Ideea de a implanta oamenilor chip-uri de identificare poate parea desprinsa din romanul 1984 semnat de George Orwell, unde Fratele cel Mare urmareste tot ce misca, stie tot si aude tot.
Si totusi, exista deja implanuri de identificare prin RFID (Radio Frequency Identification), spre exemplu securitatea a atins un nivel record pentru biroul procurorului general al Mexicului, unde cei 160 de angajati au fost supusi unui implant cu microchip-uri care monitorizeaza accesul in diverse zone ale sediului.
Daca sentimentul de turma si de catalogare nu poate sa incante pe nimeni, exista avocati ai RFID-ului care nu pot fi combatuti atunci cand prezinta argumente despre chip-urile care pot salva vieti in cazul avalanselor sau al altor accidente. Emitatoare RFID cusute de haine sau chiar implantate sub piele ar putea rezolva o serie de probleme legate de furtul de identitate, ar simplifica si imbunatati multe servicii medicale si exista o paleta intrega de utilizari pentru aceasta tehnologie.
S-a creat insa deja o miscare de rezistenta, multe voci sustinand ca guvernele si agentiile secrete vor putea sa depisteze prin RFID orice persoana, oriune, ceea ce incalca o serie de drepturi si libertati asigurate prin constitutii.
"Incalcarea intimitatii este o problema care nu poate fi evitata", declara Katherine Albrecht, fondatoarea si directoarea CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering), un grup care supravegheaza si monitorizeaza informatiile colectate de marile lanturi de magazine din SUA. Albrecht se teme ca nu peste mult timp, fiecare obiect va putea fi inregistrat pe numele posesorului sau.
Conceptul de identificare prin chip-uri implantate sau prin dispozitive care pot fi purtate (de tipul bratarilor) are ca scop securizarea si o mai buna identificare pentru zonele in care accesul se face numai in conditii speciale.
Lasand la o parte problema libertatilor si drepturilor civile, astfel de tehnologii intampina rezistenta din partea unui numar foarte mare de persoane pe care ideea de a fi implantate cu "cine stie ce bazaconii" nu ii incanta deloc. Iar cand rezistenta tacita se transforma in plangeri scrise si miscari evidente de dezaprobare... multe companii se vad nevoite sa bata in retragere si sa renunte la planurile de dezvoltare a tehnologiei RFID, chiar si pentru etichetarea produselor de larg consum, nu numai la nivelul chip-urilor implantabile persoanelor.
Si totusi, ideea de implantare cu scopul localizarii nu s-a nascut azi-ieri, ci exista de aproape 10 ani, cand aceasta tehnologie era folosita pentru animalele de casa. Dar de la caini si pisici pana la implanturi umane este un pas mare, pe care putini sunt dispusi sa-l faca de buna voie, cu atat mai putin pana la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. In mijlocul acelor evenimente tragice, un factor de decizie din cadrul unei companii din domeniul tehnologic a observat cum pompierii care plecau in misiune isi scriau numarul de pe insigna pe mana pentru a putea fi identificati daca ar fi fost desfigurati in timpul incercarilor de salvare.
Richard Seelig, vice presedinte al diviziei de aplicatii medicale din cadrul companiei de securitate Applied Digital Solutions si-a facut singur un implant de localizare in brat si astfel s-a nascut VeriChip-ul. La scurt timp, compania a inceput productia de masa si a vandut aproximativ 7.000 de astfel de emitatoare, dintre care cel putin 1.000 au fost implantate oamenilor. Cei mai receptivi "cobai" sunt din afara Statelor Unite, iar pana in prezent nu s-au raportat efecte secundare.
VeriChip produce etichete RFID de 11 milimetri care sunt implantate in tesutul adipos de sub muschiul triceps drept. In momentul in care acesta se apropie de un scaner, chip-ul se activeaza si emite numarul de identificare. Daca acest cod este compatibil cu unul stocat in baza de date a scanerului, persoanei respective i se permite accesul intr-o zona securizata sau are dreptul sa opereze o tranzactie financiara.
Chip-urile RFID nu pot localiza pe cineva in timp real asa cum este posibil prin GPS (Global Positioning System), dar acestea ofera informatii despre accesul unei persoane intr-un spatiu cu statut special.
Tehnologia RFID este foarte apreciata si in inchisorile din Statele Unite, unde atat detinutii cat si gardienii au primit produse Motorola de localizare. Bratarile RFID ale detinutilor transmit semnale la fiecare doua secunde catre o armata de antene montate in interiorul inchisorii. Prin examinarea timpului de raspsuns al fiecarei bratari, un computer poate gasi cu precizie milimetrica pozitia unui detinut si poate reconstrui parcursul acestuia intr-un interval determinat. Din momentul in care aceasta tehnologie a fost introdusa, rata de criminalitate a scazut cu pana la 60% in unele penitenciare.
Spitalele din Europa si Statele Unite experimenteaza la randul lor bratarile RFID, un proiect care include 200 de pacienti fiind derulat de Siemens Business Services si Jacobi Medical Center. Tehnologia utilizata in acest caz permite profesionistilor din domeniul medical sa obtina informatii despre pacienti, cum sunt radiografiile si istoricul medical, mai rapid si in mod sigur. Bratarile vor sunt folosite si pentru depistarea pacientilor si pentru alertarea cadrelor medicale in cazul in care acesta intra in soc. In prezent se lucreaza la un sistem care va fi utilizat pentru cei care sufera de Alzheimer.
Utilizarea etichetelor RFID va fi preluata si de industria de armament, pentru ca unele companii au anuntat deja ca dezvolta sisteme prin care numai posesorul unei arme va putea sa actioneze tragaciul.
Care ar fi totusi problema identificarii prin unde radio? Cantitatile foarte mari de date acumulate sunt vulnerabile si pot fi subtilizate cu usurinta. Chiar si un individ oarecare poate urmari traseul celor care poarta implanturi de identificare, pentru ca tehnologia RFID nu permite deocamdata incriptarea informatiilor.