Sotul meu nu ma mai apreciaza
-
0 2amizade said:Daca doi oameni stau impreuna pe considerente fizice, nici nu mai conteaza daca unul devine rotund, patrat sau cilindru pe parcurs, partenerul va iesi din schema cand apare ceva mai atractiv.
Sper totusi ca oamenii astia au fost atrasi de spiritul celuilalt si ca prin discutii se poate afla si remedia buba.
Amizade, oricum ai analiza povestea asta- din afara asa cum o facem noi aici, simple entitati virtuale dar ganditoare- nu poti ajunge la adevar si deci la solutie. Lipsesc prea multe informatii. Viata nu e niciodata asa de simpla cum e scrisa pe forumuri. -
amizade said:Daca doi oameni stau impreuna pe considerente fizice, nici nu mai conteaza daca unul devine rotund, patrat sau cilindru pe parcurs, partenerul va iesi din schema cand apare ceva mai atractiv.
Sper totusi ca oamenii astia au fost atrasi de spiritul celuilalt si ca prin discutii se poate afla si remedia buba.Esti poeta!
-
Oricate amanunte ar da ea, tot nu poti ghici ce e in mintea omului. Raspunsul il are acolo, ea trebuie sa il gaseasca.
Daca ea (care traieste cu omul respectiv si il cunoaste) nu pricepe de unde schimbarile in comportament, noi nu putem decat sa presupunem niste variante.
Din ce citesc vad ca insista pe faptul ca nu i-a adus o floare de mult timp (motivand ca prefera sa investeasca in casa banii dati pe atentii din astea), ca nu o ia in brate cand are ea chef, ca nu se simte apreciata dupa cate face ea pentru el.
Daca ma intrebi pe mine, si eu consider sa aduci o floare (rupta mai ales si care 'traieste' in apa 5 zile) o pierdere de bani si de consideratie pentru planta aia care ar putea ramane in pamant sa bucure privirea oamenilor. Nu astept imbratisari si mi s-ar parea agasant sa mi se atraga atentia ca nu mangai omul pe crestet cand are el chef.
A fost o perioada de inceput cand tinerei fiind ne enerva orice rahat facea unul dintre noi altfel decat 'trebuia', acum am ajuns sa zambim cand se intampla acelasi lucru. Nu mai avem asteptari sa ni se faca ceva, sa ni se spuna ceva, luam lucrurile cum sunt si ne apreciem pentru ceea ce suntem ca persoane.
Revenind la cazul ei, pot presupune ca proiectul 'copilul' este cauza, el probabil nu mai are confortul cu care a fost obisnuit si are nervii intinsi la maxim de nesomn si oracaieli. Si mai pot presupune ca dupa ce se revine la un program cat de cat asemanator cu ce avea inainte, cand si ea va reincepe serviciul, lucrurile se vor imbunatati.
Acest mesaj a fost editat de către amizade: -
amizade said:Oricate amanunte ar da ea, tot nu poti ghici ce e in mintea omului. Raspunsul il are acolo, ea trebuie sa il gaseasca.
Daca ea (care traieste cu omul respectiv si il cunoaste) nu pricepe de unde schimbarile in comportament, noi nu putem decat sa presupunem niste variante.
Din ce citesc vad ca insista pe faptul ca nu i-a adus o floare de mult timp (motivand ca prefera sa investeasca in casa banii dati pe atentii din astea), ca nu o ia in brate cand are ea chef, ca nu se simte apreciata dupa cate face ea pentru el.
Daca ma intrebi pe mine, si eu consider sa aduci o floare (rupta mai ales si care 'traieste' in apa 5 zile) o pierdere de bani si de consideratie pentru planta aia care ar putea ramane in pamant sa bucure privirea oamenilor. Nu astept imbratisari si mi s-ar parea agasant sa mi se atraga atentia ca nu mangai omul pe crestet cand are el chef.
A fost o perioada de inceput cand tinerei fiind ne enerva orice rahat facea unul dintre noi altfel decat 'trebuia', acum am ajuns sa zambim cand se intampla acelasi lucru. Nu mai avem asteptari sa ni se faca ceva, sa ni se spuna ceva, luam lucrurile cum sunt si ne apreciem pentru ceea ce suntem ca persoane.
Revenind la cazul ei, pot presupune ca proiectul 'copilul' este cauza, el probabil nu mai are confortul cu care a fost obisnuit si are nervii intinsi la maxim de nesomn si oracaieli. Si mai pot presupune ca dupa ce se revine la un program cat de cat asemanator cu ce avea inainte, cand si ea va reincepe serviciul, lucrurile se vor imbunatati.
