Sotul meu nu ma mai apreciaza
-
5 8Buna. Vreau sa va cer un sfat. Am un sot minunat pe care il ador. Ne-am casatorit din dragoste din aia nebuna, ne-am dorit copii impreuna si acum il crestem pe primul bebe. Problema este ca noi, adultii,nu ne mai intelegem. Ne certam din orice, si nu certuri normale, ci din acelea cu amenintari de despartire. Eu stau acasa si cresc copilul cei 2 ani cat permite legea apoi voi reveni la serviciu. Sotul nu e dispus sa cheltuie banii pe bona, deci nu am alte optiuni, desi m-as intoarce la serviciu si acum, la miezul noptii. Crescutul copilului si nevoile lui sunt foarte solicitante, nu este tocmai un copil linistit, tot timpul doreste sa stea in brate sau sa stau langa el sa ne jucam, sa isi exerseze mersul agatat de mana mea, nu am timp de nimic,nici sa mananc, nici sa fac pipi, nimic. Singurul timp liber e noaptea, cat doarme copilul. Sotul meu s-a schimbat mult dupa ce am nascut in sensul ca mi se pare ca nu ma mai respecta,nu ma mai apreciaza. Nici cat am fost insarcinata nu am primit un buchet de flori de la el si nu pentru ca nu si-ar permite sau ca nu meritam...nu stiu de ce. La un moment, chiar i-am batut obrazul direct. Mi-a raspuns ca el cu banii aia prefera sa faca ceva in casa. Evident, nu e vorba de bani, nici macar din gradina proprie nu imi aduce o floare, ca e gratis. Deci clar nu vrea. I se pare lui ca eu cat stau acasa, stau degeaba, pentru ca probabil, nu se vede nimic deosebit prin casa (gatesc, fac curatenie, spal, calc pentru el, asez haine, pe langa tot ce presupune ingrijirea copilului zi si noapte). Sunt rupta de oboseala si nu vad patul mai devreme de ora 3 noaptea, pentru ca in timpul dupa ce a adormit copilul, fac treburile casnice pe care nu reusesc sa le fac sub nici o forma peste zi, cu copilul agatat de mine. Incerc sa castig timp sa mai fac ceva, cat de putin, dar copilul doarme putin si se trezeste urland, nu sta singur deloc, ma apuc de ceva, trebuie sa le las asa si sa am grija de el si uite asa raman insirate uneori, prefer sa le las pentru noaptea. Sotul meu de cand am devenit de voie-de nevoie casnica remunerata, am observat ca ma desconsidera, a inceput sa imi cam vorbeasca urat, relatii intime nu prea mai avem si nu pentru ca nu as vrea eu, eu incerc, trag de el, ma rog de el, ma respinge ca este obosit. Si o data pe luna, cand reusim sa o facem, se termina repede si se vede ca nu a avut activitate de mult timp. In toata luna aia, eu sunt cu ochii cat cepele si cu chef de sex, dar nu am cu cine, culmea culmilor! Nu il banuiesc ca ar avea pe cineva cu care sa aiba relatii intime, dar e posibil sa aiba vreo simpatie pe la serviciu, altfel nu inteleg de ce de la iubita lui cea minunata am ajuns sa ma numeasca nebuna, proasta, cretina si altele. Incerc sa il implic in viata copilului, dar il deranjeaza ca e plangacios si il indeparteaza la modul urat iar mie imi vine sa ii crap capul, mor de ciuda ca bietul copil e super fericit cand il vede pe taica-su ca intra pe usa si e calare pe el, vrea sa stea la el in brate, iar tati nu prea are el chef, ii da flit si mi-l plaseaza in brate,urland. Explicatiile date de el: sunt obosit, nu vezi ca sunt obosit? La un moment, i-am zis ca ma deranjeaza ca el nu mai incearca nimic ca sa ne functioneze relatia,nu tu o imbratisare, un pupic, nimic nu vine de la el. Eu sunt gramada pe el cand il prind, ii dau atentie, il pupacesc, ii las biletele, ii dau mesaje mai deocheate, el nimic, lemn, eventual imi raspunde absent la pupici, uitandu-se in alta parte. Daca ma asez langa el si il iau in brate, nu simte