Interviu Claudia Pavel: „Rugăciunea e modul meu de a mă regăsi, de a mă reechilibra și încărca emoțional”


Claudia Pavel, numită la începutul lunii noiembrie „Cea mai activă solistă a anului” în cadrul Galei Performanţei şi Excelenţei 2017, care a avut loc la București, a stat de vorbă cu Eva.ro în prag de Sfinte Sărbători despre activitatea ei profesională, pregătările pentru Crăciun, familie, copilăria în comunism, maternitate.
Am descoperit o persoană extrem de muncitoare:  anul acesta Claudia Pavel a lansat nu mai puțin de zece noi piese. Este o persoană credincioasă și o mamă care – prin joc – insuflă băiatului ei valori dintre cele mai frumoase. În luna ianuarie o vom vedea pe Claudia Pavel la Kanal D, în postura de concurent în emisiunea „Exatlon”, un show de supraviețuire ce va fi filmat în Republica Dominicană.

Cum este acest Crăciun pentru tine? Al cincilea alături de fiul tău, Noah?
Frumos, fericit, călduros, plin de jocurile și bucuria pură a copilăriei, datorită fiului meu.  Cântăm foarte mult acasă, iar în perioada aceasta învățăm colinde. Crăciunul e o sărbătoare în care ne înconjurăm de familie, de prieteni, de vecini. Asta ne face fericiți, să fim alături de cei dragi.

Te-ai ocupat de decorarea casei tale de sărbători? 
Da, împreună cu sora mea, Paula. Ea are un fler pentru decoruri și scenografii, e foarte talentată la acest capitol, are un simț al culorilor și poate crea din materiale și piese de mobilier niște compoziții speciale; a reușit să creeze un decor de basm în casa noastră pentru Sărbători.

Care sunt cele mai frumoase amintiri ale tale de Crăciun? Dar cel mai frumos cadou primit de tine în copilărie, de Crăciun?
Cel mai frumos cadou a fost o jucărie muzicală de forma unei scări cu pinguini. Mama făcuse rost de această jucărie din Germania, cu mari intervențiii. E o jucărie în care pinguinii se urcă pe o scară și se dau pe tobogan. Peste ani, am regăsit-o în magazine și i-am luat-o lui Noah.
Îmi amintesc că mama avea prieteni buni de familie în Germania și de Sărbători ne trimiteau pachete. Atunci primeam toate dulciurile din lume! Când veneau pachetele acelea înnebuneam de fericire!
O altă constantă a Crăciunurilor copilăriei mele erau brazii împodobiți cu ambalaje goale de la bomboanele de ciocolată. La noi erau puse doar ambalajele pentru că bomboanele erau gata mâncate până în Ajun.
Îmi mai amintesc și că, de Crăciun, pregăteam colinde cu profesorii noștri, la Casa de Cultură din Mangalia, unde făceam canto tot timpul anului. Apoi mergeam prin tot orașul să colindăm. Eu eram responsabila cu banii din grup; după două trei zile de colindat, împărțeam banii.

Cam cât stai în bucătărie și ce prepari iarna? 
Nu stau mult, dar ador să fac micul dejun, să mă trezesc înaintea celorlalți și să pregătesc ouă, clătite, smoothie-uri. În rest, fac mâncare ușoară: supe calde pe timpul iernii, pește în zilele cu dezlegare ale Postului.

Care sunt valorile după care îl crești pe Noah, băiatul tău?
Îmi cresc copilul în dragoste de Dumnezeu, de oameni, cu respect și generozitate față de femei. El este crescut de trei femei – eu, mama și sora mea (plus bunicul). Dar la noi în familie e matriarhat.
El va ști să respecte fetele, femeile din viața lui pentru că este educat în acest spirit și cred că este foarte important să ne învățam copiii să fie iubitori și generoși, mai ales pentru împlinirea și fericirea proprie.
Nu ai cum să fii un om fericit dacă ești rău, needucat și zgârcit; după părerea mea, acestea sunt trăsături ale oamenilor mai puțin inteligenți și privați de iubire în copilărie.
De exemplu, povestea pe i-o citesc de Sărbători lui Noah este A Christmas Carol, de Charles Dickens, o nouă cale prin care îi vorbesc fiului meu despre generozitate.
Educația copiilor noștri pleacă de la noi.
Noi suntem întru totul responsabili pentru ei, pentru felul în care percep și înțeleg ei iubirea, respectul față de aproape și de ei înșiși, etica muncii și importanța școlii… Eu cred că, în primii ani ai copilașului, el trebuie să știe că este iubit necondiționat, mai presus de orice.