Eu depind de gesturi "marunte" ca adusul florilor ...fac parte din comunicare, din legatura. Dar cunosc destule femei si oameni in general care in floare vad bani- daca-i cumparata. In legatura cu copilul...pe mama o incarca cel mai mult de aceea tatal ar trebui sa faca si el ceva. Si sunt multe de facut... -
O mamica cu un bebe mic, inteleg ca are totusi cam un an, fara ajutor in cresterea copilului, obisnuita sa aiba timp si pentru ea si fiind la primul copil este destul de stresata (la al doilea te calmezi si esti mai relaxata), nervoasa, epuizata si cu nervii pe bigudiuri, devenind in timp certareata si cicalitoare, o enerveaza orice si se razbuna pe cine apuca.
Daca sotul este genul coleric iti va raspunde pe acelasi ton, jignit fiind si neintelegand situatia in care te aflii, percepand disconfortul din casa, plansul copilului care trezeste toata casa, indispozitiile tale permanente ca pe un lant atarnat de gatul lui.
Daca incercati putin sa va menajati unul pe altul, sa nu mai tineti asa socoteala la sange la orice mininimic, perioada asta va trece odata cu cresterea copilului. Daca v-ati luat din drag nu se poate sa abandonati lucrurile pentru atat de putin!
Multe cupluri in perioada asta se destrama, atunci e pragul hotarator. Dar, poate va amintiti ca amandoi va doreati copii.
Fiecare cand povesteste isi spune versiunea lui si ii dai dreptate, adevarul e insa undeva la mijloc!
De dragul celui mic sper ca raul cel mare sa nu se fi intamplat. Cu rabdarea treci si marea.
Multa intelepciune si liniste iti doresc! -
Pasarea-Spin, una este ca tu depinzi asa cum spui de lucrurile astea si alta este sa tragi la raspundere un om ca nu ti le face. Nu toti simtim sa ne aratam sentimentele in acelasi fel.
Nimeni nu este dator sa ne faca fericiti, Minimoni, suntem singuri responsabili de lucrul asta. Iar daca e asa important sa primesti o floare, o ciocolata incat se blocheaza toata relatia in lucrurile astea, inseamna ca asta ar trebui sa fie criteriul de selectie data viitoare si spus omului de la inceput ce pateste daca incalca regulamentul.
E clar ca el a facut aceaste gesturi la inceput pt tine, nu ca asa ar fi simtit el, iar acum cand este in sfarsit autentic, nu iti mai place de el.
Daca esti asa incarcata de treaba, de ce nu ii spui cand apare prin casa sa stea 2 ore cu copilul pana te duci la sala? Eu zic ca tocmai atitudinea asta de femeie care se pretuieste pe sine o cauta el.
'Gatesc, fac curatenie, spal, calc pentru el', dar cine te pune, draga mea, si de ce o faci ca sa ii scoti ochii apoi ca nu apreciaza. Avem impresia ca facem lucruri extraordinare pentru altii cand de fapt ei nici nu si le doresc. Aveti amandoi o sursa de venit, jobul tau este copilul, punct. Lasa-l pe el sa isi spele/calce camasile, faceti impreuna mancare. E ca si cum ai lucra de acasa, dar tot in timpul programului esti. Daca ai fi la un serviciu 'normal', nu ai mai avea cum face toate astea in timpul programului si presupun ca inainte de copil nu le faceai singura acasa dupa program. Faptul ca stai acasa nu inseamna ca nu ai un job si trebuie sa faci zilnic casa luna si mancarea aburinda cand arunca el buzduganul. Repet, jobul tau este ingrijirea copilului.
Da, faptul ca te comporti ca o menajera acuma, il face pe el sa te considere o menajera. Nu mai esti femeia de dinainte de copil care avea alte interese decat frecat podelele.
Deci lasa-l sa faca si el pentru ca sunteti o echipa, nu esti mama lui, iar el nu are 3 ani.
-
Oh, daa, ca daca iti aduce omul flori in fiecare zi te simti si tu normala. Pff! Da' daca ti le aduce pentru ca se simte vinovat ca si-a facut de cap cu Maricica de la secretariat, ori cu Julia de la personal?
Vorbim vorbe, daca sotul/iubitul simte ceva pentru tine e un gest firesc si adorat de doamne, dar sa fim seriosi ca nu este o regula. Florile nu se mananca, nu invelesti un bebelus in flori si costa.
