UPDATE, 14.09, ora 16.00: Filmarea a reapărut, de data asta pe un alt cont.
UPDATE, 14.09, ora 13.40: Filmarea a fost scoasă de pe Facebook.
Nu erau legați cu sfoara. Erau bucle din metru în metru, de care copiii se țineau. Am admirat ideea, recunosc. Într-un sistem care ne cerea să ne luăm colegul de mână de fiecare dată când ne așezam în formație, în acest sistem care trebuie să funcționeze așa cum e el în pandemie, să vii cu o idee prin care să reușești să ții uniți niște copii care, probabil (s-ar putea să fie clasa pregătitoare), nu se cunosc între ei, mi se pare de aplaudat.
Și să-i ții uniți în ce condiții? Nu doar să nu se atingă, dar să și păstreze distanța!Copiii se țin de sfoară, fiecare la o buclă, și merg după învățătoare. Asta se face și prin străinătate și mai sunt grădinițe și pe la noi (am auzit de la prietene). Găsiți exemple și pe Youtube.
Dar suntem 2020, toată lumea are telefon și Internet și toți suntem creatori de conținut. Cineva îi filmează (pare să fie la final, la ieșirea din școală) și îi pune pe Facebook (cel mai probabil fără acordul părinților).
Filmarea apare pe Facebook și e prezentată în cu totul și cu totul altă notă.
Oamenii comentează și distribuie.
Profesorii și părinții sunt înjurați în egală măsură. România e strigată să se trezească. Pare că nimeni nu se uită, de fapt, la filmare: că se vede că nu e niciun copil legat. Cei care comentează compară copiii cu sclavii sau cu câinii, părinții sunt acuzați că nu iau atitudine și toți sunt indignați de ceea ce văd: pușcărie, lagăr etc.România, vezi că dacă o să te trezești, nu o să ne găsești prea bine!
PS: Eu am raportat postarea.
Comentarii (1)
Am vazut si eu postarea și m-a revoltat comentariul vădit tendențios. Nu doresc să etichetez acest comportament. Din păcate e unul larg răspândit, iar soluția este doar sa-l ignorăm. Vreau doar să apreciez metoda cu care am intrat in contact prima dată la Amsterdam. Era un grup numeros de copii de grădiniță, destul de mici, care puteau fi ținuți laolaltă pe o esplanada imensă, plină de turiști. Aveau două însoțitoare. În România nu ai acest avantaj. Cu atât mai mult metoda își dovedește eficientă. Îmi amintesc despre o întâmplare petrecută acum 4 ani, când am predat prima dată la clasă pregătitoare. În primele zile, când am condus copiii spre ieșire, am pierdut un copil pe hol. Un sfert de oră n-am fost om până când am reusit sa găsesc fetiță pierdută. Anul viitor, când voi preda din nou la clasă pregătitoare, voi folosi și eu o panglică, indiferent de ceea ce spune cartierul. Le e dificil să aprecieze celor care nu au fost la catedră aceste metode inedite, dar eficiente.
Posteaza comentariu