Mai am vreo sansa ?

  •  
    • 8 mesaje
    8 Mar 2018, 04:35
    0 0
    Salutare. Scriu acest comentariu in speranta ca voi primi un sfat care sa ma ajute sa gestionez situatia dramatica in care ma aflu. O sa incerc sa fiu cat mai concis. Sunt barbat si am 24 de ani. Nu am avut relatii pana in momentul de fata. Nu am intretinut relatii sexuale niciodata. De fiecare data cand mi-a placut o femeie si am incercat sa o abordez, m-am lovit de refuzul respectivei. Poate nu am vorbele protrivite la mine, poate considera ca ma comport ciudat, nu stiu... Nu sunt bolnav de vreo boala si nu ma consider prost si nici misogin. Paradoxul este ca se pare ca sunt admirat pentru fizicul meu, chiar intr-un mod exagerat. Mi-au spus-o prea multe persoane ca sa mi se mai para ceva intamplator. Cu toate ca am un loc de munca destul de bine vazut, in care ma deplasez aproape zilnic pe teren si intalnesc multe femei, pur si simplu nu se leaga nimic. Toate cunostintele ma intreaba cum e posibil sa fiu singur la felul in care arat, ceea ce ma face sa ma simt paranoic. Astept o parere obiectiva, indiferent cat de dura. Multumesc.
  •  
    • 1830 mesaje
    8 Mar 2018, 13:39
    0 0
    Povesteste putin cateva dintre experientele in care ai fost refuzat: pe cine ai targetat, cum ai abordat-o, in ce mod te-a refuzat etc. Nu ca sa iti gasim cusur in comportament, deci fii sincer, ci ca sa intelegem mai bine ce se intampla. Din ce ai descris eu n-as putea sa concluzionez nimic, trebuie sa descrii mai multe episoade ca sa ne facem o parere. Curaj!
  •  
    • 314 mesaje
    8 Mar 2018, 13:48
    0 0
    outofhere said:Povesteste putin cateva dintre experientele in care ai fost refuzat: pe cine ai targetat, cum ai abordat-o, in ce mod te-a refuzat etc. Nu ca sa iti gasim cusur in comportament, deci fii sincer, ci ca sa intelegem mai bine ce se intampla. Din ce ai descris eu n-as putea sa concluzionez nimic, trebuie sa descrii mai multe episoade ca sa ne facem o parere. Curaj!

       Sa  ai  o  primavara  frumoasa  si  plina  de  iubire!

     La  Multi  Ani!

  •  
    • 613 mesaje
    8 Mar 2018, 14:13
    0 0
    user00918 said:Salutare. Scriu acest comentariu in speranta ca voi primi un sfat care sa ma ajute sa gestionez situatia dramatica in care ma aflu. O sa incerc sa fiu cat mai concis. Sunt barbat si am 24 de ani. Nu am avut relatii pana in momentul de fata. Nu am intretinut relatii sexuale niciodata. De fiecare data cand mi-a placut o femeie si am incercat sa o abordez, m-am lovit de refuzul respectivei. Poate nu am vorbele protrivite la mine, poate considera ca ma comport ciudat, nu stiu... Nu sunt bolnav de vreo boala si nu ma consider prost si nici misogin. Paradoxul este ca se pare ca sunt admirat pentru fizicul meu, chiar intr-un mod exagerat. Mi-au spus-o prea multe persoane ca sa mi se mai para ceva intamplator. Cu toate ca am un loc de munca destul de bine vazut, in care ma deplasez aproape zilnic pe teren si intalnesc multe femei, pur si simplu nu se leaga nimic. Toate cunostintele ma intreaba cum e posibil sa fiu singur la felul in care arat, ceea ce ma face sa ma simt paranoic. Astept o parere obiectiva, indiferent cat de dura. Multumesc.

     Posibil atitudinea ta sa fie problema.

    "Am un loc de munca destul de bine vazut" (de catre cine este bine vazut? este asta una dintre calitatile tale? jobul?),  "se pare ca sunt admirat pentru fizicul meu, chiar intr-un mod exagerat" (de ce nu se implica intr-o relatie cu tine daca tot te admira asa tare, sau cumva prietenii barbati au parerea asta?).

    Este posibil ca si tu sa cauti aceleasi caracteristici la femeile pe care le curtezi? Job, aspect fizic? Este posibil ca tu sa cauti calitatile mamei tale in femeile cu care ai vrea sa ai o relatie? Ce relatie au avut/ au parintii tai?

    Pune-ti urmatoarea intrebare: cine esti tu fara jobul tau, fara corpul tau? Cum te-ai descrie atunci? Pt ca nu esti nici jobul si nici fizicul tau. Cine esti de fapt?

    De ce nu incerci tu sa fii prieten cu femeile pe care le intalnesti fara sa le propui o relatie amoroasa si sa astepti sa vezi intai semne ca ar fi interesate de mai mult?