Da, la o sarbatoare gen ziua de nastere, da, la o onomastica, da, la un eveniment ce musai trebuie sarbatorit, dar in rest? Noi ce le oferim lor in plus?
Ce pretentii au unele!!!
E.L. pentru pasarea spin, altfel bine ai revenit!
Acest mesaj a fost editat de către white_storm2: -
Conform ultimilor teorii nici o parte a creeerului nu este responsabila cu amintirile .. Ar putea fi posibil ca amintirile noastre sa locuiasca intr un spatiu din afara structurii noastre fizice , creerul nostru sa perceapa doar acele informati pe care le recunoaste ...
Odata cu trecerea timpului vei acumula cunostinte necesare pentru oprireea pornirilor inpulsive ...
"Curios era faptul că nu conta care jumătate din creier a fost eliminată; fie că era emisfera stângă sau cea dreaptă, rozătoarele erau capabile să execute acţiunile pe care le-au învăţat la fel ca înainte. Cercetări succesive au relevat rezultate similare şi la alte animale."
https://www.youtube.com/watch?v=RTT-kF619FE
-
-
-
radiosantz said:Idea este clara , indiferent cum incercati sa ganditi despre cineva sau ceva ve ti face apel la memoria dumneavostra , ca perceptie ...
In cazul acstui topic , o ultima trasarire de orgoliu ca putea mai mult dar n a stiut sa gestioneze ...Tu pareai a avea suflet, cand forumul putea de snobism. Tu nu regreti nimic, nimic nu te doare?
-
amizade said:Pasarea-Spin, una este ca tu depinzi asa cum spui de lucrurile astea si alta este sa tragi la raspundere un om ca nu ti le face. Nu toti simtim sa ne aratam sentimentele in acelasi fel.
Nimeni nu este dator sa ne faca fericiti, Minimoni, suntem singuri responsabili de lucrul asta. Iar daca e asa important sa primesti o floare, o ciocolata incat se blocheaza toata relatia in lucrurile astea, inseamna ca asta ar trebui sa fie criteriul de selectie data viitoare si spus omului de la inceput ce pateste daca incalca regulamentul.
E clar ca el a facut aceaste gesturi la inceput pt tine, nu ca asa ar fi simtit el, iar acum cand este in sfarsit autentic, nu iti mai place de el.
Daca esti asa incarcata de treaba, de ce nu ii spui cand apare prin casa sa stea 2 ore cu copilul pana te duci la sala? Eu zic ca tocmai atitudinea asta de femeie care se pretuieste pe sine o cauta el.
'Gatesc, fac curatenie, spal, calc pentru el', dar cine te pune, draga mea, si de ce o faci ca sa ii scoti ochii apoi ca nu apreciaza. Avem impresia ca facem lucruri extraordinare pentru altii cand de fapt ei nici nu si le doresc. Aveti amandoi o sursa de venit, jobul tau este copilul, punct. Lasa-l pe el sa isi spele/calce camasile, faceti impreuna mancare. E ca si cum ai lucra de acasa, dar tot in timpul programului esti. Daca ai fi la un serviciu 'normal', nu ai mai avea cum face toate astea in timpul programului si presupun ca inainte de copil nu le faceai singura acasa dupa program. Faptul ca stai acasa nu inseamna ca nu ai un job si trebuie sa faci zilnic casa luna si mancarea aburinda cand arunca el buzduganul. Repet, jobul tau este ingrijirea copilului.
Da, faptul ca te comporti ca o menajera acuma, il face pe el sa te considere o menajera. Nu mai esti femeia de dinainte de copil care avea alte interese decat frecat podelele.
Deci lasa-l sa faca si el pentru ca sunteti o echipa, nu esti mama lui, iar el nu are 3 ani.
Amizade , "depind" e un cuvant cam mare dar admit ca imi plac gesturile aparent marunte, aprecierea din partea partenerului. Asa e, fiecare are modul lui personal de a fi, primi, da, simti samd DAR daca ajungi dupa ani de convietuire la casatorie si copil...pai e cam de la sine inteles ca el si ea se cunosc bine, stiu ce le trebuie unul de la altul. Duci o floricica mereu daca ai inteles ca o face fericita. Eu cred totusi ca intr-un cuplu consolidat de ani cam ai si obligatia sa-l faci pe celalalt fericit sau macar sa nu-l faci nefericit. De ce se numeste cuplu daca trebuie sa fim fericiti fiecare de unul singur? -
white_storm2 said:Oh, daa, ca daca iti aduce omul flori in fiecare zi te simti si tu normala. Pff! Da' daca ti le aduce pentru ca se simte vinovat ca si-a facut de cap cu Maricica de la secretariat, ori cu Julia de la personal?