nevoia sa raspunda la imbratisare, de multe ori ii iau eu mainile si le pun in jurul meu sau ii zic : ia-msa si pe mine un minut in brate, te rog frumos! Ma ia, dar tot lemn. Teoretic, el spune ca ma iubeste si ca nu s-a schimbat nimic in sufletul lui, dar cred ca da din gura de complezenta. Nu prea inteleg unde am gresit, pentru ca am avut grija dupa nastere sa trag de el sa ne reluam viata sexuala, am fost mai obositi, ce e adevarat, dar nici chiar asa. Eu am un an si ceva de cand nu am o noapte full de somn si cu toate astea, tot eu incerc sa mentin flacara. Vad ca ma cam chinui singura. Arat neschimbata, ca inainte de sarcina, nu am ramas cu kilograme in plus, nu mi s-a schimbat corpul. Nu reusesc sa inteleg de ce ma desconsidera si ce as putea face in situatia de fata, fiind legata de casa pentru inca vreo 7 sau 8 luni, sa il fac sa ma respecte si sa ma admire ca inainte. In curand, in acest ritm, unul dintre noi (probabil eu, ca pe mine ma deranjeaza situatia) o sa cedeze. Deja am inceput sa mentionez cuvantul divort. Imi vaneaza greselile marunte, ca am lasat lumina aprinsa, ca am lasat un ambalaj de ciocolata pe mobila (mancasem intr-o noapte, in timp ce calcam tot pentru el si am zis ca il duc la cos cand termin si acolo a ramas). Intr-adevar, se intampla sa uit mici chestii dar sunt mici si putine, fata de cat de mult ma asteptam sa uit urmare a amneziei de dupa nastere. Si el are obiceiuri care pe mine ma scot din minti si totusi, eu strang lucrurile dupa el, ii spal farfuriile dupa ce a mancat si nu ii reprosez, vreau ca timpul petrecut impreuna sa fie unul placut, nu urlete,usi trantite,jigniri si lacrimi. Lui se pare ca nu ii pasa, Fiindca tot m-a scos din minti cu reprosurile, l-am invitat sa isi spele singur vasele pe care le foloseste. In timpul acesta, eu ii preparam mancarea copilului. Le-a spalat doar pe ale lui, nici un vas in plus. Imi venea sa il crap. Unde gresesc? Ce as putea face sa nu se duca si ultima urma fina de respect si apreciere dintre noi? Sa mentionez ca reprosurile lui sunt zilnice si de multe ori, aiurea, nejustificate, de la mancarea pe care o cumpar si pana la aerul pe care il respir, la ... unghiul in care am asezat cana pe blatul de bucatarie (am dat un exemplu aiurea dar intelegeti ideea, nimicuri idioate). E ca si cum le cauta. Numai critica, observatii, rautati, nu un multumesc ca mi-ai gatit, multumesc ca mi-ai calcat, nimic. Am concubinat inainte de a ne casatori cativa ani buni, nu era asa deloc, il cunosc bine. Ce sa ii fac eu acestui om sa revenim la normal, sa nu ajung sa imi cresc copilul fara tata? Multumesc. -
Draga mea, hormonii spun multe, dar sa stii ca toate am nascut si crescut copii.
Sotul nu ti-e dusman, doar ca uneori isi pierde rabdarea, e neinstruit si lasa sa se vada asta. Daca il "cunosti" asa bine, nu renunta!
Acest mesaj a fost editat de către white_storm2: -
Decat cu asa un tata , mai bine singura!
Ai incercat sa vorbesti c el deschis , sa l intrebi de ce are aceasta atitudine??Pana la urma , copilul nu l ai facut singura!
Sper sa poti remedia situatia , desi din ce povestesti si din expierienta , slabe sanse! Discuta cu el in mod deschis despre viitorul vostru , si ia o decizie!
Bafta!
-
E nasoala problema,niste visuri spulberate,e usor s-a spui ..gata !La ora actuala ..singura varianta e s-a discutati.cind se vor epuiza toate caile spre rezolvarea problemelor,se va lua o decizie .Poate aveti nevoie de o pauza,va fii un drum foarte greu deacuma incolo,ceva imi spune ca in mintea lui este la un sens giratoriu.M-asi bucura sa aud de bine !