     

  •  
    • 8 mesaje
    8 Mar 2018, 22:00
    0 0
    outofhere said:Povesteste putin cateva dintre experientele in care ai fost refuzat: pe cine ai targetat, cum ai abordat-o, in ce mod te-a refuzat etc. Nu ca sa iti gasim cusur in comportament, deci fii sincer, ci ca sa intelegem mai bine ce se intampla. Din ce ai descris eu n-as putea sa concluzionez nimic, trebuie sa descrii mai multe episoade ca sa ne facem o parere. Curaj!

     La multi ani, in primul rand. Si multumesc pentru raspuns.

      Cand incercam sa intru in vorba cu tipele, fie imi dadeau de inteles din start ca nu are rost sa imi fac iluzii, fie ulterior incepeau sa ma evite. 

    O tipa mi-a zis odata ca sunt cea mai emotiva persoana pe care a intalnit-o. Cand am auzit asta, parca m-a lovit puternic o palma din care nu-mi puteam reveni. Si m-au afectat mult timp acele vorbe. Nu mi le puteam scoate din cap.

    Am avut probleme cu timiditatea in trecut, insa nu disperam, crezand ca totul se va rezolva de la sine. Am mers si la psiholog, unde ma punea sa fac tot felul de exercitii care mai rau ma descumpaneau.

    De la o vreme sunt mult mai degajat, asta si multumita serviciului pe care il am in momentul de fata, insa din cauza celor povestite mai sus mi-am pierdut increderea in calitatile mele de a cuceri pe cineva si, cand vine vorba de dragoste/sex, am senzatia ca mi se blocheaza creierul.

    Iar ce ma frustreaza cel mai mult este faptul ca imi spun multe femei ca arat bine ( nu exagerez, aproape peste tot pe unde merg se intampla asta, incat am ajuns sa urasc sa mai aud asa ceva, simtindu-ma neputincios). 

    Cam asta e. Nu stiu cum vede o femeie situatia asta, pentru ca fata in fata m-as fi simtit stanjenit sa povestesc uneia.

  •  
    • 8 mesaje
    8 Mar 2018, 22:15
    0 0
    amizade said:
    user00918 said:Salutare. Scriu acest comentariu in speranta ca voi primi un sfat care sa ma ajute sa gestionez situatia dramatica in care ma aflu. O sa incerc sa fiu cat mai concis. Sunt barbat si am 24 de ani. Nu am avut relatii pana in momentul de fata. Nu am intretinut relatii sexuale niciodata. De fiecare data cand mi-a placut o femeie si am incercat sa o abordez, m-am lovit de refuzul respectivei. Poate nu am vorbele protrivite la mine, poate considera ca ma comport ciudat, nu stiu... Nu sunt bolnav de vreo boala si nu ma consider prost si nici misogin. Paradoxul este ca se pare ca sunt admirat pentru fizicul meu, chiar intr-un mod exagerat. Mi-au spus-o prea multe persoane ca sa mi se mai para ceva intamplator. Cu toate ca am un loc de munca destul de bine vazut, in care ma deplasez aproape zilnic pe teren si intalnesc multe femei, pur si simplu nu se leaga nimic. Toate cunostintele ma intreaba cum e posibil sa fiu singur la felul in care arat, ceea ce ma face sa ma simt paranoic. Astept o parere obiectiva, indiferent cat de dura. Multumesc.

     Posibil atitudinea ta sa fie problema.

    "Am un loc de munca destul de bine vazut" (de catre cine este bine vazut? este asta una dintre calitatile tale? jobul?),  "se pare ca sunt admirat pentru fizicul meu, chiar intr-un mod exagerat" (de ce nu se implica intr-o relatie cu tine daca tot te admira asa tare, sau cumva prietenii barbati au parerea asta?).

    Este posibil ca si tu sa cauti aceleasi caracteristici la femeile pe care le curtezi? Job, aspect fizic? Este posibil ca tu sa cauti calitatile mamei tale in femeile cu care ai vrea sa ai o relatie? Ce relatie au avut/ au parintii tai?

    Pune-ti urmatoarea intrebare: cine esti tu fara jobul tau, fara corpul tau? Cum te-ai descrie atunci? Pt ca nu esti nici jobul si nici fizicul tau. Cine esti de fapt?

    De ce nu incerci tu sa fii prieten cu femeile pe care le intalnesti fara sa le propui o relatie amoroasa si sa astepti sa vezi intai semne ca ar fi interesate de mai mult?

    Multumesc pentru interventie si la multi ani!
    Nu o sa raspund intrebarilor intrucat am detaliat situatia mea in comentariul precedent.