Vorbim vorbe, daca sotul/iubitul simte ceva pentru tine e un gest firesc si adorat de doamne, dar sa fim seriosi ca nu este o regula. Florile nu se mananca, nu invelesti un bebelus in flori si costa.
Da, la o sarbatoare gen ziua de nastere, da, la o onomastica, da, la un eveniment ce musai trebuie sarbatorit, dar in rest? Noi ce le oferim lor in plus?
Ce pretentii au unele!!!
E.L. pentru pasarea spin, altfel bine ai revenit!
White, bine te-am regasit, v-am regasit. Vrei sa spui ca toti barbatii care duc flori doamnelor le inseala? Nu, nu. Mai sunt si romantici...Am citit candva o carte despre iubire si limbajele ei, sunt foarte multe. Cineva are nevoie de cuvinte, altcineva de fapte si tot asa...nu suntem egali dar cum ziceam mai sus, dupa niste ani de convietuire este posibil sa nu cunosti omul de langa tine? -
white_storm2 said:
radiosantz said:Idea este clara , indiferent cum incercati sa ganditi despre cineva sau ceva ve ti face apel la memoria dumneavostra , ca perceptie ...
In cazul acstui topic , o ultima trasarire de orgoliu ca putea mai mult dar n a stiut sa gestioneze ...Tu pareai a avea suflet, cand forumul putea de snobism. Tu nu regreti nimic, nimic nu te doare?
Poate ca am imbatranit scumpa doamna , am realizat ca indiferent cum pui problema , n are cum sa fiee daca nu trebuia sa fie !! dar daca totusi s a intamplat este din zicala aia " las o ma ca mrge asa " iar ani trec si realizi ca n ai nimic din tot ce trebuia sa ai ...
Sa stiti scumpa doamna ca evolutia nu este in cazul ambilor parteneri ... -
Pasarea-Spin, eu doar am preluat cuvantul de la tine, dar am inteles la ce te referi.
Nu ai inteles ideea de a fi responsabil de fericirea ta. Pt ca un cuplu sa fie fericit, fiecare persoana luata individual trebuie sa fie fericita. Tu consideri ca un om te poate face fericita daca se comporta intr-un anumit mod (cu gesturile si atentiile de rigoare) dar acelasi om te poate face nefericita (in lipsa lor, cazul celei care a deschis topicul)?
Adica daca el nu iti aduce flori, devii nefericita? Simpla lui prezenta si modul in care te simti cand esti cu el, nu sunt de ajuns?
De unde aceasta nevoie de un obiect fizic primit cadou care sa valideze trairile unui om, nu cumva vorbim despre o mentalitate sociala si de consum care traseaza niste reguli cum e 'normal' sa se comporte partenerii intr-un cuplu?
Ajungem adulti dar ramanem de fapt niste copii in corp de adulti, cand suntem copii primim dulciuri si jucarele in semn de afectiune, apoi flori si telefoane/parfumuri, etc.
Si daca nu iti arde sa ii faci cadouri din astea iubitei, cam ai obligatie in contractul social, deci le faci pt ca asta o face fericita.
Eu sper ca oamenii sa isi gaseasca fiecare ceea ce cauta si sa nu mai fie asteptari de la celalalt, fiecare sa fie autentic intr-o relatie si sa fie suficient. Nu voi incuraja niciodata pe cineva sa faca ceva impotriva vointei lui doar ca sa ma satisfaca pe mine. Si daca mie nu imi convine ca nu imi rupe flori, sunt libera sa il gasesc pe Gigel care o s-o faca pt ca asa isi doreste el.
Mi se pare culmea sa ii cer partenerului sa faca gesturi din astea cand el nu vrea/simte.
Acest mesaj a fost editat de către amizade: -
Amizade, "Pt ca un cuplu sa fie fericit, fiecare persoana luata individual trebuie sa fie fericita.". Nici vorba! Trebuie ca RELATIA intre cele doua persoane sa fie fericita. Ce zici tu nu are legatura cu viata de cuplu ci de o convietuire intre doua persoane egoiste si prea fixate pe sine.care comunica partial. sau deloc. Eu zic de floare caci floarea este un lucru frumos , dintotdeauna barbatii au dus flori femeilor ...e un mic dar simbolic . Cuplul inseamna relatie, comunicare de multe: ganduri, gesturi, placeri, valori . In povestea noastra o inteleg perfect pe ea iar pe el il cred un om de proasta calitate.
