Sfat

  •  
    • 31 mesaje
    23 Dec 2017, 13:09
    0 0
    Buna! Îmi cer scuze de la început, e posibil sa nu fiu coerenta. Problema mea este următoarea: soțul și pisicile. Acum 5 ani am luat un pisic de pe strada, mascul. La vreo 3 ani după i s-a mai făcut milă soțului meu de o pisic negru, cu ochii verzi. L-am dus la tara la soacra mea pe acesta, dar după o saptamana , după ce am revenit și noi din concediu pisicul schiopata. I s-a pus piciorul in gips pt mai mult de o luna.S-a refăcut. La ceva timp soțului meu i s-a făcut milă de 2 pisicuțe. Una nu avea nici ochi, i-am dat lapte cu biberonul. Problema este că soțul a fost împotriva sterilizării ( cică ii mutilăm) și ei s-au înmulțit. Noi locuim la bloc și este destul de greu cu atâția(mult par, mai strica obiecte ). De ceva timp soțul zice să-i ducem afara, că nu mai suporta. Azi a venit dimineață de la serviciu și mi-a zis că dacă nu- i ducem afara își găsește pe alta care sa vrea sa trăiască în curățenie ( e mai dificil cu o curatenie stricta, doar eu fac asta si mai am grijă și de mama care are peste 80 de ani și e bolnava). De când mi-a zis așa mă simt paralizată, am o frica enorma, nu mă pot concentra sa fac nimic altceva, nu simt deloc că vin sărbătorile. Iubesc aceste animale și mi-e frica sa le pierd. Știu că mulți îmi vor spune că sunt nebuna, vor exista mai multe comentarii de blamare, dar tare mult m-ar ajuta un sfat : de ce sunt atât de importante pt mine și cum sa trec peste despărțirea de ele. Poate la asta a contribuit și faptul că nu pot avea copii, 2 FIV-uri eșuate... Mă pregătesc pt inca unul dar... Ce pot face, le iubesc, am impresia că nu am parte de nimic din ceea ce-mi place în viața.
  •  
    • 3765 mesaje
    23 Dec 2017, 14:08
    0 1
    Cauta pe unul caruia ii plac matzele.
  •  
    • 31 mesaje
    23 Dec 2017, 14:27
    0 0
    Da, e un răspuns..
  •  
    • 3765 mesaje
    23 Dec 2017, 14:55
    0 1
    marie_nicole said:Da, e un răspuns..

     

    Dar esti nemultumita de el, nu!?

  •  
    • 31 mesaje
    23 Dec 2017, 15:17
    0 0
    Ce mai contează o nemulțumire in plus?! Și e opinia ta, o respect.
  •  
    • 3765 mesaje
    23 Dec 2017, 17:01
    0 1
    marie_nicole said:Ce mai contează o nemulțumire in plus?! Și e opinia ta, o respect.

     

     

    Pai pune-ti intrebarea, pe cine iubesti mai mult, matzele sau sotul. Si-ti dai singura raspunsul.

  •  
    • 48 mesaje
    23 Dec 2017, 18:30
    0 0
    marie_nicole said:Buna! Îmi cer scuze de la început, e posibil sa nu fiu coerenta. Problema mea este următoarea: soțul și pisicile. Acum 5 ani am luat un pisic de pe strada, mascul. La vreo 3 ani după i s-a mai făcut milă soțului meu de o pisic negru, cu ochii verzi. L-am dus la tara la soacra mea pe acesta, dar după o saptamana , după ce am revenit și noi din concediu pisicul schiopata. I s-a pus piciorul in gips pt mai mult de o luna.S-a refăcut. La ceva timp soțului meu i s-a făcut milă de 2 pisicuțe. Una nu avea nici ochi, i-am dat lapte cu biberonul. Problema este că soțul a fost împotriva sterilizării ( cică ii mutilăm) și ei s-au înmulțit. Noi locuim la bloc și este destul de greu cu atâția(mult par, mai strica obiecte ). De ceva timp soțul zice să-i ducem afara, că nu mai suporta. Azi a venit dimineață de la serviciu și mi-a zis că dacă nu- i ducem afara își găsește pe alta care sa vrea sa trăiască în curățenie ( e mai dificil cu o curatenie stricta, doar eu fac asta si mai am grijă și de mama care are peste 80 de ani și e bolnava). De când mi-a zis așa mă simt paralizată, am o frica enorma, nu mă pot concentra sa fac nimic altceva, nu simt deloc că vin sărbătorile. Iubesc aceste animale și mi-e frica sa le pierd. Știu că mulți îmi vor spune că sunt nebuna, vor exista mai multe comentarii de blamare, dar tare mult m-ar ajuta un sfat : de ce sunt atât de importante pt mine și cum sa trec peste despărțirea de ele. Poate la asta a contribuit și faptul că nu pot avea copii, 2 FIV-uri eșuate... Mă pregătesc pt inca unul dar... Ce pot face, le iubesc, am impresia că nu am parte de nimic din ceea ce-mi place în viața.