     

     

  •  
    • 613 mesaje
    9 Mar 2018, 00:42
    0 0
    Daca si cu fetele ai aceeasi atitudine, eu zic ca ti-ai aflat raspunsul.
    Mie mi se pare ca ai o abordare superficiala, dar stiind ca o sa raspunzi iar in 2 peri, nu mai dezvolt.
    Legat de aspectul tau, ca vad ca tot insisti, afla ca pentru femei aspectul fizic nu este cea mai importanta trasatura pe care o cauta la un barbat, ci caracterul, siguranta de sine/ increderea ( de aia multe is in limba dupa bad boys) si autenticitatea. Fara ele, degeaba esti inteligent daca nu deschizi gura de rusine, de frica sa nu fii respins.
    Ziceam de relatia cu mama in mesajul anterior pentru ca o mama autoritara de obicei creste un copil lipsit de incredere in sine.
    Femeile sunt  atrase de un barbat puternic (ma refer la caracter din nou) si inconstient asteapta sa fie protejate de masculul asta.
    Si chiar si pt o noapte daca ar fi, degeaba arati ca Fat Frumos, daca nu ai sex appeal.

    Multumesc  pentru urari!
  •  
    • 8 mesaje
    9 Mar 2018, 09:31
    0 0
    Nu am vrut sa fiu superficial, dar am considerat ca raspunsurile se gasesc in comentariul dinainte.

    In fine, e-adevarat ca fizicul nu este cea mai importanta trasatura, dar e frustrant ca fac tot felul de aluzii cu privire la mine si-mi spun ca daca ar avea asa barbat acasa... Nu insist eu pe tema asta, ci tipele pe care le intalnesc.

    In momentul de fata simt ca am mingea ridicata la fileu si depinde doar de mine sa o pot lovi. Sunt constient ca problema e la mine si vreau sa imi schimb atitudinea, dar nu stiu cum avea peste noapte sex-appeal.

    Cat despre mama, ea este fix opusul spuselor tale. E cea mai degajata femeie de varsta ei pe care o stiu. Nu este in niciun caz autoritara. M-a sustinut mereu in tot ce am facut si vorbim aproape ca si cum am fi de aceeasi varsta. Ba chiar ma impinge uneori de la spate si-mi zice sa-mi gasesc odata pe cineva, ca sunt atatea care ar vrea sa fie cu mine (a observat si ea cum sunt privit pe strada sau cum se vorbeste despre mine).

    Acest mesaj a fost editat de către user00918: 9 Mar 2018, 09:43
  •  
    • 1830 mesaje
    9 Mar 2018, 12:27
    0 0
    user00918 said:

     La multi ani, in primul rand. Si multumesc pentru raspuns.

      Cand incercam sa intru in vorba cu tipele, fie imi dadeau de inteles din start ca nu are rost sa imi fac iluzii, fie ulterior incepeau sa ma evite. 

    O tipa mi-a zis odata ca sunt cea mai emotiva persoana pe care a intalnit-o. Cand am auzit asta, parca m-a lovit puternic o palma din care nu-mi puteam reveni. Si m-au afectat mult timp acele vorbe. Nu mi le puteam scoate din cap.

    Am avut probleme cu timiditatea in trecut, insa nu disperam, crezand ca totul se va rezolva de la sine. Am mers si la psiholog, unde ma punea sa fac tot felul de exercitii care mai rau ma descumpaneau.

    De la o vreme sunt mult mai degajat, asta si multumita serviciului pe care il am in momentul de fata, insa din cauza celor povestite mai sus mi-am pierdut increderea in calitatile mele de a cuceri pe cineva si, cand vine vorba de dragoste/sex, am senzatia ca mi se blocheaza creierul.

    Iar ce ma frustreaza cel mai mult este faptul ca imi spun multe femei ca arat bine ( nu exagerez, aproape peste tot pe unde merg se intampla asta, incat am ajuns sa urasc sa mai aud asa ceva, simtindu-ma neputincios). 

    Cam asta e. Nu stiu cum vede o femeie situatia asta, pentru ca fata in fata m-as fi simtit stanjenit sa povestesc uneia.

     
    Multumesc pentru urari!
    Eu personal nu gasesc nimic deranjant in atitudinea ta, care imediat sa imi arate de ce n-ai avea succes la femei, dar daca mai sus cineva gaseste asta in comportamentul tau, cred ca este o dovada clara ca pana la urma cate capete, atatea pareri. In loc sa te exaspereze asta, priveste oportunitatea: nu te poate placea toata lumea, si nici nu trebuie, asa ca nu te mai concentra sa fii nimanui pe plac. Chiar am citit odata un articol despre polaritatea atractiei. Facusera un studiu pe un site de dating si concluziile erau ca barbatii cei mai frumosi si femeile cele mai frumoase, intr-o maniera universal acceptabila de catre toata lumea, adica toata lumea era de acord ca aratau bine, erau cel mai putin contactati. Insa femeile pe care unii barbatii le gaseau atragatoare si altii nu erau mult mai contactate. La fel si la barbati. Curios fenomen social, intr-adevar, dar poate ca asta ti se intampla si tie.

    Insa inainte de a-ti cauta cusur si inainte de a gasi explicatii pentru respingere in tine, hai sa iti propun o alta abordare. Inainte sa cauti ce vor femeile (pentru ca iti garantez ca fiecare femeie vrea altceva), hai sa ne uitam in interiori. Vezi ce anume iti place la tine, de ce anume esti mandru, e ai vrea sa inveti, ce ti-ar place sa imparti cu ceilalti din ceea ce stii deja.

