Dragoste, Suferință, Izolare, Neîncredere În Sine, Care Ar Filuț

  •  
    • 44 mesaje
    28 Iul 2018, 17:47
    0 0
    Bună tuturor, am un subiect foarte delicat astăzi pentru voi și aș avea nevoie de niște păreri și sfaturi sincere și eu cred că ceea ce am să vă povestesc astăzi nu trebuie luat în bătaie de joc...mai devreme sau mai târziu orice om a iubit și a fost predispus suferinței, apoi a urmat neîncrederea în sine sau în alte persoane, ură, dezamăgire, regrete...iar pe parcurs poate a găsit acea persoană..specială...care a fost persoana potrivită la momentul potrivit, acea persoană care ți-a căzut la suflet să zic așa, care ți-a uns rănile cu afecțiunea sa, care a alungat dezamăgirea prin faptele sale, care ți-a readus fericirea prin gesturile sale, care ți-a dăruit iubirea fără să îți ceară nimic la schimb...persoana aceea care îți iartă greșelile..te înțelege..te ascultă și e acolo pentru tine..persoana accea care nu ai vrea să o pierzi sau să plece din viața ta.. Ei bine..eu de-a lungul timpului am cunoscut diverse persoane, unele cu un caracter aparte, altele..doar simple nulități....și venind vorba de relații..nu am avut așa de multe..nici de prea lungă durată....unele au fost frumoase..altele mai puțin...am iubit..am suferit..am avut parte de momente drăguțe...unele chiar frumoase....momente de care îmi aduc și acum aminte cu drag...dar și de momente urâte care mi-au marcat viața..am trecut în viață și mi-am dat seama de multe lucruri..nu sunt o persoană necăjită dar nici una fericită.. Având parte în viață de momente neplăcute care după cum am spus mi-au marcat viața...m-am izolat și m-am închis în mine..nu prea ies afară din casă..de frică..de frica de a nu mi se întâmpla ceva..chiar și de frica de moarte...momentele urâte din viața .ea m-au transformat dintr-o persoană optimistă într-o persoană foarte pesimistă..o persoană care are probleme chiar și cu ea însăși....am o relație de 1 an cu un băiat la fel cum am specificat și mai sus care consider că este persoana potrivită pentru mine și alături de care eu îmi pot construi un viitor foarte frumos...și nu vreau să îl pierd. El îmi este alături în toate..și mă ajută cu ce poate și face tot ce îi stă în putință să ne fie bn amândurora.. Dar eu..singură...nu pot...am multe frici..voci în capul meu...sunt precaută la orice chiar și când beau o gura de apă....sunt o fricoasă...mă panichez f repede într-o situație mai tensionată..inima mi-o ia razna și de multe ori intru în atac de panică...nu știu de ce am ajuns așa pentru că eu eram o fată curajoasă și spontană plină de veselie și optimism...nu știu ce să fac să îmi revin și mai ales că habar nu am de ce sufăr...e oare depresie? Anxietate? Ce se întâmplă cu mine...de ce în orice situație trebuie să pun un dacă..înainte de toate..de exemplu..ies cu prietenii..DACĂ se ia cineva de mine pe stradă? DACĂ mi se întâmplă ceva rău? Să ies singură să mai iau și eu o gură de aer..DACĂ se întâmplă ceva cu mine... Înțelegeți..am o groază de scenarii în mintea mea bolnavă care nu mă lasă în pace și aș dori să scap de ele..să prind din nou curaj și să îmi retrăiesc viața așa cum trebuie trăită o viață..vă rog frumos un sfat ceva un ajutor...poate se intampla din cauza traumelor pe care le.am trait inca de la o vârstă fragedă? Ce se întămplă cu mine..de ce am ajuns în asemenea hal? Vă rog frumos ajutați-mă cu un sfat...și nu vă bateți joc de mine...nu vă costă nimic să lăsați un comentariu. Tu, cel care citești asta acum..poate sfatul tău îmi va fi de folos în viață și mă va ajuta.. Dacă ai citit până aici îți mulțumesc din suflet că ai rupt o bucată din timpul tău să mă ajuți și pe mine..Vă mulțumesc tuturor..!!!
  •  
    • 1841 mesaje
    30 Iul 2018, 15:26
    0 0
    Shpirt, cu toata seriozitatea si fara absolut niciun misto, mergi la psihiatru. Nu sunt doctor sa iti pun diagnostic (de-aia trebuie sa mergi la un doctor specializat in sanatatea psihica, nu-i nicio rusine, adica psihiatru, nu la terapeut). Se poate sa suferi de un amestec de depresie, anxietate generalizata si doamne fereste si ceva psihoza daca auzi si voci. Este bine ca ai scris aici, nu tine gandurile astea in tine, secretul e dusmanul insanatosirii psihice. Daca familia nu te sprijina mergi singura la medicul de familie sa iti dea trimitere si fugi la un psihiatru, este cea mai matura actiune pentru binele tau pe care o poti face. Si nu pleca urechea la misto-uri. Nu rareori am auzit de la generatiile mai in varsta ca depresiile sunt alintul secolului 21 pentru oamenii care chiar n-au probleme adevarate. Intr-un fel ii inteleg, sunt oameni care au avut cu totul altfel de greutati in viata fata de noi, insa este o mare ignoranta sa spui asa ceva, asa ceva nu poate fi spus decat de catre cineva care nu este educat cu privire la sanatatea mintala. E ca si cum ai zice in evul mediu ca virusii nu exista pentru ca nu ii vezi cu ochiul liber. Ma rog, mergi urgent la un doctor. Din ceea ce descrii nu este un episod peste care se trece asa cu una cu doua singura.

    Mult mult succes iti doresc. Intre timp mai scrie, data te ajuta sa te descarci, insa nu aici. Este un forum public unde peste 80% din activitate este trolling si mistocareala din partea unor persoane pe care ma abtin sa le calific, si nu cred ca e locul potrivit pentru cineva atat de instabil ca tine, vei citi numai mizerii. Iar daca ai norocul sa nu arunce nimeni cu noroi ("opinii") in boala ta psihica, tot vei gasi mizeii pe alte subiecte. Deci fa-ti un bine si evita sa te descarci aici pentru ca te expui exact la ceea ce nu iti trebuie: potentiale misto-uri si lipsa de intelegere. Scrie intr-un jurnal, pe forumuri specializate si, cel mai important, vorbeste-i psihiatrului, te va indruma competent mult mai bine decat orice sfaturi aiurea da oricine pe net.