    eu iubesc animalele si te inteleg. Eu una nu as putea sa le arunc pur si simplu.Daca totusi vei fi nevoita sa renunti la ele, te rog nu le abandona pe strada,Intra pe facebook, sunt multe grupuri cu iubitori de animale(Pisicute nazdravane, e unuyl de care imi amintesc in acest moment) si incearca sa le gasesti adoptatori. Dar eu vad o alta problema aici.Nu pisicile, ci sotul.Si el a adunat de pe strada si a adus acasa si tot el nu a fost de acord sa le sterilizati.Acum ca vrea sa scape de ele mi se pare iresponsabil.Ca a trecut si la amenintari gen ca isi gaseste alta daca.... eu zic ca problema e mult mai profunda.

     

  •  
    • 48 mesaje
    23 Dec 2017, 18:33
    0 0
    ia mai zi-ne tu cum se comporta sotul tau... ca s-ar putea sa descoperim mai mult decat reiese din postarea cu pisicile.Si nu e normal sa nu te simti in siguranta, sa traiesti cu teama, sa iti fie frica de ce-o mai zice , ce idee o mai veni.Am trecut prin asta stiu cum e.
  •  
    • 2115 mesaje
    23 Dec 2017, 19:19
    0 1


    Acest mesaj a fost editat de către white_storm2: 1 Feb 2018, 16:01
  •  
    • 615 mesaje
    23 Dec 2017, 19:35
    0 0
    Daca ar tine la tine si te-ar respecta, sotul tau ar cauta o solutie de a rezolva problema fara sa te afecteze. Asta pe langa faptul ca nu te joci cu viata unui animal cum ai tu chef. Le-a salvat si nu le-a 'mutilat' sterilizandu-le si acuma ii prea mult par in casa, drept pentru care le da un sut in fund in mijlocul iernii, fara macar sa caute o solutie avantajoasa pentru ele. Daca tot il deranjeaza asa tara parul, de ce nu pune mana pe aspirator sa curete?

    Si faza cu 'De când mi-a zis așa mă simt paralizată, am o frica enorma, nu mă pot concentra sa fac nimic altceva, nu simt deloc că vin sărbătorile' eu nu am inteles-o prea bine. De ce ti-e frica, ca te-a amenintat ca daca nu faci cum spune EL (adica sa arunci animalele in strada) isi gaseste pe alta? Cum ii permiti sa iti calce in picioare sufletul intr-asa hal? Normal ca incepi sa iubesti animalele cand traiesti cu ele si normal ca incerci sa gasesti o solutie buna pentru ele ca de aia te faci responsobil de viata lor in momentul in care le iei in casa. Cum sa fii amenintat ca daca nu iti rupi inima in doua aruncandu-le in strada, el isi cauta pe alta?

    Am vazut ca cineva a dat solutia sa alegi pe cine iubesti mai mult. Chiar despre asta este vorba? Data viitoare i se nazare ca lasa soacra par prin casa si ameninta iar ca cine stie ce face daca nu dispare si ea din peisaj. Vorbim aici de un om matur care ameninta ca pleaca daca nu face altul curatenie in locul lui cand lui nu-i mai convine mizeria (facuta de animalele pe care el le-a bagat in casa).
  •  
    • 2115 mesaje
    23 Dec 2017, 19:38
    0 1

     


    Acest mesaj a fost editat de către white_storm2: 1 Feb 2018, 16:09
  •  
    • 31 mesaje
    24 Dec 2017, 00:28
    0 0
    Intai de toate vreau sa va multumesc din suflet, tuturor, pt mesaje. Sincer, ma asteptam sa fiu facuta nebuna, etc, nicidecum sa fiu inteleasa.
    Pt ghost: da, ai ghicit bine, probleme mai sunt intre noi, am fost, nu de puine ori si la psiholog si ne-a mai "corectat".Nu spun ca era numai vina lui. Si clar ca nu e normal sa traiesc sub presiune, tocmai asta ma ingrijoreaza. E cumplit sa-ti fie teama ca vine acasa si iar nu-i mai convine ceva (e ca atunci cand stii ca daca vine acasa te "altoieste" si incepi sa te "pregatesti" psihic).Am postat ceva anunturi pe facebook, atat cat ma pricep (nu sunt mare amamtoare de facebook) dar nu pot gasi imediat doritori. Ori domnul meu vrea sa relocam pisicile, acum, in strada.Tu cum ai rezolvat problema?
    Pt white:Nu stiu daca e gelos pe pisici, uneori cred ca da, mi-a spus si psiholoaga varianta asta, sa ii acord mai multa atentie, o fac, dar daca el incepe sa se uite la tv atunci cand eu ii povestesc de lucrurile "mai profunde" ale inimii...
    Pt amizade: nu, nu cred ca tine la mine, asa cum pretinde, pt ca in seara asta, dupa ce am facut ceva cumparaturi, mi-a spus ca pleaca in oras ca nu mai suporta mirosul de la pisici. Proasta cum sunt, i-am dat mesaj. Se pare ca omul s-a cam hotarat, vrea sa punem punct. Cand i-am zis sa duca pisicii mi-a zis ca nu vrea sa ma faca nefericita, mai bine pleaca el. Ma bate gandul ca pisicii sunt doar un pretext, poate ca deja a pus ochii pe vreuna...
  •  
    • 31 mesaje
    24 Dec 2017, 00:31
    0 0
    L-am intrebat daca, in cazul in care vom continua, pe viitor trebuie sa am "grija" la ce-mi face placere ca altfel iar imi spune ca-si cauta pe vreuna, mi-a zis ca e treaba lui ce face. Mie asa teama ca pleaca...nu cred ca voi mai gasi pe altcineva.Azi mi-au venit o groaza de ganduri sa pun capat suferintei.
  •  
    • 48 mesaje
    24 Dec 2017, 11:00
    0 0
    marie_nicole said:L-am intrebat daca, in cazul in care vom continua, pe viitor trebuie sa am "grija" la ce-mi face placere ca altfel iar imi spune ca-si cauta pe vreuna, mi-a zis ca e treaba lui ce face. Mie asa teama ca pleaca...nu cred ca voi mai gasi pe altcineva.Azi mi-au venit o groaza de ganduri sa pun capat suferintei.

     

     

    In primul rand , linisteste-te. Ti-a dat singura un raspunsisicile sunt doar un pretext.Asa cred si eu.Sunt doar motive.Al meu gasea motiv de cearta in 3 fire de par de pe covor, el vedea numai par toata casa, in de ce ai pus asta aici si nu dincolo, etc.Pretexte ca si in cazul tau probabil.M-ai intrebat cum am rezolvat eu problema.Eu am stat in casa lui cateva luni si desi iubesc animalele nu mi-am permis iti dai seama sa i aduc vreunul acasa.Mai bine fara decat sa il vad ca se poarta urat cu ele.Nu iti mai fie teama ca te paraseste.Si daca o face, nu sunt pisicile de vina.Cu atat mai mult cu cat si el a adus in casa unele din ele . Ori e o cacialma, ori daca chiar o face trebuie sa te bucuri nu sa disperi.Iti face un serviciu. Nu poti trai sub santajul lui.Daca nu faci ce zice el...nu stiu ce face el in consecinta(ca pedeapsa sau  cum?).Nu te mai termina tu psihic.Al meu imi zicea ca ma paraseste de fiecare data cand ne certam.Era o teroare in capul meu, nu mai eram eu, uneori imi doream sa adorm si sa nu ma mai trezesc.Te rog, sa nu ajungi acolo. Nu pierzi nimic si de ar fi sa te paraseasca.Nu trebuie sa te gandesti ca nu iti vei gasi altul.Decat cu unul care te macina psihic si te face sa traiesti numai in stres, mai bine lipsa si cu pisicile.In privinta lor eu as incerca sa discut cu el sa ii spun ca trebuie sa gasim o solutie si ptr ele, nu le putem arunca asa pur si simlu pe strada in plina iarna.Dar daca e la fel de catar cum era al meu probabil ca nu il va interesa.Si nu il va interesa ptr ca oricum nu asta e motivul nemultumirilor lui si probabil ca si de le-ai arunca in strada, el tot nemultumit ar fi.Incearca sa discuti, dar nu ii arata ca ii faci jocul.Daca acum faci un compromis ca sa fie bine si arunci pisicile alea pe strada, cred ca el oricum nu se va opri aici .Va vedea ca iti e frica sa nu te lase si te va strange cu usa din nou data viitoare.Gen ''daca nu faci asta, imi caut alta''Cum ti-a zis si acum dealtfel.Nu e exclus si sa fi gasit deja alta cum ai zis si tu.Nu iti putea spune ''mi-am gasit alta''.Poate ca nu e inca pregatit sa te paraseasca.Si in cazul asta...lasa-l sa se duca.Lupti ptr o relatie, dar totul are  o limita. Un compromis , aduce dupa el un altul. Sa zicem ca a spus la nervi ca isi cauta alta sau arunca pisicile. Ok, dar daca tot o tine pe a lui cu arunca pisicile daca nu plec, atunci mai bine lasa-l.Asta e santaj si nu se va opri aici.Asta e doar inceputul.Daca ai nevoie sa discuti mai mult, oricand te ascult cu drag.Eu am trecut prin teroare din asta si stiu ca e infernal de greu mai ales daca esti singur si nu ai pe nimeni sa ii poti spune ce se intampla in sufletul tau. Fii tare si gandeste pozitiv.Ai grija de sufletul tau ca pe barbati de genul ii doare in cot

  •  
    • 615 mesaje
    24 Dec 2017, 13:00
    0 0
    Zici ca ati fost la psiholog ca sa va intelegeti mai bine, dar avand in vedere atitudinea lui plus faptul ca nu simti ca tine la tine, eu zic sa mergi la pshiholog sa poti trece peste blocajul asta si dependenta emotionala. Eu cred ca nici tu nu prea mai tii la el (te gandesti ca nu iti mai gasesti pe altul daca pleaca, deci daca ti-ai gasi ar fi treaba rezolvata). Nu te condamn, eu personal as fi plecat la primul santaj sau faza de genul descris. Pentru ca e vorba de un tip de caracter cu care eu nu as putea trai nici in 1000 de ani.
    Nu este normal sa ii permiti sa faca pe nebunul si tot tu sa trimiti mesaje de impacare cand el pleaca 'singur' prin oras. Nu e normal sa iti fie frica intr-o relatie. Eu zic ca tu trebuie sa iti schimbi perceptia asupra unei relatii, sa te gandesti si la relatia cu tatal tau sau la cea dintre parintii tai daca nu cumva a fost si acolo o relatie asemenatoare si mergi la pshiholog singura pentru ca nu este normal sa te vezi in situatia asta ca si cum nu ai vreo solutie. Solutii sunt, doar ca tu nu vrei sa le vezi.
  •  
    • 48 mesaje
    24 Dec 2017, 19:45
    0 0
    Mi-a scapat ceva: te pregatesti sa faci si copil sau nu am inteles eu bine?eu as zice sa mai astepti sa clarifici lucrurile cu el sa vedeti daca va intelegeti. Nu stiu cum s-a purtat inainte daca poate fi doar o pasa proasta sau vorbim de un caracter marlanesc al sotului, dar pana nu te convingi cu cine ai deaface eu zic sa astepti. Nu te gandi ca un copil il schimba sau va leaga mai mult .Dupa ce va trece entuziasmul, el revine la vechile obiceiuri, tie iti va fi si mai greu sa te rupi de el, copilului nu ii va fi bine daca parintii nu se inteleg si tot asa.
  •  
    • 31 mesaje
    24 Dec 2017, 19:49
    0 0
    Multumesc din suflet ghost, te-am simtit mai apropiata de mine decat multe dintre neamuri sau cunoscuti. de discutat, iti imaginezi ca as discuta in perioada asta, pt ca sunt dezorientata. "Era o teroare in capul meu, nu mai eram eu, uneori imi doream sa adorm si sa nu ma mai trezesc."-ai descris mai mult decat perfect ce se petrece cu mine. Nu m-am mai simtit asa de la moartea fratelui meu, ma trezeam dimineata si speram ca e doar un cosmar si cand realizam ca e realitate incepea durerea crunta si parca eram in cusca, voiam ceva care sa faca sa treaca mai repede starea aceea. Asa si acum, azi dimineata m-am trezit si cand am realizat ca e realitate ceea ce mi-a spus a revenit durerea si teama. Amizade, merg singura la psiholog, si da, ai dreptate o relatie de genul am avut cu tata. A fost mai autoritar, ca sa nu il vad nemultumit preferam sa nu mai fac un lucru sau sa il fac fara sa stie. Am renuntat la multe placeri din cauza asta, ba chiar nici o familie nu mi-am putut intemeia la timp pt ca nu accepta sa ies cu vreun baiat.Simt ca tine la mine atata timp cat nu prea imi manifest niste nemultumiri mai vehement. Sunt multe de povestit din relatia asta, dar azi noapte am adormit cu un gand: i-am dosrit din tot sufletul ca urmatoarele lui sarbatori, pana la sfarsitul vietii, sa fie amarate si dureroase cum sunt sarbatorile de anul acesta pt mine. Dar si la el treaba vine din familie, din copilarie, mi-a explicat psihologul, cica maica-sa i-a facut si i-a lasat sa se descurce. De aici si egoismul lor. Dar hai sa va mia cer o parere in legatura cu o intamplare petrecuta luna trecuta (abuzez acum de bunatatea voastra fata de mine): de cand am inceput procedurile pt FIV eu am renuntat la serviciu (mare prostie, stiu) pt ca ecografiile de monitorizare se fac o zi da, una nu, si de la firma nu au acceptat sa-mi iau liber asa. BUn, deci luna trecuta, dupa ce a luat mama pensia si el salariul, banii au fost pusi la locul lor, la gramada. Dupa vreo 5 zile, numara domnul banii si lipsea o suma destul de frumusica. Ma intreaba daca stiu ceva de ei, facem un calcul cam ce cumparasem in perioada aia si nu prea ieseau. Mi-a zis ca el alti bani nu are de unde sa mai aduca, adica am cam inteles eu ca ma suspecteaz ca as fi pus eu bani deoparte. Cand l-am intrebat, a zis ca nu prea crede asta, dar unde sunt banii atunci. Si a ramas problema in coada de peste. Peste vreo 3-4 zile, venim seara din oras, pun gecile noastre in dulap. A doau zi, pe la pranz, cand am vrut sa merg pana la magazin, iau geaca, cobor pe scari si ma gandesc sa fac curat in buzunare, ca am obiceiul de indes acolo bonurile de la magazine. Cand, ce sa vedeti? 500 lei, in buzunarul meu, indoiti (2 bancnote de 200 si una de 100; de 200 luase el la salariu). Am inlemnit, am facut cale intoarsa si alba la fata i-am povestit mamei. Nu am inteles nici pana in ziua de azi cum au ajuns banii aceia in buzunarul meu, in conditiile in care cu o seara inainte nu aveam nimic (iar eu cand ies cu el la cumparaturi nu prea iau bani la mine). Nu stiam ce sa fac, cum sa-i zic. Pana la urma l-am mintit zicandu-i ca am gasit banii cazuti intr-un sertar, ma rog, cum este unde tinem noi banii. Cine mi-a pus banii aia in buzunar, Sf. Duh?
  •  
    • 48 mesaje
    24 Dec 2017, 19:50
    0 0
    amizade said:Zici ca ati fost la psiholog ca sa va intelegeti mai bine, dar avand in vedere atitudinea lui plus faptul ca nu simti ca tine la tine, eu zic sa mergi la pshiholog sa poti trece peste blocajul asta si dependenta emotionala. Eu cred ca nici tu nu prea mai tii la el (te gandesti ca nu iti mai gasesti pe altul daca pleaca, deci daca ti-ai gasi ar fi treaba rezolvata). Nu te condamn, eu personal as fi plecat la primul santaj sau faza de genul descris. Pentru ca e vorba de un tip de caracter cu care eu nu as putea trai nici in 1000 de ani.
    Nu este normal sa ii permiti sa faca pe nebunul si tot tu sa trimiti mesaje de impacare cand el pleaca 'singur' prin oras. Nu e normal sa iti fie frica intr-o relatie. Eu zic ca tu trebuie sa iti schimbi perceptia asupra unei relatii, sa te gandesti si la relatia cu tatal tau sau la cea dintre parintii tai daca nu cumva a fost si acolo o relatie asemenatoare si mergi la pshiholog singura pentru ca nu este normal sa te vezi in situatia asta ca si cum nu ai vreo solutie. Solutii sunt, doar ca tu nu vrei sa le vezi.


    De ce am eu impresia ca numai ''singur'' nu a plecat?mie imi pare dubios comportamentul lui.In fine .Sarbatori cu bine la toata lumea si putere doamnei care a postat sa ia cea mai buna decizie pentru viata ei.

     

  •  
    • 615 mesaje
    24 Dec 2017, 20:17
    0 0
    ghostbv said:
    amizade said:Zici ca ati fost la psiholog ca sa va intelegeti mai bine, dar avand in vedere atitudinea lui plus faptul ca nu simti ca tine la tine, eu zic sa mergi la pshiholog sa poti trece peste blocajul asta si dependenta emotionala. Eu cred ca nici tu nu prea mai tii la el (te gandesti ca nu iti mai gasesti pe altul daca pleaca, deci daca ti-ai gasi ar fi treaba rezolvata). Nu te condamn, eu personal as fi plecat la primul santaj sau faza de genul descris. Pentru ca e vorba de un tip de caracter cu care eu nu as putea trai nici in 1000 de ani.
    Nu este normal sa ii permiti sa faca pe nebunul si tot tu sa trimiti mesaje de impacare cand el pleaca 'singur' prin oras. Nu e normal sa iti fie frica intr-o relatie. Eu zic ca tu trebuie sa iti schimbi perceptia asupra unei relatii, sa te gandesti si la relatia cu tatal tau sau la cea dintre parintii tai daca nu cumva a fost si acolo o relatie asemenatoare si mergi la pshiholog singura pentru ca nu este normal sa te vezi in situatia asta ca si cum nu ai vreo solutie. Solutii sunt, doar ca tu nu vrei sa le vezi.


    De ce am eu impresia ca numai ''singur'' nu a plecat?mie imi pare dubios comportamentul lui.In fine .Sarbatori cu bine la toata lumea si putere doamnei care a postat sa ia cea mai buna decizie pentru viata ei.

     

     Mda, problema nu e ce face el ci ce i se permite. Si e greu sa realizezi ca el te trateaza altfel decat cum ar trebui daca tu vii dintr-o familie in care capul familiei se comporta la fel. Asa inveti tu ca este normal si ai nevoie sa realizezi ca este gresit si sa ai puterea sa te schimbi.

    Sarbatori fericite!

  •  
    • 615 mesaje
    24 Dec 2017, 20:53
    0 0
    marie_nicole,

    Am avut si eu un tata, nu chiar asa cum descrii tu, dar asemanator, cu niste idei fixe si care se credea buricul pamantului. Eu am fost razvratita de felul meu si nu m-am supus, erau deseori certuri intre noi si cand am plecat la facultate mi-am gasit si eu linistea. Ei, cu toate astea, am atras un flacau in viata mea copie identica cu el si culmea ca traiam pentru impacarile alea de dupa certuri. Asa credeam eu ca e normal, ca fiecare cuplu se mai cearta...Am reusit sa termin povestea cand am plecat departe de el tot pentru studii si am cunoscut un tip care nu era deloc genul fostului si care normal ca nu m-a atras pentru ca eu eram setata, stiam exact cum trebuie sa fie o relatie, o vazusem pe cea alor mei, plus prima mea relatie, gata, asta e modelul.
    Si am ajuns sa fim cei mai buni prieteni initial si apoi sa vad ca o relatie poate fi linistita, motivanta, sa simt si eu cum e sa fii sustinuta, sa fim o echipa (nu sa fim in concurenta), sa am cu cine vorbi pana dimineata si pentru care as face orice.

    Legat de povestea cu banii, eu as zice ca daca a ajuns la minciuni si ascuns banii din casa, ba mai mult, sa ti-i plaseze prin buzunare (ca sa te scoata vinovata) eu zic ca increderea ta in el a scazut spre zero. Dar iarasi, stau si ma minunez cum naiba nu i-ai bagat banii aia pe gat cand i-ai gasit in buzunar, ba din contra ai aplanat conflictul. Eu inteleg ca asa ai fost obisnuita, dar in stilul asta iti sapi groapa singura. Mama ta e ok cu relatia asta? Tu daca ai avea o fata care ar fi intr- relatie ca a ta, ce ai sfatui-o?

    Gandeste-te bine inainte sa-l faci tata pe acest individ daca iti doresti ca propriul tau copil sa simta ce simti tu acum.
    Sfatul meu este sa devii independenta financiar, cauta un job, termina relatia si da-ti o sansa sa traiesti linistita si sa intalnesti un barbat care sa traga la aceeasi caruta.