deci, Gogu Ionescu (sa zicem) nu poate sa copieze informatie de pe un card si sa o distribuie altor utilizatori. Se pare ca protectia asta a copyright-ului consuma o bucatita din memoria totala a cardului, cateva sute de KB, care nici nu pot fi recuperati in vreun fel. In cazul SD-urilor, aceasta cantitate de memorie este mai mare decat pentru MMC-uri.




Exista discrepante mari intre capacitatea de memorare anuntata de producatori si memoria disponibila in mod real. In cazul unui card de 64 MB, de obicei numai 60,9 MB pot fi folositi. Cine-a furat memoria? Cel mai simplu ar fi sa explicam ce intelegem printr-un MB. 1 MB inseamna 1,048,576 bytes, adica 1.000 de kilobytes, a cate 1,024 bytes fiecare.

Producatorii de medii de stocare folosesc o formula diferita pentru un MB, si anume 1 MB = un milion de bytes. De aici rezulta diferentele de marime intre ce se anunta si ce se primeste de fapt ca spatiu de memorare.

Ca sa fim si mai bine intelesi, un card de memorie de 64 de MB va avea de fapt numai 60,9 MB disponibili, un card de 128 MB nu isi va permite sa scrii mai mult de 122 MB, card-ul vandut ca avand 256 MB de memorie iti va opri copierea dupa 244 de MB.
Tristetea incepe la cardurile si mai mari de memorie, pentru ca la un card mare, pierzi mai mult spatiu din cauza aprecierii diferite a bitilor si megilor: asa ca desi ai vrea sa scrii toti cei 512 MB ai cardului tau noi-nout, multumeste-te cu numai 488 de MB, iar din Giga-ul de memorie cu care te mandreai, mai scade putin, pana la 977 de MB pe care poti sa-i scrii linistit.

Astea fiind spuse, alege singur ce-ti convine, pretul conteaza numai dupa ce te-ai hotarat in functie de criteriile pe care le-am descris mai sus. Bafta!