-
Pentru ca tu sa faci pe cineva fericit, trebuie sa fii in primul rand tu un om fericit. Nimic din exterior nu te va face fericit (probabil nu vorbim despre acelasi tip de fericire, eu ma refer la cea absoluta, ca si stare, nu o bucurie de moment, sau de inceput de relatie care apoi se stinge si are nevoie iar de mici atentii ca sa ma mai bucur cateva minute si sa spun ca revitalizam flacara iubirii), dovada si topicul de fata. Daca tu esti nefericit (indiferent de motiv), eu impreuna cu tine nu vom fi niciodata un cuplu fericit.
Daca in schimb ambii suntem fericiti, putem deveni un cuplu fericit pentru ca fericirea noastra individuala nu depinde de cadourile celuilalt ci pentru ca pur si simplu suntem impreuna. Nu am asteptari de la el si deci nici dezamagiri. Da, pot aprecia daca face ceva romantic, dar nu voi deveni nefericita daca nu o face, pentru ca el in sine este suficient asa cum este si nu pentru cadouri sunt cu el ci pentru omul 'care este'.
Acuma na, asta e parerea mea, nu un adevar general valabil. Fiecare isi este dator sa devina fericit prin ce modalitati vrea intr-un cuplu sau singur.
Acest mesaj a fost editat de către amizade: -
-
amizade said:Pentru ca tu sa faci pe cineva fericit, trebuie sa fii in primul rand tu un om fericit. Nimic din exterior nu te va face fericit (probabil nu vorbim despre acelasi tip de fericire, eu ma refer la cea absoluta, ca si stare, nu o bucurie de moment, sau de inceput de relatie care apoi se stinge si are nevoie iar de mici atentii ca sa ma mai bucur cateva minute si sa spun ca revitalizam flacara iubirii), dovada si topicul de fata. Daca tu esti nefericit (indiferent de motiv), eu impreuna cu tine nu vom fi niciodata un cuplu fericit.
Daca in schimb ambii suntem fericiti, putem deveni un cuplu fericit pentru ca fericirea noastra individuala nu depinde de cadourile celuilalt ci pentru ca pur si simplu suntem impreuna. Nu am asteptari de la el si deci nici dezamagiri. Da, pot aprecia daca face ceva romantic, dar nu voi deveni nefericita daca nu o face, pentru ca el in sine este suficient asa cum este si nu pentru cadouri sunt cu el ci pentru omul 'care este'.
Acuma na, asta e parerea mea, nu un adevar general valabil. Fiecare isi este dator sa devina fericit prin ce modalitati vrea intr-un cuplu sau singur.
Deci eva care a scris trebuie sa puna mana sa fie fericita independent de omul care e sot si tata la copil comun!
Sa nu depinda nicicum- economic, emotional, intelectual de el. Si ce relatie ar fi asta? Ce va vedea copilul in ei? Pe cine? -
amizade said:Pentru ca tu sa faci pe cineva fericit, trebuie sa fii in primul rand tu un om fericit. Nimic din exterior nu te va face fericit (probabil nu vorbim despre acelasi tip de fericire, eu ma refer la cea absoluta, ca si stare, nu o bucurie de moment, sau de inceput de relatie care apoi se stinge si are nevoie iar de mici atentii ca sa ma mai bucur cateva minute si sa spun ca revitalizam flacara iubirii), dovada si topicul de fata. Daca tu esti nefericit (indiferent de motiv), eu impreuna cu tine nu vom fi niciodata un cuplu fericit.
Daca in schimb ambii suntem fericiti, putem deveni un cuplu fericit pentru ca fericirea noastra individuala nu depinde de cadourile celuilalt ci pentru ca pur si simplu suntem impreuna. Nu am asteptari de la el si deci nici dezamagiri. Da, pot aprecia daca face ceva romantic, dar nu voi deveni nefericita daca nu o face, pentru ca el in sine este suficient asa cum este si nu pentru cadouri sunt cu el ci pentru omul 'care este'.
Acuma na, asta e parerea mea, nu un adevar general valabil. Fiecare isi este dator sa devina fericit prin ce modalitati vrea intr-un cuplu sau singur.
O fricire , nu
Doua fericiri
Acest mesaj a fost editat de către radiosantz:
