Nu îmi mai suport mama!!!

  •  
    • 2 mesaje
    28 Mar 2020, 14:04
    0 0
    Am 23 de ani, locuiesc încă cu părinții mei, sunt într-o relație de 1 an jumate și sunt și logodita. Din anumite motive, am rămas fără loc de munca și ma chinui cu greu sa găsesc ceva în perioada asta. De când ma știu, nu am avut genul de mama înțelegătoare și drăguță. Doar atunci, când am făcut ce a vrut ea. Acum 3 ani am întrat la facultate, la Academia Navala.. Nu am suportat nicio secunda ideea de a merge la facultatea aia. Nu era ceea ce îmi doream. După un an de zile m-am lăsat. Am muncit, le dădeam aproape tot salariul în casa. Fără sa am vreo așteptare sau sa ma simt nevoita sa fac asta. Pur și simplu știam ca nu ne descurcam și nu e cazul sa fiu iresponsabila. Toate pana acum când am întrat la postliceala de asistente. E ceva ce mi-am dorit enorm de mult. Ceea ce vreau sa zic este ca... Deși EU am făcut tot posibilul sa întru la postliceala iar iubitul meu m-a susținut din toate punctele de vedere, mama a crezut (și încă nu a trecut peste asta) ca doar pentru ca m-a împins de la spate am întrat eu. Nu îmi suporta iubitul. Îmi spune ca m-am schimbat în rău, ca sunt delasatoare, leneșă și ca nu mai vorbesc cu ea. Niciodată nu am fost genul care sa vorbească despre lucrurile PERSONALE cu mama.. I-am spus anumite lucruri, i-am cerut un sfat... Dar atât. Acum ma presează atât de mult sa ii spun anumite lucruri care se Petrec între mine și logodnicul meu ca am ajuns la concluzia ca vrea și detaliile din pat. Când vine el sa doarmă la noi, ai mei nu sunt de acord ca el sa doarmă cu mine în pat. Când merg eu sa dorm la el, la sfârșit de săptămână (doar sâmbăta) nu sunt de acord și îmi spun ca este prea mult. Dacă ma duc la el în cursul săptămânii, este prea mult. Data fiind situația, stau în casa deja de 2 săptămâni jumate fără sa îl fi văzut măcar 5 minute. I-am spus ca dacă mai trece o săptămână și nu se reglementează nimic, o sa vina sa ma ia cu mașina sa merg la el. Ghiciți ce... A zis nu. M-am saturat sa fiu controlata în felul asta. M-am saturat sa nu am nimic de spus. M-am saturat sa fiu tratata ca un copil rebel de clasa a 9-a care trebuie ținut în frâu. Tot ce fac este sa merg la școală, la munca și sa ies cu iubitul meu. In ultimele zile tot ce aud de la ea este cât de nesimțită, iresponsabila și obraznica sunt. Îmi doresc foarte mult sa ma mut dar au nevoie de ajutorul meu pentru a plăti chiria... Și mi-au spus clar ca eu pana nu termin școală și nu ma realizez nu am ce cauta cu iubitul meu. Ca dacă ma mut cu el, deja atenția mea nu va mai fi pe școală și pe mine. Nu prea știu cum sa ies din situația asta fără sa ii las pe ei înglodat în datorii sau fără sa ii dea proprietarul afara... Nu se pot descurca cu salariile lor sa și mănânce, sa plătească chiria și facturile Sunt prinsa aici și nu pot sa ies. Nu știu dacă vreau sa va cer ceva, am simțit doar nevoia sa ma descarc. Mulțumesc celor care au citit pana la capăt.
  •  
    • 132 mesaje
    28 Mar 2020, 20:50
    0 0
    Ești prinsă la mijloc, dar fii puțin optimista, orice problema are și o soluție. O varianta e sa îl lași pe ai tai sa se descurce singuri ca sunt oameni in toată firea și să-ți croiesti propriul drum mutându-te cu logodnicul tău undeva cu chirie. Alta varianta ar fi sa te muti la el și atunci nu ai mai da bani pe chirie, deci ai putea sa îți ajuți părinții in continuare. Încă o varianta ar fi sa porți o discuție directa și serioasă cu ai tai, sa le explici ca ții la ei odată ce faci eforturi sa ii susții financiar si poate reușiți sa reduceti din divergente, sa ajungeți la un rezultat constructiv.
  •  
    • 2 mesaje
    28 Mar 2020, 22:47
    0 0
    Adam7 said:Ești prinsă la mijloc, dar fii puțin optimista, orice problema are și o soluție. O varianta e sa îl lași pe ai tai sa se descurce singuri ca sunt oameni in toată firea și să-ți croiesti propriul drum mutându-te cu logodnicul tău undeva cu chirie. Alta varianta ar fi sa te muti la el și atunci nu ai mai da bani pe chirie, deci ai putea sa îți ajuți părinții in continuare. Încă o varianta ar fi sa porți o discuție directa și serioasă cu ai tai, sa le explici ca ții la ei odată ce faci eforturi sa ii susții financiar si poate reușiți sa reduceti din divergente, sa ajungeți la un rezultat constructiv.

     

    Am încercat sa port nenumărate discuții cu ei și nu am ajuns la niciun numitor comun. Din contra, am dat-o în cearta de fiecare data. Nu ii pot lăsa acum, pentru ca sunt oameni destul de în vârstă, trecuți de 50 de ani și niciunul din ei nu are posibilitatea sa își mărească veniturile în asa fel încât sa nu mai fie nevoie de banii mei. Iar eu, dacă ma mut acasă la iubitul meu, într-adevăr ii pot ajuta în continuare... Dar va fi nevoie și de bani pentru cheltuielile din casa. Nu îl pot lăsa pe iubitul meu sa se descurce cu tot. Ar însemna să muncim amândoi ca eu sa ii ajut pe ai mei și el... Sa plătească facturi. Nimic pentru noi ca și cuplu. Ceea ce mi se pare gresit. Plus ca el locuiește cu părinții, părinții lui sunt niște oameni de nota 10+. Nu le pot reproșa nimic oamenilor și mereu m-au privit ca pe fata lor. Dar eu, personal, după câte am trecut cu ai mei, am nevoie de intimitate. Am nevoie sa fiu doar eu și cu el. Am ajuns la concluzia ca nu mai suport pe nimeni în jurul meu și e frustrant.
  •  
    • 132 mesaje
    29 Mar 2020, 21:14
    0 0
    Asa este, însă ai și tu o viața înainte, trebuie construită.. poate greșești și tu pe undeva, poate și ei, dar e clar ca certurile vor continua pana partea care provoacă certurile nu va învața sa se abțină de la ele și sa gândească mai pozitiv..