De trei ani de zile nu am fost atinsă de un bărbat și sunt momente în care cred că voi muri și nu voi mai simți vreodată cum e să fii sărutată.
Sunt convinsă că astfel de experiențe traversează și alte femei ca mine, dar suntem prea mândre sau poate timide ca să le împărtășim cu alții. Eu una nu am nici măcar o prietenă apropiată căreia să-i pot spune așa ceva. Am prietene, dar mi-e jenă să le mărturisesc asta. E prea intim, dar în același timp apăsător și sufocant, de aceea am ales calea asta a scrisorii anonime. Și vă întreb, ce trebuie să facă o femeie în situația asta, ca să se simtă femeie? Un bărbat se relaxează sau se descarcă mergând la prostituate. Dar pentru o femeie ce căi sunt?
Știu că există și cocote masculine, dar n-aș putea niciodată să plătesc pe cineva ca să se culce cu mine. Nu am încercat nici aventurile de-o noapte, pentru că nu sunt genul meu. Nu cred că aș putea să fiu satisfăcută de o „partidă de sex” fără să simt totuși ceva pentru bărbatul acela. Totuși simt nevoia apropierii fizice, a mângâierilor, a intimității cu un bărbat.
Nu e vorba că vreau neapărat să mă mărit sau să leg de mine primul bărbat care-mi iese în cale. Că tot aud teoria asta că femeile singure sunt disperate și că bărbații simt asta și fug instantaneu de ele. Dar am măcar pretenția ca un bărbat să mă dorească și ca om, înainte de a fi stârnit de mine ca animal-de sex opus.
Nu înseamnă că nu am propuneri de la bărbați, însă nu mă satisfac. Nu sunt neapărat pretențioasă, nici respingătoare, ci pur și simplu am niște așteptări care includ acest „set de proceduri” să zicem. Nu pot fi agățată ca o vită și pusă într-un cârlig pentru câteva ore. Cred că de aia suntem oameni și avem un intelect, ca să ni-l folosim chiar și atunci când vrem să ne împerechem, nu?
Dar sunt un pic descumpănită de lumea în care mă învârt. De comportamentul bărbaților și poate de faptul că pe măsură ce trece timpul se îngustează și șansele mele de a mai găsi un partener satisfăcător. Am căutat și activ o perioadă, am așteptat și să se întâmple ... să apară cineva, dar iată sunt trei ani, o perioadă lungă atunci când ești singur, și simt că lucrurile nu se vor schimba.
Poate greșesc eu pe undeva, nu-mi dau seama, totuși nu sunt o pustnică, nici o nesuferită, am amici, prieteni, ies în oraș, merg la filme, la teatru, sunt „de gașcă” cum se spune, însă nu reușesc să atrag un bărbat cu care să vreau să merg mai departe de o întâlnire întâmplătoare. Și cred că am obosit. E prea devreme pentru asta, dar trei ani de singurătate pot îmbătrâni mai devreme decât 20 de ani de căsnicie cu bărbatul nepotrivit. Pur și simplu nu știu cum să procedez. Orice sfat e binevenit.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
"Bărbații se duc la prostituate, dar ce poate face o femeie singură?"
Sunt o femeie tânără, sănătoasă, am și ceva minte (nu mă laud), muncesc de la 20 de ani și am o carieră mulțumitoare. Totuși am ajuns la aproape 30 de ani să fiu singură, după câteva relații eșuate, și simt că pe măsură ce trece timpul asta își pune o amprentă prea grea pe sufletul meu.
Comentarii (10)
Am incercat ani la rand sa gasesc o persoana pentru a porni o relatie/familie. Am vorbit online cu o gramada de femei si fata in fata cu cateva. Aveti pretentii exagerate, aveti asteptari exagerate insa nu oferiti nimic la schimb. Sunteti moarte pe dinauntru, acre, scarbite, nu va place nimic, va enervati din orice. Toate strigati ca vreti relatii si familie insa sunteti prea ocupate sa faceti asta si v-i se pare nefiresc daca cineva are timp liber. Asta este relatie? sa imi fac programare pentru 5 minute de afectiune ca la dentist? Sa fiu un cal de curse care sa intre in toate competitiile dintre voi? Am renuntat sa mai vreau relatie, pentru ca nu asa vreau sa traiesc. Prefer sa dau banii unei prostituate care chiar daca se preface, macar e fizic acolo, nu o doare capul si nu il face pe al meu sa ma doara.