    Nu te concentra pe defecte, concentreaza-te pe calitati. Asta e sfatul meu, ca abordare de viata. Odata concentrat pe ceea ce ai de oferit, daca te iubesti si te pretuiesti pe tine insuti, cum ai putea sa te critici si sa iti gasesti defecte una-ntr-una? Daca tu ai fi cel mai drag si mai bun prieten al tau, fratele tau, i-ai gasi intr-una cusur? Nu, l-ai incuraja, l-ai admira, i-ai arata ce minunat este. Daca incepi sa ai atitudinea asta asupra ta (a nu se confunda cu trufia), iti garantez ca femeile vor veni magnet. Orice om e atras de cineva echilibrat emotional, care se pretuieste pe sine. Un barbat (si o femeie) care nu se respecta si nu se pretuieste si nu se trateaza cu maxim respect si grija pe sine insusi nu da impresia ca ar putea sa ofere asta (pretuire, respect, grija) nici altcuiva. Acolo e secretul, cred eu.

    Mult curaj, nu te lasa descurajat de nimeni. Vad ca iei criticile acide cu multa distanta si maturitate si te felicit, ai venit aici si ti-ai expus slabiciunile si practic inviti lumea sa iti gaseasca defecte, si in acelasi timp le gestionezi fara sa te doboare. Mie asta imi arata curaj si meriti respect. Continua tot asa!

  •  
    • 613 mesaje
    9 Mar 2018, 13:00
    0 0
    outofhere said:
    user00918 said:

     La multi ani, in primul rand. Si multumesc pentru raspuns.

      Cand incercam sa intru in vorba cu tipele, fie imi dadeau de inteles din start ca nu are rost sa imi fac iluzii, fie ulterior incepeau sa ma evite. 

    O tipa mi-a zis odata ca sunt cea mai emotiva persoana pe care a intalnit-o. Cand am auzit asta, parca m-a lovit puternic o palma din care nu-mi puteam reveni. Si m-au afectat mult timp acele vorbe. Nu mi le puteam scoate din cap.

    Am avut probleme cu timiditatea in trecut, insa nu disperam, crezand ca totul se va rezolva de la sine. Am mers si la psiholog, unde ma punea sa fac tot felul de exercitii care mai rau ma descumpaneau.

    De la o vreme sunt mult mai degajat, asta si multumita serviciului pe care il am in momentul de fata, insa din cauza celor povestite mai sus mi-am pierdut increderea in calitatile mele de a cuceri pe cineva si, cand vine vorba de dragoste/sex, am senzatia ca mi se blocheaza creierul.

    Iar ce ma frustreaza cel mai mult este faptul ca imi spun multe femei ca arat bine ( nu exagerez, aproape peste tot pe unde merg se intampla asta, incat am ajuns sa urasc sa mai aud asa ceva, simtindu-ma neputincios). 

    Cam asta e. Nu stiu cum vede o femeie situatia asta, pentru ca fata in fata m-as fi simtit stanjenit sa povestesc uneia.

     
    Multumesc pentru urari!
    Eu personal nu gasesc nimic deranjant in atitudinea ta, care imediat sa imi arate de ce n-ai avea succes la femei, dar daca mai sus cineva gaseste asta in comportamentul tau, cred ca este o dovada clara ca pana la urma cate capete, atatea pareri. In loc sa te exaspereze asta, priveste oportunitatea: nu te poate placea toata lumea, si nici nu trebuie, asa ca nu te mai concentra sa fii nimanui pe plac. Chiar am citit odata un articol despre polaritatea atractiei. Facusera un studiu pe un site de dating si concluziile erau ca barbatii cei mai frumosi si femeile cele mai frumoase, intr-o maniera universal acceptabila de catre toata lumea, adica toata lumea era de acord ca aratau bine, erau cel mai putin contactati. Insa femeile pe care unii barbatii le gaseau atragatoare si altii nu erau mult mai contactate. La fel si la barbati. Curios fenomen social, intr-adevar, dar poate ca asta ti se intampla si tie.

    Insa inainte de a-ti cauta cusur si inainte de a gasi explicatii pentru respingere in tine, hai sa iti propun o alta abordare. Inainte sa cauti ce vor femeile (pentru ca iti garantez ca fiecare femeie vrea altceva), hai sa ne uitam in interiori. Vezi ce anume iti place la tine, de ce anume esti mandru, e ai vrea sa inveti, ce ti-ar place sa imparti cu ceilalti din ceea ce stii deja.

    Nu te concentra pe defecte, concentreaza-te pe calitati. Asta e sfatul meu, ca abordare de viata. Odata concentrat pe ceea ce ai de oferit, daca te iubesti si te pretuiesti pe tine insuti, cum ai putea sa te critici si sa iti gasesti defecte una-ntr-una? Daca tu ai fi cel mai drag si mai bun prieten al tau, fratele tau, i-ai gasi intr-una cusur? Nu, l-ai incuraja, l-ai admira, i-ai arata ce minunat este. Daca incepi sa ai atitudinea asta asupra ta (a nu se confunda cu trufia), iti garantez ca femeile vor veni magnet. Orice om e atras de cineva echilibrat emotional, care se pretuieste pe sine. Un barbat (si o femeie) care nu se respecta si nu se pretuieste si nu se trateaza cu maxim respect si grija pe sine insusi nu da impresia ca ar putea sa ofere asta (pretuire, respect, grija) nici altcuiva. Acolo e secretul, cred eu.

