barbatii balanta?
-
0 0Dragele, ce imi puteti spune despre barbatii balanta? din experienta voastra? e treaba serioasa sau...sa nu ma gandesc prea departe? -
-
-
-
-
-
-
acum 2 ani am avut o relatzie de vis cu o balantza...mergeam pe strada de mana si simtzeam ca plutesc...eram indragostitzi lulea amandoi. tipul,un romantic incurabil,iubitor de tot felul de finetzuri, ieshiri in cluburi si punea mare pretz pe eticheta.m am indragostit doar o data n viata mea si el a fost o balantza...deh...amintiri
-
-
-
Imo,
dar ce s-a intamplat? la noi e ok acum insa am eu asa un sentiment de incertitudine, parca sunt mai multe cuvinte decat substanta, nu stiu de ce asta imi spune intuitia, desi ceea ce se intampla ma contrazice. Cum ati spus, e frumos, romantic, sarmant, insa....parca ceva nu se leaga, anumite gesturi, reactii...parca nu se leaga de cuvintele spuse anterior, toocmai de aceea intrebam, ca desi pare totul ok, ceva...nu se leaga, parca intuitiv, desi probabil suna stupid, nu pot sa am incredere totala -
-
mda, asa sunt, alunecosi, nu poti pune mare baza pe ei, te tin intr-o permanenta stare de incordare , trebuie sa fi atenta la tot . Oarecum afemeiati, dar mai mult de amorul artei si de a-si masura rata succesului. Te cuceresc cu dulcegarii ,pupaturi, tandreturi si imbratisari . Pe tine si pe inca cateva in acelasi timp.
-
ne intalneam mai rarutz, o data la saptamana sau la 2 saptamani pentru ca locuiam in orashe diferite si intrasem in vakntza de vara, insa primeam zilnic cate 15-16 sms uri si vorbeam la telefon pana cand l am prins cu o minciunik, m am suparat si am pus punct. daca nu incheiam povestioara, relatzia noastra oricum se sfarshea pentru ca mie mi plac oamenii echilibratzi. acum cand ne intalnim intamplator si privesc personajul ratzional, vad o aparentza si ioc substantza, vorba ta.
mereu dau foarte mare importantza la ceea ce simt vis-a-vis de o persoana, situatzie etc...si daca tu ai spus ca nu tzi miroase a ceva bun ia in calcul. numai bine -
-
-
-
Ce sa-l mai iau fitze? M-a cerut, apoi cd am zis da si am inceput cu pregatirile a disparut. Apoi s-a intors dupa o vreme umil si cerand iertare. Ne-am impacat toate bune si frumoase, parerea mea, dupa care iar: ca nu stie ca nu e sigur, ca poate nu e bine, dupa tot tam-tamul parinti rude etc. Ba ma iubeste, ba nu e sigur, ba fara nune nu exista el, ba parca nu stie daca e asa, una calda una rece. Pana nu am mai putut, si am intrebat ce are de gand. A zis iarasi ca nu stie. Apoi ne-am despartit. Atata spectacol pt nimic.
-
Pe de alta parte ma cauta din cand in cand, pare ca incearca sa ma ajute cu una alta prin casa, dar nu e vba de altceva. In plus nu puteam sa contez pe el aproape nicicand, era asa in bataia vantului. Plus ca era f dificil, trebuia sa fie atenta la fiecare cuvant, idee, pt ca el interpreta cu totul altfel decat vream eu sa comunic, se supara, apoi cand discutam parca numai pe el se auzea, incercam sa explic sa rezolv problema, ori nega existenta ei dar statea bosumflat, ori zicea punctul lui de vedere si pace, daca eu vorbeam parca totul trecea e langa el. De afectiune nu ma pot plange, era, insa parca nu era din profunzimea lui, parca mai mult de suprafata. Nu stiu, va spuneam, prea usor s-a aprins, si la fel de usor s-a stins. E atat de obositor, si atat de multa rabdare necesita incat am ajuns la capatul rabdarii. E prea introvertit, si nehotarat, iar mia nu-mi plac oamenii care nu isi respecta cuvantul. Greu de comunicat deschis cu el. Uf, uf..there I go again
-
are dreptate janis
asa este...am fost si eu cu ''un'' balanta...dar nu-mi pare rau!
imi pare rau ca nu mai sunt cu el!
am ramas prieteni foarte buni as zice...ne-am cunoscut acum 6 ani,am fost iubiti 1 an si de 5 suntem amici...el e plecat din tara de un an dar vb la telefon destul de des...offf..chiar imi este foarte dor de el...abia astept sa vina...cred ca a ramas in inima mea intr-un loc numai al lui pt mult timp...m-a facut sa simt intr-adevar ce inseamna sa iubesti!!!
(is balanta