Cât timp aloci proiectelor muzicale și ce te inspiră? 
Munca mea este hobby-ul meu, pasiunea vieții mele; aproape tot timpul sunt încojurată de muzică și sunt inspirată de tot ce se întâmplă în jurul meu... Mi-am creat un univers minunat  împreună cu familia mea și mă las purtată și inspirată de tot ce mi se întâmplă alături de ei

Cum arată o zi obișnuită de iarnă din viața ta?
Mă trezesc cu „bună dimineața, balerina mea!” și adorm în fiecare seară cu îngerașul meu, Noah, care-mi spune „Noapte bună, prințesa mea drăguță!”. Dimineața îi fac lui Noah smoothie-ul lui cu afine, banane, căpşuni, plus pudra lui organică, alături de ouă de prepeliţă. E un super food cu care îşi începe ziua, apoi mergem la grădiniță. Cât este el la grădiniță eu sunt în studioul de înregistrări, în căutarea viitorului meu single. Apoi, după-amiază, ne reîntâlnim și mergem la joacă. Am portbagajul plin tot timpul cu jucăriile lui Noah. Fiul meu încă este la vârsta în care jocul trebuie să îi ocupe 70% din zi. Seara cântăm, dansăm, citim povești și învățăm tot felul de lucruri noi.

Vremea vacanțelor înseamnă plecări la mare sau la munte? 
Ambele, dar marea câștigă mereu. Când ne săturăm de frigul din București, plecăm spre o destinație caldă. Fiul meu își sărbătorește iarna aniversarea, iar el – asemenea mie – iubește marea, prin urmare de ziua lui plecăm într-o țară caldă. Să fiu pe plajă, locul meu preferat de odihnă, este ca și cum aș gusta zilnic câte o madlenă proustiană. Mirosul sărat al mării îmi trezește amintiri dragi din anii copilăriei mele.

Ai modul tău de a te regăsi, de a te reechilibra și încărca emoțional ? 
Da, prin rugăciune. Rugăciunea și credința la noi în familie vin de la mama, cu ea mergeam la biserică în copilărie.
Cu ea participam la slujbele de sărbători. Și acum rugăciunea a rămas calea mea de a mă conecta cu Divinitatea. Duminicile merg la slujbele religioase și acum, ca adult. Pentru mine - și ceea ce îl învăt și pe Noah - e important să fim drepți în primul rând în fața lui Dumnezeu. Nu de judecata oamenilor mă tem. Dumnezeu este cel care știe cum sunt cu adevărat. El îmi cunoaște cel mai bine gândul și inima. Dumnezeu este iubire. De altfel, Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, care vorbește despre iubire, este și preferata mea dintre învățăturile biblice.

Ce te face fericită, Claudia? 
Copilul meu, familia mea, muzica, tot ce mi-a dăruit Dumnezeu; de fapt ,El.
Ai făcut muncă voluntară anul acesta pentru Fundația „I Am Campaign”, ce luptă pentru eradicarea sclaviei moderne…
Așa este. Nimeni nu trebuie să fie sclavul nimănui. Cred că o cauză caritabilă este un motiv suficient ca să nu rămâi indiferent; nu voi ezita niciodată să fac un bine, cu atât mai mult cu cât o pot face prin cântecul meu. Nimeni nu trebuie să fie sclavul nimănui. Noi, ca persoane publice, trebuie să trezim conștiințe, pentru că avem posibilitatea de a ne face auziți.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod
;