    Mult curaj, nu te lasa descurajat de nimeni. Vad ca iei criticile acide cu multa distanta si maturitate si te felicit, ai venit aici si ti-ai expus slabiciunile si practic inviti lumea sa iti gaseasca defecte, si in acelasi timp le gestionezi fara sa te doboare. Mie asta imi arata curaj si meriti respect. Continua tot asa!

     Daca de mine e vorba ca am criticat acid, stii cum se spune, eu sunt oglinda ta. Daca pui 100 de oameni sa citeasca, iti garantez ca perceptiile vor fi diferite in functie de echilibrul interior de care vorbesti. Nu caut defectele omului ci vreau sa ii arat ca ceea ce el considera a fi trasaturile omului cu succes la femei, in realitate sunt nimic. De aici si frustrarea lui de care tot spune, sunt frumos, nu sunt prost, am un job bine vazut si nimeni nu vrea sa fie cu mine. Nu a zis nimic despre cine este el cu adevarat, ce pasiuni are, ce idei are, nu, el e blocat in descrierea de mai sus. 

  •  
    • 613 mesaje
    9 Mar 2018, 13:28
    0 0
    user00918 said:Nu am vrut sa fiu superficial, dar am considerat ca raspunsurile se gasesc in comentariul dinainte.

    In fine, e-adevarat ca fizicul nu este cea mai importanta trasatura, dar e frustrant ca fac tot felul de aluzii cu privire la mine si-mi spun ca daca ar avea asa barbat acasa... Nu insist eu pe tema asta, ci tipele pe care le intalnesc.

    In momentul de fata simt ca am mingea ridicata la fileu si depinde doar de mine sa o pot lovi. Sunt constient ca problema e la mine si vreau sa imi schimb atitudinea, dar nu stiu cum avea peste noapte sex-appeal.

    Cat despre mama, ea este fix opusul spuselor tale. E cea mai degajata femeie de varsta ei pe care o stiu. Nu este in niciun caz autoritara. M-a sustinut mereu in tot ce am facut si vorbim aproape ca si cum am fi de aceeasi varsta. Ba chiar ma impinge uneori de la spate si-mi zice sa-mi gasesc odata pe cineva, ca sunt atatea care ar vrea sa fie cu mine (a observat si ea cum sunt privit pe strada sau cum se vorbeste despre mine).

    Vorbeai de increderea in tine. Asta se poate dobandi. Daca locuiesti inca cu parintii, muta-te singur. Daca nu locuiesti cu ei, nu mai accepta pachete cu mancare si niciun ajutor de niciun fel. Descurca-te singur si vei vedea ca vei incepe sa arati a om responsabil.

    Mergi la sala (in cazul in care nu mergi) indiferent de cat de bine arati si/sau inscrie-te la cursuri de arte martiale. Vei vedea ca pe langa incredere, mai dobandi si o alta postura si mers.

    Se spune ca desi ajungem adulti, dezvoltarea nostra emotionala este in medie la nivelul de 10 ani. Gandeste-te ce faceam la varsta aia, ne jucam. Ne cautam prieteni cu care sa facem sotii.

    Cauta complicitatea aia in partenera ta, cum am spus inca din primul mesaj, devino intai bun prieten cu femeile. Incearca sa vezi femeile ca pe barbati si vorbeste cu ele ca si cum ai vorbi cu prietenul tau cel mai bun. Discuta deschis despre orice cu ele, fara sa le faci avansuri din prima clipa in care le vezi, sau complimente (daca e frumoasa, e plictisita sa tot auda asta). Era o vorba 'daca o femeie este frumoasa, spune-i cat de inteligenta este, pentru ca stie deja ca este frumoasa, si invers'.

    Ce pasiuni ai? Daca iti place sa calatoresti, mergi in vacante (organizate sau pe cont propriu (da, iesi din zona de confort si pleaca singur)), daca iti place sa faci oale de lut, mergi la un curs de genul. Ai inteles ideea. Asa vei gasi femei cu aceleasi pasiuni, cu interese asemanatoare.

    Femeile nu vor fi cu tine pentru jobul tau sau pentru cat de frumos esti, ci pentru ceea ce esti/ cine esti. Sau cel putin asa cred eu, ca nu iti doresti o femeie atrasa de caracteristicile astea. Indata ce a gasit altul cu un job si mai bine vazut decat al tau, sau unul care arata si mai bine decat tine, a zburat.

    Deci ce te face pe tine special?


