Adio, Adrian Păunescu!

A fost doar un poet, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă să fie altceva. A fost liderul mişcării ”Cenaclul Flacăra” în anii '80 până l-a enervat pe Ceauşescu care s-a speriat că o să-i ia locul.

A fost doar un poet, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă să fie altceva. A fost liderul mişcării ”Cenaclul Flacăra” în anii '80 până l-a enervat pe Ceauşescu care s-a speriat că o să-i ia locul.

Bătea ţara în lung şi-n lat într-un microbuz hodorogit înconjurat de o menajerie de artişti cu care umpleau stadioanele cu tineri. Recita versuri, citea scrisori venite din public, calma mulţimea, o întărâta, vindea bilete, făcea bani.

Era lacom, pasionant, nebun, paranoic, melancolic, îndrăgostit, bolnav. A fost doar un poet care a trăit 67 de ani.

20 de ani


În 1989 a vrut să iasă pe străzi, să conducă oamenii, dar a fost înjurat, scuipat şi alungat. S-a ascuns în casa lui mare unde copiii lui aveau aceeaşi vârstă cu strănepoţii şi a suferit, aşteptând să-şi ia revanşa. I-a fost frică, a suferit. A fost doar un poet.

Apoi a intrat în politică. Şi-a făcut ziar, a încercat să reînvie Cenaclul, dar n-a reuşit. În afara politicii, viaţa lui de după 1990 a fost un şir de eşecuri mai mici sau mai mari. N-a putut să-i facă pe oameni să uite că a fost un susţinător al dictatorului Ceauşescu. Doar în politică şi-a găsit loc. A activat ca senator multă vreme, iar, în ultima perioadă, devenise comentator de serviciu la Realitatea TV, fiind chemat să-şi dea cu părerea despre orice, de la cutremure, la greve, de la sport, la înjurat Traian Băsescu.
A fost doar un poet.

Rămâne posterităţii datoria să sape prin maldărul de cuvinte scrise de poetul Adrian Păunescu şi să găsească acele nestemate care să-i definească personalitatea, care să-i definească opera. În memoria oamenilor va rămâne în multe feluri, asemenea unui semizeu cu multe feţe care a bântuit două epoci, pe cea a lui Ceauşescu şi pe cea a moştenitorilor săi.
A fost un poet.

Foto: Adrian Păunescu, alături de Nichita Stănescu