-
minimoni said:Buna. Vreau sa va cer un sfat. Am un sot minunat pe care il ador. Ne-am casatorit din dragoste din aia nebuna, ne-am dorit copii impreuna si acum il crestem pe primul bebe. Problema este ca noi, adultii,nu ne mai intelegem. Ne certam din orice, si nu certuri normale, ci din acelea cu amenintari de despartire. Eu stau acasa si cresc copilul cei 2 ani cat permite legea apoi voi reveni la serviciu. Sotul nu e dispus sa cheltuie banii pe bona, deci nu am alte optiuni, desi m-as intoarce la serviciu si acum, la miezul noptii. Crescutul copilului si nevoile lui sunt foarte solicitante, nu este tocmai un copil linistit, tot timpul doreste sa stea in brate sau sa stau langa el sa ne jucam, sa isi exerseze mersul agatat de mana mea, nu am timp de nimic,nici sa mananc, nici sa fac pipi, nimic. Singurul timp liber e noaptea, cat doarme copilul. Sotul meu s-a schimbat mult dupa ce am nascut in sensul ca mi se pare ca nu ma mai respecta,nu ma mai apreciaza. Nici cat am fost insarcinata nu am primit un buchet de flori de la el si nu pentru ca nu si-ar permite sau ca nu meritam...nu stiu de ce. La un moment, chiar i-am batut obrazul direct. Mi-a raspuns ca el cu banii aia prefera sa faca ceva in casa. Evident, nu e vorba de bani, nici macar din gradina proprie nu imi aduce o floare, ca e gratis. Deci clar nu vrea. I se pare lui ca eu cat stau acasa, stau degeaba, pentru ca probabil, nu se vede nimic deosebit prin casa (gatesc, fac curatenie, spal, calc pentru el, asez haine, pe langa tot ce presupune ingrijirea copilului zi si noapte). Sunt rupta de oboseala si nu vad patul mai devreme de ora 3 noaptea, pentru ca in timpul dupa ce a adormit copilul, fac treburile casnice pe care nu reusesc sa le fac sub nici o forma peste zi, cu copilul agatat de mine. Incerc sa castig timp sa mai fac ceva, cat de putin, dar copilul doarme putin si se trezeste urland, nu sta singur deloc, ma apuc de ceva, trebuie sa le las asa si sa am grija de el si uite asa raman insirate uneori, prefer sa le las pentru noaptea. Sotul meu de cand am devenit de voie-de nevoie casnica remunerata, am observat ca ma desconsidera, a inceput sa imi cam vorbeasca urat, relatii intime nu prea mai avem si nu pentru ca nu as vrea eu, eu incerc, trag de el, ma rog de el, ma respinge ca este obosit. Si o data pe luna, cand reusim sa o facem, se termina repede si se vede ca nu a avut activitate de mult timp. In toata luna aia, eu sunt cu ochii cat cepele si cu chef de sex, dar nu am cu cine, culmea culmilor! Nu il banuiesc ca ar avea pe cineva cu care sa aiba relatii intime, dar e posibil sa aiba vreo simpatie pe la serviciu, altfel nu inteleg de ce de la iubita lui cea minunata am ajuns sa ma numeasca nebuna, proasta, cretina si altele. Incerc sa il implic in viata copilului, dar il deranjeaza ca e plangacios si il indeparteaza la modul urat iar mie imi vine sa ii crap capul, mor de ciuda ca bietul copil e super fericit cand il vede pe taica-su ca intra pe usa si e calare pe el, vrea sa stea la el in brate, iar tati nu prea are el chef, ii da flit si mi-l plaseaza in brate,urland. Explicatiile date de el: sunt obosit, nu vezi ca sunt obosit? La un moment, i-am zis ca ma deranjeaza ca el nu mai incearca nimic ca sa ne functioneze relatia,nu tu o imbratisare, un pupic, nimic nu vine de la el. Eu sunt gramada pe el cand il prind, ii dau atentie, il pupacesc, ii las biletele, ii dau mesaje mai deocheate, el nimic, lemn, eventual imi raspunde absent la pupici, uitandu-se in alta parte. Daca ma asez langa el si il iau in brate, nu simte nevoia sa raspunda la imbratisare, de multe ori ii iau eu mainile si le pun in jurul meu sau ii zic : ia-msa si pe mine un minut in brate, te rog frumos! Ma ia, dar tot lemn. Teoretic, el spune ca ma iubeste si ca nu s-a schimbat nimic in sufletul lui, dar cred ca da din gura de complezenta. Nu prea inteleg unde am gresit, pentru ca am avut grija dupa nastere sa trag de el sa ne reluam viata sexuala, am fost mai obositi, ce e adevarat, dar nici chiar asa. Eu am un an si ceva de cand nu am o noapte full de somn si cu toate astea, tot eu incerc sa mentin flacara. Vad ca ma cam chinui singura. Arat neschimbata, ca inainte de sarcina, nu am ramas cu kilograme in plus, nu mi s-a schimbat corpul. Nu reusesc sa inteleg de ce ma desconsidera si ce as putea face in situatia de fata, fiind legata de casa pentru inca vreo 7 sau 8 luni, sa il fac sa ma respecte si sa ma admire ca inainte. In curand, in acest ritm, unul dintre noi (probabil eu, ca pe mine ma deranjeaza situatia) o sa cedeze. Deja am inceput sa mentionez cuvantul divort. Imi vaneaza greselile marunte, ca am lasat lumina aprinsa, ca am lasat un ambalaj de ciocolata pe mobila (mancasem intr-o noapte, in timp ce calcam tot pentru el si am zis ca il duc la cos cand termin si acolo a ramas). Intr-adevar, se intampla sa uit mici chestii dar sunt mici si putine, fata de cat de mult ma asteptam sa uit urmare a amneziei de dupa nastere. Si el are obiceiuri care pe mine ma scot din minti si totusi, eu strang lucrurile dupa el, ii spal farfuriile dupa ce a mancat si nu ii reprosez, vreau ca timpul petrecut impreuna sa fie unul placut, nu urlete,usi trantite,jigniri si lacrimi. Lui se pare ca nu ii pasa, Fiindca tot m-a scos din minti cu reprosurile, l-am invitat sa isi spele singur vasele pe care le foloseste. In timpul acesta, eu ii preparam mancarea copilului. Le-a spalat doar pe ale lui, nici un vas in plus. Imi venea sa il crap. Unde gresesc? Ce as putea face sa nu se duca si ultima urma fina de respect si apreciere dintre noi? Sa mentionez ca reprosurile lui sunt zilnice si de multe ori, aiurea, nejustificate, de la mancarea pe care o cumpar si pana la aerul pe care il respir, la ... unghiul in care am asezat cana pe blatul de bucatarie (am dat un exemplu aiurea dar intelegeti ideea, nimicuri idioate). E ca si cum le cauta. Numai critica, observatii, rautati, nu un multumesc ca mi-ai gatit, multumesc ca mi-ai calcat, nimic. Am concubinat inainte de a ne casatori cativa ani buni, nu era asa deloc, il cunosc bine. Ce sa ii fac eu acestui om sa revenim la normal, sa nu ajung sa imi cresc copilul fara tata? Multumesc.