    Acest mesaj a fost editat de către amizade: 9 Mar 2018, 13:31
  •  
    • 8 mesaje
    9 Mar 2018, 16:51
    0 0
    "Incearca sa vezi femeile ca pe barbati si vorbeste cu ele ca si cum ai vorbi cu prietenul tau cel mai bun. Discuta deschis despre orice cu ele, fara sa le faci avansuri din prima clipa in care le vezi, sau complimente (daca e frumoasa, e plictisita sa tot auda asta). Era o vorba 'daca o femeie este frumoasa, spune-i cat de inteligenta este, pentru ca stie deja ca este frumoasa, si invers'."

    Legat de acest aspect, pot sa spun ca procedez exact cum ai descris.
    Discut cu ele despre foarte multe lucruri, pasiuni comune etc. Tocmai faptul ca nu stiu sa fac avansuri si nu schimb sensul discutiei atunci cand este cazul le face sa ma piarda pe drum. Asta se intampla din cauza unui complex pe care l-am dezvoltat: imi imaginez ca nu am nicio sansa in a cuceri o femeie, gandindu-ma ca exista cel putin un alt barbat care e interesat de ea si care are mai multe de oferit decat mine.

    La fel de constient sunt si de faptul ca femeile vorbesc foarte mult intre ele si ma tot gandesc ca m-ar putea lua in deradere din cauza stangaciilor mele. Ca veni vorba de asta, sunt stangaci din toate punctele de vedere si pentru ca unele persoane nu mi-au dat de inteles ca ar avea o parere buna despre asta, la un moment dat am ajuns chiar sa cred ca doar cu o femeie stangace as putea fi.



    Acest mesaj a fost editat de către user00918: 9 Mar 2018, 16:59
  •  
    • 613 mesaje
    9 Mar 2018, 19:21
    0 0
    Nu ai putea filma intalnirea data viitoare? Glumesc, dar cred ca ne-ar prinde bine sa vedem exact cum vorbesti, ce spui, limbajul corpului, etc.
    Spui ca vorbesti cu ele degajat, e posibil sa vorbesti prea mult/ prea tare? Si daca nu, asculti si parerea lor sau continui discutia ca si cum nu ar fi spus nimic?
    E greu de presupus ce se intampla.
    Chiar vroiam sa te intreb care crezi tu ca este problema, dar vad ca ai semnalat din nou lipsa de incredere in tine si faptul ca nu te consideri destul de bun intr-o competitie cu un alt barbat. Plus ca iti mai pasa si ca te discuta lumea si  'ca m-ar putea lua in deradere din cauza stangaciilor mele'.
    Eu inca mai cred ca un curs de arte martiale te-ar ajuta enorm. Cu atat mai mult la partea cu stangaciile (eu sincer nu cred ca un om poate fi asa, ci doar ca nu a avut ocazia sa exerseze/greseasca destul). Plus ca iti vei dezvolta inteligenta motrica, capacitatea de orientare in spatiu si un mai bun control asupra propriului corp. Ca sa nu mai povestim depre cresterea increderii in tine. Daca fizicul tau se va simti bine, asa va fi si cu psihicul.
    Legat de vorba lumii, afla ca indiferent cat de bun esti, tot ve fi barfit intr-un grup, ba mai mult atunci, pentru ca apare si invidia. Deci orice ai face, nu ai cum impiedica asta. Asa ca la fel ca orice lucru pe care nu il poti controla, nu te mai focusa pe el. Asuma-ti asta si nu te mai gandi, cu  totii suntem barfiti. Cu cat te focusezi mai tare pe un lucru, cu atat atragi acel lucru sa se intample (chit ca tu nu-l vrei de fapt).
    Era un documentar facut cu un grup de persoane care sufereau de anxietate sociala, ultimul pas era sa ia un pepene dintr-un magazin si sa il tranteasca de pamant acolo si sa fie privit de catre ceialti cumparatori, angajati. Deci rezolvarea ar fi confruntarea fricilor. Vezi daca se fac intruniri din astea in care se discuta despre subiectul asta in orasul tau. Cu siguranta este un psiholog acolo care te poate ajuta.
    Daca nimic nu da rezultat, eu pur si simplu as intreba persoana cu care ma intalnesc, de ce crede ea ca am o problema in relatii. Sincer, fara nicio cosmetizare si cu zambetul pe buze. Ce ai de pierdut? Ca vei fi iar barfit? Na, cu asta ne obisnuim la un moment dat si nu ne mai pasa. Macar afli parerea unor persoane care te vad face to face.
    Pune-le sa iti descrie barbatul ideal. Poate nu ai tu o 'problema', poate ele sunt atat de superficiale in gandire ca nu ai avea cum sa te incadrezi in cerintele lor nici daca ai fi cel mai tare mascul de pe pamant. Si nici nu trebuie sa te incadrezi, trebuie sa fii autentic. Pentru ca nu vei putea mima un personaj prea mult timp, doar ca sa fii cu persoana aia.
    Se spune ca problemele emotionale pleaca din copilarie. Nu voi mai presupune nimic, dar cand cineva face totul pentru tine si nu esti lasat sa gresesti, ajungi sa iti fie frica sa faci un lucru de teama ca vei esua. Tocmai asta trebuie sa faci, sa gresesti (desi nu exista greseala ci doar procesul de cunoastere) pana o sa evoluezi (in orice domeniu).
    Nu sunt psiholog, cu siguranta daca as fi, as avea mai multe idei. Dar parerea mea este ca pana nu te apuci sa faci ceva concret in sensul asta, ci ramane totul la nivel mental, o sa te tot framanti degeaba. Si nu te mai concentra atata sa intri tu in tiparele femeilor ci focuseaza-te in a deveni cea mai buna versiune a ta. Restul va veni de la sine.
  •  
    • 8 mesaje
    10 Mar 2018, 11:07
    0 0
    Wow! Apreciez mult ca ti-ai alocat atat timp scriindu-mi incercand sa ma ajuti. 

