Dragoste neimpartasita
-
0 1Buna! Numele meu este Amina si am dat intimplator peste acest forum, cautand sa gasesc oameni care trec , posibil, prin aceleasi dezamagiri si suferinte ca si mine si cu scop de a gasi raspuns la intrebarile care imi macina sufletul.
Am sa incerc sami scriu si eu povestea, si probabil ca multi dintre voi se regasesc in povestea mea si mult m-as bucura daca ma veti putea ajuta cu sfaturi sau chiar simple pareri.
Am 28 de ani, si pe la virsta de 17 ani am intilnit un baiat care m-a cucerit cu simpla lui prezenta; un baiat pe care nu-l intilnisem niciodata pina atunci, insa cumva mi-a atras mult atentia si m-am indragostit, pot sa spun, chiar din prima clipa. In perioadele care au urmat n-am incetat sa ma gandesc la el si am incercat cumva, atunci cand m-am aflat in preajma lui, sa-i atrag atentia si sa ma bage si el seama. Ba chiar am intrat in grupul lui de prieteni ca sa fiu mai aproape de el, insa niciodata n-am avut curajul sa-i spun despre sentimentele care le am pentru el. Toate gesturile mele, incercarile mele de a-l cuceri au fost zadarnice, pentru ca el nici macar nu ma lua in seama. M-am gandit ca problema e ca am facut marea greseala sa-i arat ca imi place de el, poate nu trebuia sa-i arat , si i-a si zis si prietena mea ca imi place de el. Au urmat 6 ani grei pentru mine, ani in care n-am putut sa-l uit, oricat am incercat , ba chiar pe perioade scurte am plecat din tara ca sa-mi fie mai usor sa il uit. Dupa acesti 6 ani m-am casatorit, cu gandul ca in aceasta casatorie o sa ma alipesc sufleteste de viitorul sot, iar pe cel pe care il iubeam atit de mult o sa pot sa-l uit. A fost cea mai mare greseala pe care puteam s-o fac, pt ca casatoria n-a fost nici pe departe drumul spre uitare. Uite-ma acum divortata, dupa 10 ani! Cauza divortului? Ajunsesem sa nu-l mai suport pe sotul meu, continuam sa ma gandesc la cel de care ma indragostisem nebuneste. Sincer, pina acum am incercat toate metodele ca sa-l uit, mi-am ocupat tot timpul cu joburi, iesiri si orice era posibil. Noptile nu mai pot sa dorm si gandurile mereu imi sunt ocupate cu prezenta lui. Dupa acesti 10 ani, el are iubita, care e cu el doar pentru bani si masini, dar pina acum cat n-a avut nimic, ea nici ca s-a uitat la el, pe cand eu l-am iubit si sarac , indiferent cum a fost, si tot nu s-a uitat la mine, Cumva, ma simt nedreptativa si frustrata, ma doare sufletul pentru tot ce se intimpla si ca am putut, ca o proastra, sa ma indragostesc de el. Nu stiu cum sa procedez, ce sa fac, pentru ca de uitat nu pot sa-l uit oricat as vrea. Va rog mult sa ma ajutati cu sfaturi, ganduri, idei, sau ati trecut prin astfel de experiente neplacute. Multumesc mult tuturor celor care imi vor raspunde. -
Ceau,
Barbatii astea mereu ne mananca zilele, draga mea daca au trecut atatia ani si nu ai reusit sa-l uiti, eu cred ca ai nevoie de ajutor speializat, asa ca sfatul meu este "Dute la psiholog", nu e nimic rau in asta, este o investitie in tine, eu am fost si ma ajutat, prietenele mele au fost si le-a ajutat. Cred ca psihologul este singurul care ar sti cum sa te ajute, sa iti redea incerdere in tine, sa vezi din nou cat esti de frumoasa, de ok, cat de mult valorezi si doar cand o sa te iubesti pe tine si o sa te apreciezi cred ca o sa scapi si de aceasta "obsesie". Te pup si te rog gandeste bine si fa ceva pt tine!