Daca va casatoreati din dragoste ... acum nu se ajungea aici. Ce ati avut voi a fost pasiune trecatoare, nicidecum iubire adevarata ! Cand iubesti , nu jignesti, nu i faci rau celui de langa tine...Sa nu mai vorbesc de compatibilitate...ca aia nici n a existat vreodata !
-
Alin42 said:E nasoala problema,niste visuri spulberate,e usor s-a spui ..gata !La ora actuala ..singura varianta e s-a discutati.cind se vor epuiza toate caile spre rezolvarea problemelor,se va lua o decizie .Poate aveti nevoie de o pauza,va fii un drum foarte greu deacuma incolo,ceva imi spune ca in mintea lui este la un sens giratoriu.M-asi bucura sa aud de bine !
Asta cu pauza , e un fel de prelungirea agoniei , precum morfina la un organism aflat in metastaza!
:9 -
-
Depinde de la caz la caz,am intilnit un caz si a avut succes pauza,si poate in cauza se poate vedea daca el ca barbat are ginduri ascunse,.Oricum e nasoala povestea,putine sperante sa fie ca inainte.Ea nu poate lupta singura in desert,eu consider ca daca nu mai merge relatia...ura si l-a gara.E asa de scurta viata...poate altcineva aprecieaza sentimentele.
-
-
Alin42 said:Am o apreciere pentru Anda..e cit de cit cu frica de D-zeu,Toate au o rezolvare,incet sii sigur,unde nu poate face omul nimic...intervine D-zeu.trebuie numai rabdare.Binenteles. in povestea asta pe cit se pare ca e simpla...pe atit e de complicata.Nici o despartire nu are acelasi tipar.
In toata nebunia ei , Anda are ceva dreptate cu criteriile ei!
-
pitipoanca69 said:
Alin42 said:Am o apreciere pentru Anda..e cit de cit cu frica de D-zeu,Toate au o rezolvare,incet sii sigur,unde nu poate face omul nimic...intervine D-zeu.trebuie numai rabdare.Binenteles. in povestea asta pe cit se pare ca e simpla...pe atit e de complicata.Nici o despartire nu are acelasi tipar.
In toata nebunia ei , Anda are ceva dreptate cu criteriile ei!