    Am ceva de spus in legatura cu asta :  "Spui ca vorbesti cu ele degajat, e posibil sa vorbesti prea mult/ prea tare? Si daca nu, asculti si parerea lor sau continui discutia ca si cum nu ar fi spus nimic? "

    E posibil sa vorbesc prea mult, caci am tendinta sa intru in detalii care nu isi au rostul. Colegii mi-au atras atentia asupra lucrului asta si mi-au zis sa fiu cat mai la obiect.

    Cat despre a tine cont de parerea celuilalt/celeilalte, ei bine, fiindca ma concentrez prea mult pe ideile mele, uneori imi cam intra pe o ureche si iese pe cealalta si raspund simplu cu "da" sau " ai dreptate" fara a intelege de fapt sensul vorbelor lor.

    As vrea sa mai precizez un fapt referitor la mine, si anume ca imi rod unghiile si pielitele. Am ticul asta nervos din copilarie si bineinteles ca manichiura mea nu este una impecabila. Nu le rod de fata cu alti oameni niciodata, dar totusi...
    Acest mesaj a fost editat de către user00918: 10 Mar 2018, 11:15
  •  
    • 613 mesaje
    10 Mar 2018, 14:32
    0 0
    'Cat despre a tine cont de parerea celuilalt/celeilalte, ei bine, fiindca ma concentrez prea mult pe ideile mele, uneori imi cam intra pe o ureche si iese pe cealalta si raspund simplu cu "da" sau " ai dreptate" fara a intelege de fapt sensul vorbelor lor.'

    Ei uite asta am simtit si eu dupa raspunsul tau la primul meu mesaj. De aici si urmatoarea mea postare. Eu am considerat ca am privit din alta perspectiva lucrurile in comparatie cu ce se scrisese pana atunci, si ma asteptam sa raspunzi la fiecare abordare in parte (tocmai pentru ca le consideram diferite). In schimb tu ai considerat ca vorbim despre aceleasi lucruri si nu ti-ai mai 'obosit' sa raspunzi pe subiect ci sa raspunzi la un post si apoi sa scrii idem. Incearca sa observi detaliile, nuantele, nu baga totul intr-o oala.

    Ideea este ca orice persoana (femeie in cazul de fata) urmareste o conectare in discutia cu cealalta persoana (cu tine). Intr-o echipa, fiecare membru este ascultat si ideile fiecaruia duc la o noua idee (concluzie) la care nu s-ar fi ajuns daca fiecare ar fi vorbit pt el si nimeni nu ar fi ascultat. O femeie (ca si un barbat cred) are nevoie de stimulare mentala. Dar nu stand si ascultand pe cineva fara sa fie ascultata la randul ei (ca mai bine ar fi stat acasa sa vada un documentar sau un video motivational).
    Asa arati ca nu iti pasa de ce parere are altul, tu stii cel mai bine, deci iti continui discursul. Si daca nu intelegi ceva, pune persoana respectiva sa iti explice, sa reformuleze, pana intelegi ideea. Nu iti fie teama va vei fi vazut prost doar pentru ca nu ai inteles ce a vrut sa spuna, din contra, ea se va simti mult mai bine pentru ca te vede interesat sa intelegi parerea ei.
    Nimeni nu detine adevarul absolut, daca alegi sa vorbesti despre ceva, accepta ca ceea ce stii tu e posibil sa sufere modificari, acel adevar sa se transforme in functie de experientele fiecaruia. Cu atat mai fascinant este cand cineva iti provoaca ideile si iti arata ca poate exista si alta varianta la crezul tau pentru ca de acolo se poate naste o viziune noua. Nu exista adevar absolut, ci in functie din ce unghi privesti problema, perspective diferite.
    Intotdeauna cand te intrebi daca faci bine sau nu un lucru, pune-te in locul celui cu care vorbesti. Tie ti-ar placea cineva sa te aprobe cand ai o interventie si atat? Pai mai bine stai acasa si vorbesti singur, ca tot aia e. Mai mult ii dai de inteles celuilalt ca te deranjeaza interventia si ca nu merita discutata parerea lui/ei, deci 'ai dreptate', acuma sa revenim la ce ziceam eu, ca le zic mai bine. Repet, asa se percepe, nu zic ca asta este intentia ta. Chiar ma intreb daca nu incep sa se uite la ceas dupa prima faza de genul.
    Eu cred ca tu incerci prea tare sa o impresionezi, cand de fapt ea vrea ATENTIE (ca orice fiinta pe lumea asta, inclusiv planta). Ascult-o si fii interesat sa afli detalii despre ce vrea ea sa vorbeasca, iar daca te plictiseste, schimba subiectul. Daca vezi ca incearca sa evite sa intre in detalii, nu insista. Las-o pe ea sa vorbeasca despre ce vrea ea sa impartaseasca cu tine, nu fi indiscret si nu intra in subiecte 'interzise' (sex, religie, venit, etc). Nu insista pe jobul tau 'bine vazut', ci spune-i ca e un job ok (isi poate face o ideea si singura despre cat de bun este jobul tau), fii modest cand vine vorba despre tine. Nu sunteti intr-o competitie ci e posibil sa formati o echipa. Fa-o sa se simta importanta, apreciata, speciala (ce sa-i faci, avem cu totii un ego ) in legatura cu ceea ce spune (nu de cum arata).
    Eu inteleg ca intre barbati (ca si intre femei de altfel) te consideri intr-o continua competitie (cine are jobul mai bun, casa mai mare, masina mai scumpa) dar asta pastreaz-o pentru tine sau poti mai degraba alege sa faci ceea ce iti place tie, nu sa bifezi ceea ce societatea dicteaza.
    Nu e care pe care la intalnire, ci daca suntem pe aceeasi frecventa chit ca nu avem fix aceleasi viziuni, dar ne place sa ni le provocam prin idei noi ale celuilalt, simtim ca putem avea in celalalt suport moral, emotional si ca ne vine natural sa oferim acelasi lucru.
    Cam asta e concluzia la care am ajuns eu pana acum, cu siguranta fiecare are viziunea lui.