Sigur stii ce vrei, in afara de barbat adevarat. Probabil ca subiectul te ajuta sa te impaci cu ce ai programat. Noul T.
citind povestea descrisa si comentariile anterioare, pot spune ca este o "boala" a vremurilor pe care le traim. Nu numai femei ci si barbati (cu toate ca pentru noi e mai usor - suntem mai cinici, mai practici, fara scrupule din punctul asta de vdere: mergi la prostituate, platesti ca la piata, cumperi o ora de placere.. si gata). multe persoane ajung in situatia asta. cariera, familia (in special in urma unui divort sau disparitia in orice mod a unuia din parteneri- cel ramas cu copiii)... duc la astfel de intamplari. E adevarat, sa platesti pe cineva pentru o partida de sex ocazional nu duce la implinirea si atingerea tuturor conditiilor (omul te accepta si te serveste pentru ca e platit, si nu pentru ca ii place de tine sau te apreciaza ca persoana). eu unul desi am incercat aceasta varianta, nu pot sa fac asa ceva. asa cum spune si persoana descrisa in text, e nevoie de mai mult... in acelasi timp cei care au postat comentarii au dreptate... poate in ochii tai, privita din punctul tau de vedere esti ok si deschisa, sociabila... samd.. in realitate poate esti prea serioasa , distanta, severa... si da, fata care spune ca a acceptat o iesire din disperare are dreptate de asemenea... solutia?.. vine de la fiecare din noi.. nu poate nimeni sa iti spuna fa asa sau pe dincolo (de fapt de spus poate spune oricine dar nu asta trebuie sa faci) trebuie sa iti dai seama singura unde este problema, ce este in neregula CU TINE de nu reusesti sa atragi atentia si sa faci un om sa te vrea, sa te invite la o iesire de orice fel.... pana la urma esti o persoana care interactioneaza cu multe alte persoane - rezultatul fiind acelasi = mereu singura. In cazul asta e imposibil ca toti cei cu care interactionezi sa fie cretini sau dobitoci sau toti la fel de orbi... punctul comun intre tine si oricare din cei cu care interactionezi - esti TU!! ce-i de facut?... da-ti drumul!.. schimba-te... schimba ceva in felul tau... am cunoscut o femeie care a trecut la un moment dat (pentru o perioada) prin cea ce treci tu... si-a dat seama singura ca e ceva in neregula cu ea (dup un timp, e adevarat) dar a ajuns de la 30 la aproape 50 de ani sa isi dea seama ce e gresit cu ea si s-a schimbat in gandire, in modul de a vedea lucrurile ... si acum e bine si fericita alaturi de un om... vrei sa astepti pana la 50 de ani sa faci asta? corect, pentru ca o femeie sa ajunga in pat cu un barbat , totul trebuie sa treaca prin cap si suflet intai - trebuie sa il gaseasca placut, atractiv... sa il placa ca si gandire, ca si sentimente, sa se "aprinda" in urma unei discutii sau simplu flirt cu un om... si pe urma mai sunt cativa pasi pana sa ajunga in pat cu el... ce pot sa spun... multa bafta... incearca si cu un gigolo daca crezi ca poti... orice e posibil si acceptabil atata timp cat esti impacata cu tine si nu face rau...
...rezultatul mutrelor,fitzelor,aerelor este singuratatea.Sunt sigur ca in realitate nu esti asa cum te-ai descris,esti mult mai rau...deschide ochii.Toata viata femeile asteapta sa vina PRINTUL pe cal alb...dar intr-un final e bun si REGELE,sarac,slab si calatorind cu autobuzul.Unele chiar va meritati soarta,pe bune.Sunteti dificile,aiurite si cu interese.PA!
E bine sa te cunosti,ca sa intelegi ce se intampla si sa stii ce ai de facut. Eu am aproape dublul varstei tale,si deabia la intalnirea de 30 ani de la sf liceului am inteles dece nu am avut 'succes' la barbati.Colegii prezenti m-au complimentat,si si-au amintit ca erau f indragostiti,unii,sau oricum ,ma placeau toti.Eu n-am stiut niciodata,nu ma invita nimeni la dans desi eram f draguta,frumos imbracata etc...veneam plangand acasa...Toate colegele aveau prieteni..Stii ce mi-au spus ? Ca eram prea serioasa,nu aveau curaj sa ma abordeze ! Ai inteles ?! Probabil si tu esti o fata serioasa,care ai invatat mult ,esti respectata professional,dar n-ai dat importanta LA TIMP relatiilor. Nu e pre tarziu. Fii deschisa la nou,ai primit sfaturi bune(fa un sport,fa excursii ,iesi din carapace,prosteste-te putin,,si vezi ce se intampla )
In general, la teatru, la film...nu vei gasi barbati singuri si asta pentru ca acestea in principiu, nu sunt genul de activitati preferate de singuratici. Ca atare, schimba-ti strategia! La locul de munca sunt cele mai mari sanse sa gasesti un om de calitate si singur...dar daca ai acelasi job de 10 ani....sansele sunt minime sa gasesti pe cineva. Ca atare..schimba-ti job-ul! Odata cu asta, vei capata oricum incredere mai mare in tine, iar asta crede-ma ca se vede! De ce crezi, ca femeile care sunt intr-un cuplu, tind sa atraga mai mult privirile barbatilor decat femeile singure? Pentru ca increderea de sine SE VEDE, se simte! Iar o femeie descumpanita, nu va fi atragatoare niciodata, oricat de frumoasa ar fi fizic si sufleteste. Incearca o schimbare in viata ta, schimba-ti look-ul, fa-te blonda (daca nu esti deja)..mergi la sala..du-te la cosmetica..fa alt gen de activitati..Vba aceea "va veni si randul meu candva" se aplica doar daca iti acorzi tie sanse...iar cealalta vba "pica para malaiata in gura lui natafleata" ti se cam potriveste! Astepti prea mult de la divinitate si incerci prea putin! Nu te mai compatimi! E drept, ca odata cu inaintarea in varsta si pretentiile cresc...so..ai face bine sa mai tai din lista aia lunga de 1000 de pagini, intitulata "barbatul ideal", pentru ca altfel, vei ramane singura toata viata. Nu exista barbatul perfect, cum nici femeia perfecta nu exista. Inainte de a da verdictul final asupra unui barbat pe care l-ai cunoscut superficial....mai forteaza un pic nota...si mai iesi o data cu el! Toata lumea merita a2a sansa si de foarte multe ori aparentele inseala! Multa bafta si mai multa incredere in tine!
Sfatul meu este sa mergi la Prislop la mormantul parintelui Arsenie Boca.
poate daca te vei arata umana si nu asa ...superioara poate ca oamenii te vor si place. nu stiu, incearca sa socializezi cu grupul tau de prieteni, ocheste pe cei care sunt singuri - ca sa nu ai probleme dupa aia - si dk iti place unul mai mult, invita l la o cafea odata. daca e si el interesat iti va raspunde. apoi, cate un film, cate o plimbare in parc si de ce nu sex.... este greu sa iesi din zona de confort si sa ai incredere in alt om, este greu atunci cand nu ai mai avut intimitati de mult timp sa o faci, ai impresia ca esti paralizata si ca nu stii ce sa faci, e ca si cum e prima data ...a doua oara:))))) dar trebuie sa ai curaj sa iti dezvolti o relatie cu un barbat si sa o mentii. daca nu merge si depui efort, atunci trebuie sa intelegi ca asta e, n a mers si sa traiesti mai departe fara resentimente, daca din contra iti iese, tre sa depui eforturi constante ca sa ai acea relatie. oricum bafta, eu una nu ti sugerez relatii ocazionale ptr ca te pot afecta psihic si mai te pricopsesti si cu cine stie ce boala sau copil....aveti grija dragelor ca din disperare sa nu faceti o prostie, meritati dragoste si apreciere, nu suturi in fund.
scuze daca nu sunt foarte coerenta, de la oboseala, dar sper ca am reusit sa ma fac cat de cat inteleasa
Am 25 de ani, si eu am suferit de singuratate, am facut depresie cu acte in regula si medicamente pt asta. Eram pretentioasa la barbati si foarte sceptica chiar daca eram dorita.Desi rari erau cei care se incumetau sa imi arate ca ma vor.Si cand se intampla intr-un fel sau altul ii puneam fel de fel de teste pe care le picau.Am ajuns destul de rau, locuiam singura, m-am cuplat cu un baiat din disperare, nu ma mai interesa nimic , vroiam doar sa nu fiu singura, am calatorit cu el prin tara, pana la urma a fost o experienta super de care imi amintesc cu drag si singura mea aventura de acest gen.Ne-am despartit si mi-a fost f greu desi stiam ca ne vom sdesparti, practic am stabilit asta de la bun inceput.Din disperare insa, am acceptat.Apoi am vrut sa repet experienta,am intrebat un baiat pe net daca vrea sa vina cu mine intr-o calatorie pe nepusa masa, m-a refuzat, a fost intrigat iti dai seama.Pana la urma m-am cuplat cu acest baiat.Suntem impreuna de un an si eu sunt bine, impreuna suntem bine.Nu spun sa faci la fel, poate fi periculos, eu am avut noroc si multumesc lui Dumnezeu pt asta! Spun doar ca trebuie sa iesi din cercul tau de comoditate, viata incepe acolo unde se sfarseste zona ta de "siguranta".Ia-ti curaj si fa ceva inconventional in acest sens.Daca vrei sa mergi la case de relaxare cu barbati, du-te. Asta este, poate va fi doar o aventura, pregateste-te pt orice.Sau daca ai alte idei pune-le in practica, intamplarile astea trebuiesc stimulate chiar daca uneori risti! Bafta multa!
Posteaza comentariu