Poat daca am fi trait in evul mediu de unde provine ea , erau indeajuns criteriile pomenite de Anda ... Acum lumea este mult mai complexa , nu complexa-ta
Trebuie sai spun Andei , dupa moartea corpului sufletul renaste , odata cu renasterea iti sunt sterse si criteriile din viata deapoi altfel vei fi impovarat cu memoria strabinilor -
Sfatul meu este sa ganditi unpik problma inainte sa luati decizii , sa nu va apuce mai tarziu regretele .. Daca va cunoasteti a fi o persoana care trece usor peste problemele grave ale vieti , este ok ... Daca nu !! manca-var Neica cu stromeleagu ala mare , stati cuminte in bancilee voastre ca vin batrante si va prinde si urate si proaste
-
Este greu de crescut un copil si cu doi parinti implicati si iubitori.Poate ai devenit si tu prea cicalitoare, prea nemultumita .Omul trebuie incurajat sa faca ceva impreuna cu copilul .Luativa o bona si in timpul asta mergeti si voi doi la plimbare , la un film , la un restaurant .Parinti nu aveti sa va ajute ?/ -
anda22-7 said:
minimoni said:Buna. Vreau sa va cer un sfat. Am un sot minunat pe care il ador. Ne-am casatorit din dragoste din aia nebuna, ne-am dorit copii impreuna si acum il crestem pe primul bebe. Problema este ca noi, adultii,nu ne mai intelegem. Ne certam din orice, si nu certuri normale, ci din acelea cu amenintari de despartire. Eu stau acasa si cresc copilul cei 2 ani cat permite legea apoi voi reveni la serviciu. Sotul nu e dispus sa cheltuie banii pe bona, deci nu am alte optiuni, desi m-as intoarce la serviciu si acum, la miezul noptii. Crescutul copilului si nevoile lui sunt foarte solicitante, nu este tocmai un copil linistit, tot timpul doreste sa stea in brate sau sa stau langa el sa ne jucam, sa isi exerseze mersul agatat de mana mea, nu am timp de nimic,nici sa mananc, nici sa fac pipi, nimic. Singurul timp liber e noaptea, cat doarme copilul. Sotul meu s-a schimbat mult dupa ce am nascut in sensul ca mi se pare ca nu ma mai respecta,nu ma mai apreciaza. Nici cat am fost insarcinata nu am primit un buchet de flori de la el si nu pentru ca nu si-ar permite sau ca nu meritam...nu stiu de ce. La un moment, chiar i-am batut obrazul direct. Mi-a raspuns ca el cu banii aia prefera sa faca ceva in casa. Evident, nu e vorba de bani, nici macar din gradina proprie nu imi aduce o floare, ca e gratis. Deci clar nu vrea. I se pare lui ca eu cat stau acasa, stau degeaba, pentru ca probabil, nu se vede nimic deosebit prin casa (gatesc, fac curatenie, spal, calc pentru el, asez haine, pe langa tot ce presupune ingrijirea copilului zi si noapte). Sunt rupta de oboseala si nu vad patul mai devreme de ora 3 noaptea, pentru ca in timpul dupa ce a adormit copilul, fac treburile casnice pe care nu reusesc sa le fac sub nici o forma peste zi, cu copilul agatat de mine. Incerc sa castig timp sa mai fac ceva, cat de putin, dar copilul doarme putin si se trezeste urland, nu sta singur deloc, ma apuc de ceva, trebuie sa le las asa si sa am grija de el si uite asa raman insirate uneori, prefer sa le las pentru noaptea. Sotul meu de cand am devenit de voie-de nevoie casnica remunerata, am observat ca ma desconsidera, a inceput sa imi cam vorbeasca urat, relatii intime nu prea mai avem si nu pentru ca nu as vrea eu, eu incerc, trag de el, ma rog de el, ma respinge ca este obosit. Si o data pe luna, cand reusim sa o facem, se termina repede si se vede ca nu a avut activitate de mult timp. In toata luna aia, eu sunt cu ochii cat cepele si cu chef de sex, dar nu am cu cine, culmea culmilor! Nu il banuiesc ca ar avea pe cineva cu care sa aiba relatii intime, dar e posibil sa aiba vreo simpatie pe la serviciu, altfel nu inteleg de ce de la iubita lui cea minunata am ajuns sa ma numeasca nebuna, proasta, cretina si altele. Incerc sa il implic in viata copilului, dar il deranjeaza ca e plangacios si il indeparteaza la modul urat iar mie imi vine sa ii crap capul, mor de ciuda ca bietul copil e super fericit cand il vede pe taica-su ca intra pe usa si e calare pe el, vrea sa stea la el in brate, iar tati nu prea are el chef, ii da flit si mi-l plaseaza in brate,urland. Explicatiile date de el: sunt obosit, nu vezi ca sunt obosit? La un moment, i-am zis ca ma deranjeaza ca el nu mai incearca nimic ca sa ne functioneze relatia,nu tu o imbratisare, un pupic, nimic nu vine de la el. Eu sunt gramada pe el cand il prind, ii dau atentie, il pupacesc, ii las biletele, ii dau mesaje mai deocheate, el nimic, lemn, eventual imi raspunde absent la pupici, uitandu-se in alta parte. Daca ma asez langa el si il iau in brate, nu simte nevoia sa raspunda la imbratisare, de multe ori ii iau eu mainile si le pun in jurul meu sau ii zic : ia-msa si pe mine un minut in brate, te rog frumos! Ma ia, dar tot lemn. Teoretic, el spune ca ma iubeste si ca nu s-a schimbat nimic in sufletul lui, dar cred ca da din gura de complezenta. Nu prea inteleg unde am gresit, pentru ca am avut grija dupa nastere sa trag de el sa ne reluam viata sexuala, am fost mai obositi, ce e adevarat, dar nici chiar asa. Eu am un an si ceva de cand nu am o noapte full de somn si cu toate astea, tot eu incerc sa mentin flacara. Vad ca ma cam chinui singura. Arat neschimbata, ca inainte de sarcina, nu am ramas cu kilograme in plus, nu mi s-a schimbat corpul. Nu reusesc sa inteleg de ce ma desconsidera si ce as putea face in situatia de fata, fiind legata de casa pentru inca vreo 7 sau 8 luni, sa il fac sa ma respecte si sa ma admire ca inainte. In curand, in acest ritm, unul dintre noi (probabil eu, ca pe mine ma deranjeaza situatia) o sa cedeze. Deja am inceput sa mentionez cuvantul divort. Imi vaneaza greselile marunte, ca am lasat lumina aprinsa, ca am lasat un ambalaj de ciocolata pe mobila (mancasem intr-o noapte, in timp ce calcam tot pentru el si am zis ca il duc la cos cand termin si acolo a ramas). Intr-adevar, se intampla sa uit mici chestii dar sunt mici si putine, fata de cat de mult ma asteptam sa uit urmare a amneziei de dupa nastere. Si el are obiceiuri care pe mine ma scot din minti si totusi, eu strang lucrurile dupa el, ii spal farfuriile dupa ce a mancat si nu ii reprosez, vreau ca timpul petrecut impreuna sa fie unul placut, nu urlete,usi trantite,jigniri si lacrimi. Lui se pare ca nu ii pasa, Fiindca tot m-a scos din minti cu reprosurile, l-am invitat sa isi spele singur vasele pe care le foloseste. In timpul acesta, eu ii preparam mancarea copilului. Le-a spalat doar pe ale lui, nici un vas in plus. Imi venea sa il crap. Unde gresesc? Ce as putea face sa nu se duca si ultima urma fina de respect si apreciere dintre noi? Sa mentionez ca reprosurile lui sunt zilnice si de multe ori, aiurea, nejustificate, de la mancarea pe care o cumpar si pana la aerul pe care il respir, la ... unghiul in care am asezat cana pe blatul de bucatarie (am dat un exemplu aiurea dar intelegeti ideea, nimicuri idioate). E ca si cum le cauta. Numai critica, observatii, rautati, nu un multumesc ca mi-ai gatit, multumesc ca mi-ai calcat, nimic. Am concubinat inainte de a ne casatori cativa ani buni, nu era asa deloc, il cunosc bine. Ce sa ii fac eu acestui om sa revenim la normal, sa nu ajung sa imi cresc copilul fara tata? Multumesc.
Daca va casatoreati din dragoste ... acum nu se ajungea aici. Ce ati avut voi a fost pasiune trecatoare, nicidecum iubire adevarata ! Cand iubesti , nu jignesti, nu i faci rau celui de langa tine...Sa nu mai vorbesc de compatibilitate...ca aia nici n a existat vreodata !
-
anda22-7 said:
minimoni said:Buna. Vreau sa va cer un sfat. Am un sot minunat pe care il ador. Ne-am casatorit din dragoste din aia nebuna, ne-am dorit copii impreuna si acum il crestem pe primul bebe. Problema este ca noi, adultii,nu ne mai intelegem. Ne certam din orice, si nu certuri normale, ci din acelea cu amenintari de despartire. Eu stau acasa si cresc copilul cei 2 ani cat permite legea apoi voi reveni la serviciu. Sotul nu e dispus sa cheltuie banii pe bona, deci nu am alte optiuni, desi m-as intoarce la serviciu si acum, la miezul noptii. Crescutul copilului si nevoile lui sunt foarte solicitante, nu este tocmai un copil linistit, tot timpul doreste sa stea in brate sau sa stau langa el sa ne jucam, sa isi exerseze mersul agatat de mana mea, nu am timp de nimic,nici sa mananc, nici sa fac pipi, nimic. Singurul timp liber e noaptea, cat doarme copilul. Sotul meu s-a schimbat mult dupa ce am nascut in sensul ca mi se pare ca nu ma mai respecta,nu ma mai apreciaza. Nici cat am fost insarcinata nu am primit un buchet de flori de la el si nu pentru ca nu si-ar permite sau ca nu meritam...nu stiu de ce. La un moment, chiar i-am batut obrazul direct. Mi-a raspuns ca el cu banii aia prefera sa faca ceva in casa. Evident, nu e vorba de bani, nici macar din gradina proprie nu imi aduce o floare, ca e gratis. Deci clar nu vrea. I se pare lui ca eu cat stau acasa, stau degeaba, pentru ca probabil, nu se vede nimic deosebit prin casa (gatesc, fac curatenie, spal, calc pentru el, asez haine, pe langa tot ce presupune ingrijirea copilului zi si noapte). Sunt rupta de oboseala si nu vad patul mai devreme de ora 