    Acest mesaj a fost editat de către amizade: 10 Mar 2018, 14:37
  •  
    • 2086 mesaje
    10 Mar 2018, 23:32
    0 0
    Mai, Adonis, eu cred ca tu te pretuiesti prea mult, a lucrat mult mama la asta, nu? Te-a "impins de la spate" la multe si te-a cocolit in acelasi timp: esti frumos, ai un job bun... Sau esti tu narcisist? Pana si adolescentii sunt mai "scoliti" ca tine, da-o incolo de treaba. Dar vad ca ai gasit mamici binevoitoare care sa te mangaie pe crestet, e si asta o tehnica de agatat! Poate, poate...
  •  
    • 8 mesaje
    11 Mar 2018, 03:50
    0 0
    N-am ce face, daca m-a asaltat lumea cu complimente legate de fizic, se pare ca am ajuns sa dezvolt o obsesie. Ma agat de asta, ca in rest am destule lacune care ma descumpanesc.

    Mama n-are nicio vina in treaba asta. A vorbit de multe ori deschis cu mine si a incercat sa ma ajute folosindu-se de experienta ei de viata. In schimb ii pot reprosa tatalui ca, desi a umblat cu multe femei, nu a purtat suficiente discutii barbatesti cu mine si nu m-a indrumat cum trebuie mai ales vazand ca sunt varza pe plan emotional.

    Nu inteleg ce e rau in a spune ca am un loc de munca bun. Femeile pun mare pret pe asta, oricat ai incerca sa ma contrazici. Daca nu munceam mi-ai fi zis ca n-am nicio sansa stand acasa de a a starni interesul cuiva. Totusi, motivul principal pentru care am insistat cu serviciul e ca acolo am cele mai mari sanse de a ma face remarcat, prin prisma discutiilor pe care sunt obligat sa le am cu clientele. Nu-mi prea gasesc cuvintele daca se intampla sa plac pe cineva pe care nu cunosc .Nu ma pricep la a gasi pretexte pentru a intra in discutie cu cineva.  

    Si daca tu crezi ca am venit aici pentru mangaieri pe crestet, tin sa te anunt ca primisem deja destule si mi s-a cam luat. Am nevoie sa mi se spuna verde in fata cum cred oamenii cu experienta ca trebuie procedat. Nu ma deranjeaza deloc persoanele ca tine care vor doar sa scoata ochii. Macar daca ai face-o intr-un mod constructiv pentru mine as aprecia.

    Din pacate nu prea cunosc tehnici de agatat. Cred ca ar fugi mancand pamantul " mamicile " de aici daca as incerca sa le abordez, mai ales dupa ce mi-am expus slabiciunile. In privinta asta nu prea m-ai nimerit.

    Acest mesaj a fost editat de către user00918: 11 Mar 2018, 04:20
  •  
    • 12209 mesaje
    16 Mar 2018, 16:03
    0 0
    Ca sa ai ce vorbi cu o fata dupa ce o agati poate ar fi bine sa ai si subiecte de discutie ce zici , lucreaza putin si la cultura generala nu numai la corp , mai citeste o carte buna , mai vezi un film de Oscar !