prea multa singuratate

  •  
    • 5 mesaje
    13 Dec 2008, 02:26
    0 0
    Buna tuturor,

    Nu stiu cu ce si cum sa incep insa simt nevoia acuta de a imi descarca sufletul undeva.
    Tocmai am venit de la o petrecere unde nu m-am simtit bine si sunt foarte dezamagita...Dezamagita pentru ca era foarte importanta pentru mine aceasta petrecere, fiind prima petrecere la firma unde lucrez, vroiam sa arat bine, sa fiu admirata si sa fiu in centrul atentiei....mai ales pentru un baiat pe care il plac...sau il placeam...nici eu nu mai stiu ce simt acum... El a fost sufletul petrecerii iar eu am trecut ca si neobservata...nici macar nu ne-am salutat la aceasta petrecere...nu ne-am privit nicio secunda desi ne cunoastem si la servici vorbim cat de cat, ma complimenteaza uneori, imi zambeste, ma saluta chiar de la distanta...Mi-as fi dorit sa ma remarce cumva.....dar se pare ca au fost sperante in zadar...
    Nu sunt o fire indrazneaza sau care sa aiba initiativa de a aborda un baiat..sau care sa iasa in evidenta prin gesturi sau mai stiu eu ce. Sunt mai degraba genul retras, timida si, sincer, nu ma simt bine in astfel de colectivitati unde trebui e sa socializez .
    Sunt foarte singura...este o singuratate care incepe sa doara..desi am 25 de ani si multi ar spune ca am toata viata inainte.
    Era un timp in care multi baieti roiau in jurul meu si eu faceam pe inabordabila.
    Acum...se pare ca am devenit invizibila, ma simt neatragatoare si incapabila de a starni interesul cuiva.
    Stiu ca si eu sunt vinovata pentru ca nu sunt o fire prea sociabila...dar asa este felul meu si nu ma pot schimba...nu as mai fi eu...
    Nu va pot explica ceea ce simt acum...tristete, singuratate, dezamagire...inclusiv de propria-mi persoana.
    Sunt singura, nu ies in oras..programul meu se rezuma la servici si acasa, foarte rar se mai intampla sa ies undeva, insa si atunci sunt inconjurata numai de cupluri..De curand, am fost la munte cu mai multi prieteni...din tot grupul...eu eram singura fara pereche...
    Nu vreau sa se inteleaga ca sunt vreo urata sau vreo complexata...nu este deloc asa..
    Insa nu stiu ce se intampla, de ce sunt singura mereu? De ce nu imi pot gasi si eu linistea alaturi de cineva...?
    Va multumesc mult celor care ati avut rabdare sa cititi aceste randuri....
  •  
    • 2817 mesaje
    13 Dec 2008, 03:06
    1 0
    fata draga, stai linistita, e ok sa fii mai putin sociabila
    eu de ex la petrecerile firmei ma duceam numa' sa fac act de prezenta si plecam prima mi se parea un abuz sa fim impreuna si in momentele libere dupace ca petreceam cu ei cel putin 8 ore pe zi la birou
    partea cealalta, cu singuratatea, iar nu iti fa probleme; e ok sa fii singura pana gasesti persoana cu care mori de dragul de a fi; dar sa fii cu cineva doar ca asa e norma.. comme on nici macar o femeie de 45 n-are scuze sa gandeasca asa, dar tu la 25; pe cuvant!
  •  
    • 2386 mesaje
    13 Dec 2008, 11:21
    0 0
    Cred ca li s-a mai intamplat si altora: dupa ce termini facultatea, la servici sunt mai putini tipi disponibili (cuplati sau ocupati cu servicul). Cam asta ar fi si explicatia, de-asta nu mai esti curtata ca inainte.
    Provoaca tu situatiile, daca poti.
  •  
    • 2131 mesaje
    13 Dec 2008, 11:27
    0 0
    te-a suparat mai mult faptul ca nu te-a bagat el in seama, decat faptul ca ai trecut neobservata in timpul petrecerii..mai ales pt ca il placi....
  •  
    • 2554 mesaje
    13 Dec 2008, 11:34
    1 0
    Faptul ca nu ti-a adresat nici macar un cuvant..desi de obicei conversati,ba mai te si complimenteaza ar trebui sa te faca sa gandesti altfel...daca ii erai indiferenta...iti adresa macar cateva cuvinte...indiferente,asa...poate ca desi era in centrul atentiei,era preocupat poate sa te impresioneze pe tine...nu exclude aceasta idee...deschide doar putin mai mult ochii.....si un sfat...uneori nu e bine sa astepti...trebuie sa mai intinzi si mana!
  •  
    • 1252 mesaje
    13 Dec 2008, 12:13
    0 0
    vezi ai grija ca esti pe taram minat.
    daca incepi sa te crezi neatragatoare, chiar o sa devii in okii celorlalti.
    lucreaza un pic la self esteem ca probabil l-ai pierdut pe undeva.
  •  
    • 38 mesaje
    13 Dec 2008, 12:23
    0 0
    da este greu de suportat acest sentiment de singuratate..te inteleg f bine..desi sunt inconjurata de multi prieteni si sunt o fire destul de sociabila tot singura ma simt...pt ca nu il mai am pe el...eu am un motiv pt care sa ma simt asa..dar tu nu prea ai avea de ce..adica aceasta singuratate nu trebuie sa ne-o creem noi asa,pur si simplu...deci draga mea,nu iti mai creea tot felul de ganduri.in fiecare dimineata uita-te in oglinda si spune-ti:"sunt cea mai frumoasa,sociabila,inteligenta... "crede-ma da rezultate!
  •  
    • 5 mesaje
    13 Dec 2008, 13:38
    0 0
    Asa este, probabil ca marea dezamagire in ceea ce priveste aceasta petrecere s-a datorat si faptului ca nu m-a bagat el in seama..desi intr-un fel poate ca este mai bine asa, am deschis ochii si am realizat ca mi-am facut sperante desarte. Am fost avertizata de multe ori si sunt constienta si eu de faptul ca nu trebuie sa interpretezi toate gesturile si tot ce se intampla ci trebuie sa iei lucrurile asa cum sunt. Poate am interpretat eu gresit totul in ceea ce il priveste si poate ca si eu las o impresie gresita altora...de inabordabila, cu nasul pe sus...
    Ma ajuta mult gandurile si vorbele voastre, asta si pentru ca imi este mai usor asa sa imi deschid sufletul decat in fata unor cunoscuti care probabil ca mi-ar rade in nas si mi-ar spune ca nu am niciun motiv sa ma plang...plus vorbe de genul..ce-i al tau e pus de-o parte si cand o fi sa fie o sa fie...
    Nu prea cred ca este asa...eu nu am unde sa cunosc pe cineva..in cercul meu de prieteni sunt numai cupluri...plus ca serviciul imi ocupa tot timpul...
    Stiu ca mi-am pierdut si o parte din respectul de sine si nu am deloc incredere in mine, ma subapreciez mult si imi este teama de esecuri de orice fel.
    Imi placea mult baiatul acesta, desi nu sunt o adepta a relatiilor intre colegii deservici, si probabil ca altfel ar fi stat lucrurile daca as fi avut si eu ceva initiativa si as fi fost mai indrazneata...aveti mare dreptate cand spuneti ca trebuie sa mai si intind mana sa iau...insa nu pot, si nici nu stiu cum sa fac asta...?
  •  
    • 203 mesaje
    13 Dec 2008, 14:07
    2 0
    Draga mea , te inteleg perfect.Avem cam acceasi varsta si am trecut si eu cam prin aceleasi momente . In plus eu dupa servici veneam acasa , intr-o casa goala fiindca locuiam singura. Si eu aveam numai cupluri in jur si am ales sa stau mai departe fiindca mereu se intampla sa te simti usor in plus , chiar daca oamenii aia au grija sa te simti bine intre ei.
    La fel imi placea colegul de servici , problema era ca lucram in acelasi birou. Intr-adevar trebuie sa intinzi mana si sa ceri. Stii de ce? Cum ai spus si tu esti retrasa , barbatii privesc asta ca pe un semn de : "sunt ocupata","indisponibil". Omul iti face complimente , probabil ii multumesti sau zambesti usor si doar atat .El de aici nu are ce sa inteleaga decat ca ii multumesti pentru compliment dar nu are nici un semn in privinta faptului ca si tu il placi. Ce am facut eu ca sa "intind mana "....m-am apucat intr-o buna zi sa cer adresele de mess de la toti colegii de birou numai ca sa am scuza sa o cer si pe a lui. Virtual discutiile merg altfel , de exemplu chiar daca il vezi online si nu spune nimic poti sa il abordezi ca sa te asiguri ca ai luat adresa corecta , discutia se v-a intinde cu siguranta .
    Sfat : ai grija insa ce iti doresti . Pentru mine faptul ca era in acelasi birou a avut consecinte urate. Au aflat colegii vazandu-ne prin oras , noi pana la urma nu am reusit sa avem o relatie fiind destul de diferiti , nu ne-am mai vorbit aproape un an pe la servici ..colegii tampiti care ii avem faceau mistouri. Normal m-am intors la singuratatea aia si normal ca mergand doar servici - casa nu avem unde sa intalnesc pe altcineva . Asa ca am facut ceea ce pe moment mi s-a parut o mare greseala , am iesit cu un baiat din alt birou. La inceput a fost tare nasol , ma asteptam la mistouri si mai urate de la colegi, prietenul meu se simtea usor haios stiind ca am fost cu celalalt (nu mi-a spus nimic niciodata dar mi-am dat seama).
    De ce iti spun toate astea? Ai grija , asigura-te ca baiatul e ok . In chestii de astea ai nevoie de discretie din partea lui chiar daca nu o sa mearga . E locul tau de munca unde vrei sa fii respectata si unde nu vrei ca oamnenii sa iti stie viata in detalii personale.In rest numai de bine si nu ai nici un motiv pe lumea asta sa te simti neatragatoare . O viata ai , traieste din plin.
  •  
    • 5 mesaje
    14 Dec 2008, 16:57
    0 0
    Buna No Nick Name,

    Ai mare dreptate in ceea ce priveste barfele si rautatile colegilor de servici si, mai ales in in ceea ce priveste discretia si respectul la birou.
    Intr-adevar, la toate vorbele si complimentele lui nu am facut decat sa ii multumesc, iar la aluzii..l-am tachinat un pic..
    Nu i-am dat de inteles ca il plac si nici nu o voi face vreodata..nu as putea si nici nu m-as simti bine in aceasta postura.
    Poate ca toate au un rost si un scop si cred ca a fost mai bine sa fie asa...pe masura ce trece timpul realizez ca ar fi fost o alegere gresita mai ales in situatia in care nu ar fi mers relatia..
    Iti multumesc mult pentru toate vorbele...chiar ma ajuta sa stiu ca cineva ma intelege si ca nu sunt singura in aceasta situatie...
    Te pup
  •  
    • 110 mesaje
    17 Dec 2008, 17:10
    1 0
    Draga Lonely,

    Nu iti mai consuma energia cu un barbat care nu te merita si care nu-ti este destinat.
    Ce e al tau, e pus deoparte, stai linistita!
    Si un barbat nu e totul pe lumea asta.
    Ai grija de tine!

    Te pup!
  •  
    • 53 mesaje
    17 Dec 2008, 20:54
    0 0
    draga mea, e foarte trist si aproape deprimant ca uneori ne simtim cu totii asa...nici eu nu sunt o persoana oarte sociabila si am patit de multe ori acelasi lucru ca si tine..dar gandeste-te ca daca in viata ne-am uita la toate lucrurile rele atunci lucrurile bune ar fi umbrite de prea marea preocupare a celor rele..intr-o zi va veni si soarele pentru tine..si atunci..poate ca soarele reprey baiatul respectiv..poate va intelege in curand ca nu esti invizibila(si chiar nu esti!)esti o fata stapana pe sine si cu fruntea sus..si tine minte: barbatii trebuie sa observe femeile si sa le cucereasca iar femeile au dreptul sa aleaga din miile de pretendenti..gandeste-te ca esti o printesa, bucura-te pentru lucrurile mici dar bune , fa-le loc cu indiferenta celor rele ca sa treaca si traieste-ti viata..te sarut si sper sa-ti fie de folos sfaturile mele..
  •  
    • 3985 mesaje
    17 Dec 2008, 21:08
    0 0
    hai k asta cu printesa e cam prea telenovela. ma scuzi draga mea dar nu e asa dovada chiar si sutele de topicuri de pe aici.
    thumb down
  •  
    • 196 mesaje
    17 Dec 2008, 21:49
    0 0
    fetelor, nu va mai plangeti atata de mila, daca vreti sa aveti mai multi prieteni si un iubit, faceti si voi ceva- umbalti in primul rand la aspect, sa va simtiti voi bine in pielea voastra si apoi fiti mai dezghetate, mai vesele, zambiti si vorbiti mai mult si dati-i de inteles individului ca va place. asta cu " imi place de el, dar n-o sa-i spun niciodata " mi se pare o balarie. tipul o sa fie agatat de o femeie mai cu tupeu si voi ramaneti cu speranta ca "ce e al vostru e pus deoparte "
  •  
    • 6386 mesaje
    18 Dec 2008, 02:05
    0 0
    Draga Lonely,

    Ai cea mai frumoasa varsta, desi poate un sfert de secol, ti se pare enorm...deja!
    Nu esti singura asa cum te simti...peste tot esti ìnconjurata de lume, de cineva care te priveste..poate doar tu nu stii ìnca sa privesti ìn directia potrivita.
    Poate nu-i momentul, poate nu-i persoana care te-ar face cu adevarat fericita-ìmplinita.

    Acel baiat pt care te-ai pregatit, cu siguranta ca te-a remarcat si pe tine..doar ca nu a dorit sa ti-o arate ìn public, nu era pregatit, nu avea interes, atunci.
    Vei avea ocazia sa te convingi cu prima discutie-ìntalnire cu el; erai acolo, numai ca dl. avea alte interese, trebuia sa straluceasca el, nu sa te cucereasca pe tine atunci, ìn public, ìntre colegi...

    Nici nu cred ca este omul potrivit pt tine... desi ai dreptul sa visezi si sa ìncerci a-l cuceri; esti tanara si viata e un sir de ìncercari, din care poti iesi mereu mai bogata...sufleteste!
  •  
    • 1695 mesaje
    18 Dec 2008, 12:20
    0 0
    Lonely de ''petrecerea'' din 12.12.08 la restaurantul din Dr. Tab. (Casa Rustic) et. 3 este vorba ?

    ... la ce FOL esti ? ... si las' ca-l punem noi la punct pe ''nemernic''
  •  
    • 4687 mesaje
    18 Dec 2008, 12:24
    0 0
    si singuratatea are farmecul ei, bucura-te de ea cat mai poti
  •  
    • 203 mesaje
    18 Dec 2008, 16:24
    0 0
    Da gheatza , o fi avand singuratatea farmecul ei , numai sa nu fie prea multa. Acum depinde eu eram singura din toate punctele de vedere , abia mai ieseam din cand in cand in oras cu prietenii , in rest singura si acasa si peste tot. E coplesitor la un moment dat . Acum Lonley daca sta cu parintii sau cu niste colege mai este cum mai este ...macar acasa ai cu cine schimba o vorba.
  •  
    • 1711 mesaje
    18 Dec 2008, 16:24
    0 0
    Pai da-i direct numarul TAU de telefon si spune-i faptul ca ti-ar placea sa te sune! Daca te va cauta, inseamna ca i-ai trezit cat de cat interesul. Daca nu, nu! Nu are sens sa despici firul in 8 daca nu este cazul! Si intre timp, aboneaza-te la toate activitatile de grup (nu conteaza: prieteni, colegi de serviciu, simple cursuri, iesiri in oras/la munte/ de Revelion). Schimba ceva la tine (coafura, machiaj, culoarea parului), poarta altfel de haine ca pana acum, incearca alte domenii. La mine a mers! Si din stearsa si nebagata in seama (ca asta era perceptia despre mine dupa o despartire cu cantec), am reusit sa prind incredere in mine (cel mai important lucru!!!) si uite-asa mi-am agatat sotul! Succes!
  •  
    • 5 mesaje
    21 Dec 2008, 21:06
    0 0
    Buna tuturor,
    Nu am mai reusit sa scriu de ceva timp...am fost foarte ocupata cu serviciul, mai ales ca m-am decis sa imi iau concediu de Sarbatori..chiar aveam nevoie sa ma odihnesc..
    Acum sunt acasa, la parintii mei si deja ma simt mult mai bine, rasfatata si iubita.
    Despre colegul de servici..este un capitol inchis, si poate ca a fost mai bine ca s-a intamplat asa....
    Timpul le rezolva pe toate si stiu ca va fi bine si pentru mine atata timp cat nu ma voi mai complace si nu o sa imi mai plang atat de mila...
    Sunt singura, intr-adevar dar odata, nu demult, cand eram implicata intr-o relatie total nepotrivita, tanjeam dupa aceasta singuratate....
    Poate ca totul o sa fie bine si nu trebuie decat sa am rabdare iar totul va veni de la sine.
    Va multumesc tuturor pentru ca m-ati facut sa deschid ochii si poate ca asa voi redeveni ceea ce am fost si nu voi mai fi trista si suparata tot timpul...nici mie nu imi place de mine asa cum sunt ...
    O seara frumoasa tuturor!