3 noaptea, pentru ca in timpul dupa ce a adormit copilul, fac treburile casnice pe care nu reusesc sa le fac sub nici o forma peste zi, cu copilul agatat de mine. Incerc sa castig timp sa mai fac ceva, cat de putin, dar copilul doarme putin si se trezeste urland, nu sta singur deloc, ma apuc de ceva, trebuie sa le las asa si sa am grija de el si uite asa raman insirate uneori, prefer sa le las pentru noaptea. Sotul meu de cand am devenit de voie-de nevoie casnica remunerata, am observat ca ma desconsidera, a inceput sa imi cam vorbeasca urat, relatii intime nu prea mai avem si nu pentru ca nu as vrea eu, eu incerc, trag de el, ma rog de el, ma respinge ca este obosit. Si o data pe luna, cand reusim sa o facem, se termina repede si se vede ca nu a avut activitate de mult timp. In toata luna aia, eu sunt cu ochii cat cepele si cu chef de sex, dar nu am cu cine, culmea culmilor! Nu il banuiesc ca ar avea pe cineva cu care sa aiba relatii intime, dar e posibil sa aiba vreo simpatie pe la serviciu, altfel nu inteleg de ce de la iubita lui cea minunata am ajuns sa ma numeasca nebuna, proasta, cretina si altele. Incerc sa il implic in viata copilului, dar il deranjeaza ca e plangacios si il indeparteaza la modul urat iar mie imi vine sa ii crap capul, mor de ciuda ca bietul copil e super fericit cand il vede pe taica-su ca intra pe usa si e calare pe el, vrea sa stea la el in brate, iar tati nu prea are el chef, ii da flit si mi-l plaseaza in brate,urland. Explicatiile date de el: sunt obosit, nu vezi ca sunt obosit? La un moment, i-am zis ca ma deranjeaza ca el nu mai incearca nimic ca sa ne functioneze relatia,nu tu o imbratisare, un pupic, nimic nu vine de la el. Eu sunt gramada pe el cand il prind, ii dau atentie, il pupacesc, ii las biletele, ii dau mesaje mai deocheate, el nimic, lemn, eventual imi raspunde absent la pupici, uitandu-se in alta parte. Daca ma asez langa el si il iau in brate, nu simte nevoia sa raspunda la imbratisare, de multe ori ii iau eu mainile si le pun in jurul meu sau ii zic : ia-msa si pe mine un minut in brate, te rog frumos! Ma ia, dar tot lemn. Teoretic, el spune ca ma iubeste si ca nu s-a schimbat nimic in sufletul lui, dar cred ca da din gura de complezenta. Nu prea inteleg unde am gresit, pentru ca am avut grija dupa nastere sa trag de el sa ne reluam viata sexuala, am fost mai obositi, ce e adevarat, dar nici chiar asa. Eu am un an si ceva de cand nu am o noapte full de somn si cu toate astea, tot eu incerc sa mentin flacara. Vad ca ma cam chinui singura. Arat neschimbata, ca inainte de sarcina, nu am ramas cu kilograme in plus, nu mi s-a schimbat corpul. Nu reusesc sa inteleg de ce ma desconsidera si ce as putea face in situatia de fata, fiind legata de casa pentru inca vreo 7 sau 8 luni, sa il fac sa ma respecte si sa ma admire ca inainte. In curand, in acest ritm, unul dintre noi (probabil eu, ca pe mine ma deranjeaza situatia) o sa cedeze. Deja am inceput sa mentionez cuvantul divort. Imi vaneaza greselile marunte, ca am lasat lumina aprinsa, ca am lasat un ambalaj de ciocolata pe mobila (mancasem intr-o noapte, in timp ce calcam tot pentru el si am zis ca il duc la cos cand termin si acolo a ramas). Intr-adevar, se intampla sa uit mici chestii dar sunt mici si putine, fata de cat de mult ma asteptam sa uit urmare a amneziei de dupa nastere. Si el are obiceiuri care pe mine ma scot din minti si totusi, eu strang lucrurile dupa el, ii spal farfuriile dupa ce a mancat si nu ii reprosez, vreau ca timpul petrecut impreuna sa fie unul placut, nu urlete,usi trantite,jigniri si lacrimi. Lui se pare ca nu ii pasa, Fiindca tot m-a scos din minti cu reprosurile, l-am invitat sa isi spele singur vasele pe care le foloseste. In timpul acesta, eu ii preparam mancarea copilului. Le-a spalat doar pe ale lui, nici un vas in plus. Imi venea sa il crap. Unde gresesc? Ce as putea face sa nu se duca si ultima urma fina de respect si apreciere dintre noi? Sa mentionez ca reprosurile lui sunt zilnice si de multe ori, aiurea, nejustificate, de la mancarea pe care o cumpar si pana la aerul pe care il respir, la ... unghiul in care am asezat cana pe blatul de bucatarie (am dat un exemplu aiurea dar intelegeti ideea, nimicuri idioate). E ca si cum le cauta. Numai critica, observatii, rautati, nu un multumesc ca mi-ai gatit, multumesc ca mi-ai calcat, nimic. Am concubinat inainte de a ne casatori cativa ani buni, nu era asa deloc, il cunosc bine. Ce sa ii fac eu acestui om sa revenim la normal, sa nu ajung sa imi cresc copilul fara tata? Multumesc.
