Ca de obicei, adevarul se afla probabil undeva pe la mijloc. Fie ca urmare a unor complexe dezvoltate in copilarie si alimentate pe parcurs, fie din alte cauze, avem tendinta sa ne subestimam si sa acordam exagerat de mare importanta celorlalti si parerii pe care si-au format-o despre noi.
Daca nu reusim sa "gestionam" aceste trairi, ele pot ajunge sa fie foarte intense si sa ne afecteze inclusiv din punct de vedere fizic. Este un fapt dovedit: acest gen de stres, coroborat cu permanenta preocupare de a lasa o impresie buna, ar putea cauza probleme ale aparatului circulator, digestiv si sistemului imunitar.
De fapt, simptomele mentionate reprezinta niste semnale de alarma prin care organismul incearca sa ne atraga atentia. Managementul stresului ar trebui sa fie la fel de important pentru noi ca si controlul aportului de sare din alimentatie, al numarului de tigari fumate (daca este cazul) sau a cantitatii de dulciuri consumate. Nu trata acest aspect cu lejeritate, pentru ca este ceva cat se poate de serios.
Oamenii care sunt stresati dezvolta tot felul de obiceiuri nocive: somn mai putin si mai agitat, mestecat guma (obicei care, daca este practicat in exces, duce la hiperaciditate), rosul unghiilor, fumat sau tulburari de alimentatie. Iar de multe ori, explicatiile sunt cautate in oricare alta parte, numai in noi insine, nu.
Explicatia consta in faptul ca sentimentele intense de teama si rusine stimuleaza hipersecretia de cortisol (asa numitul "hormon al stresului"), care afecteaza sistemul imunitar. In cazul persoanelor mai sensibile, dezechilibrul poate fi atat de mare incat sistemul imunitar este la fel de slabit ca al unei persoane contaminate cu teribilul virus HIV.
Rusinea de sine si de ceea ce reprezentam este una dintre cele mai puternice si potential nocive emotii. De fapt, stresul provocat de modul in care te percep ceilalti este la fel de agresiv pentru organism precum cel provocat de surmenaj sau de pierderea locului de munca. De multe ori, ni se intampla sa reactionam ca urmare a primei inspiratii (sau, mai direct spus, impulsiv); nu multa vreme dupa aceea, linistea noastra sufleteasca este de domeniul trecutului.
"Oare am procedat corect? Oare ce vor crede ceilalti? Cum voi da ochii maine cu ei?" Acestea sunt numai cateva dintre intrebarile care ne pot macina si uneori, orice am face, pare ca pur si simplu nu ne putem gandi la altceva. In aceste conditii, linistea sufleteasca si relaxarea sunt de domeniul trecutului.
Oricum am proceda, nu ne putem gandi la altceva si episodul respectiv ne revine mereu, obsesiv, in minte. De multe ori se intampla ca, a doua zi, toate fricile si temerile noastre sa se dovedeasca lipsite de temei. Atunci ne linistim, dar nu la fel de repede vor disparea si efectele negative asupra organismului nostru.
Ce putem face?
Faptul ca am constientizat problema in ceea ce priveste perceptia de sine constituie, cu siguranta, un progres, dar nu inseamna ca ne-am vindecat. Cum ar trebui sa procedezi pentru a nu mai fi atat de sensibila?
- Incearca sa depasesti momentul cat mai repede. Cercetarile efectuate au aratat ca numai starile prelungite de anxietate, sentiment de umilinta, subordonare excesiva si rusine conduc la aparitia problemelor de ordin fizic. De aceea, daca tot nu te poti controla asa incat sa ai mai multa incredere in tine, straduieste-te sa depasesti cat mai repede aceasta stare.
- Este adevarat ca, daca te-ai obisnuit sa-ti faci griji din orice si sa cantaresti opiniile tuturor celor cu care ai de a face, iti va fi greu sa te schimbi. Incearca macar ca, atunci cand ai o realizare, sa reflectezi asupra ei cel putin la fel de mult cat o faci atunci cand ai un esec. Pana la a avea nevoie de validarea celorlalti, in primul rand ai nevoie de validarea ta.
Comentarii (9)
de peste 2 ani suport in fiecare zi din saptamana petrecuta la scl jignirile colegilor... doare probabil a durut mai rau la inceput ...e frustrant sa auzi in fiecare zi ca esti tocilara , zgarcita , nesimtita...si altele ptr ca te face sa te intrebi cu ce ai gresit ...cu ce am gresit ? nu stiu,probabil faptul ca mi-a placut sa invat si sa nu ma imbat sau sa ma droghez ca ei ....am simtit pe pielea mea ce inseamna asprime si invidie ... azi trebui sa plec de urgenta de la scoala si ei , cand m-au vazut ca iau ghiozdanul in spate au inceput sa sara in sus de bucurie . Nu pot sa mint ca nu m-a durut reactia lor .Nu pot sa ma prefac ca sunt de piatra. cunosc si alte persoane in afara de ei si acestea au o parerea total diferita ...insa mi-as dori sa fiu la toate astea indiferenta , sa fiu rece .... dar nu pot. si oricat incerc sa ma conving ca va fi o perioada buna si ptr mn , ca parerea celorlalti nu conteaza... nu reusesc ....
Cu siguranta Lia are dreptate, cand la agresivitate raspundem cu agresivitate, se creeaza un cerc vicios si cine oare are de castigat? Sigur ca aici nu e vorba de a "intoarce celalalt obraz" ci de a incerca sa ne acceptam, in primul rand pe noi insine, sa ne iubim si astfel sa avem o atitudine pozitiva, deschisa. Si atunci vom atrage lucruri pozitive. Sigur ca situatii neplacute vor fi, la fel si oameni care gresesc ( cine nu are o zi proasta?) important este sa incercam sa avem o atitudine deschisa, sa fim mai toleranti si intelegatori, sa nu asteptam de la ceilalti mereu, de ce sa nu fi tu primul care "face primul pas"?
unii ....ne judecam prea rece.....
Eu am observat ca oamenii din fata mea sunt oglinda mea, prin legea rezonantei. Daca eu sunt suparata, voi atrage oameni suparati, iar daca ma straduiesc sa imi creez si pastrez o stare de bucurie, deschidere si pozitivitate, nu imediat, dar cu cetitudine in cateva zile toti cei din jurul meu se vor schimba, fara sa isi dea seama. Cine nu alege intre suparare si bucurie pe cea de-a doua? Cui nu-i place un catel voios, decat unul umil, cu coada intre picioare sau mai rau, unul care latra si musca ? Cand ies afara in strada, eu aleg daca sa privesc in stanga, unde este un cos de gunoi sau sa privesc in dreapta, unde este o minunata tufa de trandafiri. In concluzie, am convingerea ca de la mine pleaca tot.
Nicoleta are perfecta dreptate... oamenii cu bun simt sunt tratati ca niste gunoaie Nu se merita sa mai fim "buni" Am trecut si eu prin multe situatii asemanatoare. Am fost facuta "proasta" de oameni care nici macar nu se pot ridica la nivelul meu intelectual, facuta "curva" pe cand eram inca virgina, "chioamba" de tarani care habar n'au sa citeasca si etc etc. Ce sa fac acum? Sa cred tot ce se spune? Oare ma cunosc ei mai bine decat ma cunosc eu insumi? Si ce profit as avea eu daca mi-as largii urechile la toate prostiile unor invidiosi. Am ajuns la concluzia ca ar fii mai bine sa ascultam parerea animalelor decat pe cea a oamenilor... ma uit la catelusa mea Bety, e atat de fericita cand ma intorc acasa, invarte coada ca elicea unui elicopter
sunt de parere cu nicoleta,daca bagi un cozonac in cuptor nu poti scoate paine neagra,daca esti nascut si crescut cu buna credinta,asa si mori,este greu sa te modelezi dupa lumea din jur,dar la urma urmei nu conteaza ce spun cei din jur,cine vede fata adevarata a celor de langa ei,judeca corect,cine nu,are invidie.
Acest articol, din punctul meu de vedere, ma descrie, adica nu am incredere deplina in mine, si ma afecteaza destul de greu "vorbele celorlalti". Adica nu pot sa inteleg de ce nu pot sa-si traiasca viata lor si sa o lase pe a mea in pace. Din prea multe neintelegeri, si dupa cateva crize de nervi m-am procopsit cu o stare de rau si asta ma tine de 1 saptamana. Sincer cred din ce in ce mai mult ca am nevoie de cateva sedinte la psiholog, pt a ma "descarca". Sincer sunt deranjata pe mine ca tot ce mi se intampla trece PRIN MINE si NU pe langa mine. Poate ca asa patesc persoanele bine crescute, care nu au fost invatate sa fie mahalageoaice, care respecta, care atunci cand vad un "prost" il ocoleste si nu demonstreaza ca este mai prost decat respectiva persoana. Vreau sa spun ca i-am spus mamei mele ca asa sunt de suparata ca m-a invatat sa am bun simt, deoarece in ziua de azi lumea ii calca in picioare pe cei cu bun simt. Pe zi ce trece mi se adevereste parerea ca persoanele rele, fara respect o duc mult mai bine decat persoanele care au bun simt, respect, etc. Doamne cum am putut sa ajungem noi oameni.........suntem mai rau decta animalele salbatice :(
Mie mi-a spus un "prieten "adevarat 2 vorbe : 1. nu toată lumea e la fel 2. nimeni nu e perfect Asa că puţin contează parerea "celorlalti "atat cât tu te simţi bine in pielea ta.Părerea mea e că a avut dereptate.În momentul acela se referea la mine .Şi mi-am dat seama că, de la toata lumea ai de invatat câte ceva .De atunci nu prea am cunoscut ce inseamnă pasul înapoi. "PRIETEN" & PĂREREA CELORLALŢI ------------ÎNŢELEGI-------------
excelent subliniata reactia organismului si bine scris articolul.sa luam partea plina a paharului din toate,niciodada cea goala. incredere in primul rand in noi.
Posteaza comentariu