Daca va casatoreati din dragoste ... acum nu se ajungea aici. Ce ati avut voi a fost pasiune trecatoare, nicidecum iubire adevarata ! Cand iubesti , nu jignesti, nu i faci rau celui de langa tine...Sa nu mai vorbesc de compatibilitate...ca aia nici n a existat vreodata !
Bre, tolomaco, chiar nu te duce capul ca unii oameni joaca teatru atat de bine, incat te mai poti si pacali in ceea ce-i priveste? Ea ce vina are ca dobitocul e dobitoc? Plina -i lumea de tembele si tembeli care dau cu parul!
-
Este de foarte proasta calitate omul asta dupa cum povestesti. Ma intriga putin schimbarile astea dupa casatorie , am tot auzit despre ele dar nu stiu ce sa cred. Adica nu inteleg cum de cineva poate juca un rol si inca bine o vreme lunga ca apoi sa treaca intr-un rol complet opus. Cine se poate schimba atat de profund intr-un timp atat de scurt? Sa te transformi in opusul tau adica? Nu cred ca e posibil.
Ma gandesc totusi ca in realitate nu a existat o buna cunoastere ci un trai sentimental superficial. Imi pare rau pentru tine si pentru copil. Solutie nu vad. -
Pasarea-Spin said:Este de foarte proasta calitate omul asta dupa cum povestesti. Ma intriga putin schimbarile astea dupa casatorie , am tot auzit despre ele dar nu stiu ce sa cred. Adica nu inteleg cum de cineva poate juca un rol si inca bine o vreme lunga ca apoi sa treaca intr-un rol complet opus. Cine se poate schimba atat de profund intr-un timp atat de scurt? Sa te transformi in opusul tau adica? Nu cred ca e posibil.
Ma gandesc totusi ca in realitate nu a existat o buna cunoastere ci un trai sentimental superficial. Imi pare rau pentru tine si pentru copil. Solutie nu vad.
Am auzit ca cine o baga trebuie s o mai si scoata , degeaba o tine acolo daca este lipsita de vlaga ...
Pasa Spin , totul in viata este trecator !! te rog sa mi promiti ca nu vei fi grasa dupa prima nastere , hai nu prima ! a doua si mai promite mi ca nu vei avea sani lasati si plini de vergeturi
Imi place cum pun problema aceste maimutze pline de ele , au senzatia ca parinti lor s au nascut sa le stearga la fund pana se fac mari ... Pai , huuuuaaaa
Acest mesaj a fost editat de către radiosantz: -
Toata lumea poate sa aduca pe cineva in viata lui , sunt putini care ii pot pastra acolo .. Factori , grad de implicare , caracter , criteriii , studii , anturaj etc Indiferent cum pui problema este clar ca poti face doar jumate de drum , degeaba faci eforturi sa compensezi toata distanta ... Unde mai pui ca vei avea si pretentii , de parca te a rugat cinva sa faci totul . .
-
Daca doi oameni stau impreuna pe considerente fizice, nici nu mai conteaza daca unul devine rotund, patrat sau cilindru pe parcurs, partenerul va iesi din schema cand apare ceva mai atractiv.
Sper totusi ca oamenii astia au fost atrasi de spiritul celuilalt si ca prin discutii se poate afla si remedia buba. -
radiosantz said:
Pasarea-Spin said:Este de foarte proasta calitate omul asta dupa cum povestesti. Ma intriga putin schimbarile astea dupa casatorie , am tot auzit despre ele dar nu stiu ce sa cred. Adica nu inteleg cum de cineva poate juca un rol si inca bine o vreme lunga ca apoi sa treaca intr-un rol complet opus. Cine se poate schimba atat de profund intr-un timp atat de scurt? Sa te transformi in opusul tau adica? Nu cred ca e posibil.
Ma gandesc totusi ca in realitate nu a existat o buna cunoastere ci un trai sentimental superficial. Imi pare rau pentru tine si pentru copil. Solutie nu vad.
Am auzit ca cine o baga trebuie s o mai si scoata , degeaba o tine acolo daca este lipsita de vlaga ...
Pasa Spin , totul in viata este trecator !! te rog sa mi promiti ca nu vei fi grasa dupa prima nastere , hai nu prima ! a doua si mai promite mi ca nu vei avea sani lasati si plini de vergeturi
Imi place cum pun problema aceste maimutze pline de ele , au senzatia ca parinti lor s au nascut sa le stearga la fund pana se fac mari ... Pai , huuuuaaaa
Ha ha ha, Radiosantz, nici dupa prima si nici dupa a doua nastere nu m-am ingrasat! Dar m-am ingrasat mai tarziu...Totul trecator? Ceva trece dar ceva ramane totusi dupa noi, din noi...
