Mi-a dat de gandit...
-
0 0Da, exista o relatie intre psihoterapeut si client.
La aceasta ma refeream!!! -
claudina28 said:Da, exista o relatie intre psihoterapeut si client.
La aceasta ma refeream!!!Sau pacient.
Las' ca au mai patit si altii. Il aveam pe fii-miu al mare extrem de sensibil si racea foarte usor, nu aveam si nici acum nu am rabdare sa stau la circa la medicul de familie (bine, acum sunt programarile si te duci fix la ora cutare, nu stai la coada), mai bine mergeam la urgenta la seful de la pediatrie, asta pana a tabarat mosul pe mine. Eu am luat-o ca pe o palma peste ochi si nu m-am mai dus singura la el, dar ulterior am aflat ca obisnuia sa si incuie cabinetul cu anumite mamici...
Asa ca ai grija si incredere in instinctele tale! -
-
-
-
-
Atitudinea lui este extrem de neprofesionista, in psiholog trebuie sa simti ca ai incredere totala, iar cand se da la tine in momentele cele mai vulnerabile, ca doar nu te duci acolo de puternica ce esti, ci pentru ca ai o problema si te deschizi, asta e abuz de pozitie. Daca si tie iti place de el, intrerupe terapia si incepeti ceva si vedeti cum merge. Si mergi la alt psiholog. Daca nu iti place, tot as intrerupe terapia cu el si as merge la altul, ca nu cred ca mai poti sa ai incredere in el in situatia asta. Isi abuzeaza pozitia un pic, totusi, adica un pic mai mult, este neprofesionsit. Sa zicem ca este incredibil de indragostit de tine si nu se poate abtine: etic ar fi in cazul asta sa intrerupa EL INSUSI terapia cu tine si sa isi marturiseasca sentimentele si intentiile si sa iti recomande pe altcineva, ori o persona anume ori sa te duci tu sa cauti pe altcineva pentru terapie, pentru ca el evident nu mai poate fi obiectiv si detasat de situatie pentru ca e indragostit de tine. Si daca nu e indragostit si doar atras, si isi abuzeaza pozitia pentru asta, e si mai neprofesionist si de incredere. Cred ca profita de vulnerabilitatea ta, ca esti in depresie, si probabil nu ai puterea sa il confrunti pentru acest comportament, dar se vede clar ca instinctiv stii ca nu e ok, altfel nu deschideai discutia aici. Eu zic sa iti aduni puterile si sa te gandesti daca il placi si tu sau nu si sa iei atitudine. Stiu ce greu e atunci cand esti deprimata si cat de putina putere ai, dar fa un mic efort pentru ca altfel cred ca se poate duce situatia intr-o zona foarte toxica. Mult curaj si povesteste-ne cum a fost, ignora mesajele aiurea de aici si nu uita ca mai sunt si oameni binevoitori care te citesc si care vor sa te sustina si sa nu te judece. Spor, putere si sanatate iti doresc! -
outofhere said:Atitudinea lui este extrem de neprofesionista, in psiholog trebuie sa simti ca ai incredere totala, iar cand se da la tine in momentele cele mai vulnerabile, ca doar nu te duci acolo de puternica ce esti, ci pentru ca ai o problema si te deschizi, asta e abuz de pozitie. Daca si tie iti place de el, intrerupe terapia si incepeti ceva si vedeti cum merge. Si mergi la alt psiholog. Daca nu iti place, tot as intrerupe terapia cu el si as merge la altul, ca nu cred ca mai poti sa ai incredere in el in situatia asta. Isi abuzeaza pozitia un pic, totusi, adica un pic mai mult, este neprofesionsit. Sa zicem ca este incredibil de indragostit de tine si nu se poate abtine: etic ar fi in cazul asta sa intrerupa EL INSUSI terapia cu tine si sa isi marturiseasca sentimentele si intentiile si sa iti recomande pe altcineva, ori o persona anume ori sa te duci tu sa cauti pe altcineva pentru terapie, pentru ca el evident nu mai poate fi obiectiv si detasat de situatie pentru ca e indragostit de tine. Si daca nu e indragostit si doar atras, si isi abuzeaza pozitia pentru asta, e si mai neprofesionist si de incredere. Cred ca profita de vulnerabilitatea ta, ca esti in depresie, si probabil nu ai puterea sa il confrunti pentru acest comportament, dar se vede clar ca instinctiv stii ca nu e ok, altfel nu deschideai discutia aici. Eu zic sa iti aduni puterile si sa te gandesti daca il placi si tu sau nu si sa iei atitudine. Stiu ce greu e atunci cand esti deprimata si cat de putina putere ai, dar fa un mic efort pentru ca altfel cred ca se poate duce situatia intr-o zona foarte toxica. Mult curaj si povesteste-ne cum a fost, ignora mesajele aiurea de aici si nu uita ca mai sunt si oameni binevoitori care te citesc si care vor sa te sustina si sa nu te judece. Spor, putere si sanatate iti doresc!
Cred ca s a indragostit brusc de "maimutica" ei , ca nu strica sa futi ceva moca!!!
-
-
pitipoanca69 said:
outofhere said:Atitudinea lui este extrem de neprofesionista, in psiholog trebuie sa simti ...............................................................
Cred ca s a indragostit brusc de "maimutica" ei , ca nu strica sa futi ceva moca!!!
Nu cred ca este ”moca”, i-i ia banii pentru ”terapie”. -
claudina28 said:Multumesc foarte mult pentru sfaturi !
Buna draga mea. Arati bine azi. Si ochii iti stralucesc odata cu pielea.
Ia loc pe canapea si sa incepem. Nu, nu pe burta, ca da loc de interpretari. Si nici asa ca Azor. Stai relaxata. Totusi strange-ti putin picioarele ca vad dantela chiloteilor. Stiu ca azi e ziua de schimbat dar nu trebuie sa-i afisezi. Si nici sutienul.
Unde ramasesem!? Da...nu nu,nu trebuie sa vii spre mine si sa ma apuci de genunchi ca si cum ai vrea sa-mi faci o...
Acest mesaj a fost editat de către igivansenior: -
igivansenior said:
claudina28 said:Multumesc foarte mult pentru sfaturi !
Buna draga mea. Arati bine azi. Si ochii iti stralucesc odata cu pielea.
Ia loc pe canapea si sa incepem. Nu, nu pe burta, ca da loc de interpretari. Si nici asa ca Azor. Stai relaxata. Totusi strange-ti putin picioarele ca vad dantela chiloteilor. Stiu ca azi e ziua de schimbat dar nu trebuie sa-i afisezi. Si nici sutienul.
Unde ramasesem!? Da...nu nu,nu trebuie sa vii spre mine si sa ma apuci de genunchi ca si cum ai vrea sa-mi faci o...
Vad ca vrei sa i furi painea psihologului???
-
Buna seara. Am revenit cu noutatile. Nici mie nu mi s-a parut deontologic , de aceea am discutat cu el despre fazele acelea. A spus ca relatiile dintre psiholog si client sunt interzise. Dar a continuat sa ma imbratiseze la intrare si la iesire. Mi-a explicat ca relatiile sunt interzise .. si ca psihologul ofera incredere, intelegere si afectiune,.. si ca nu si-ar permite sa profite de vulnerabilitatea mea.. Dar mie tot nu mi se pare normal sa ma imbratiseze...
Ce pareri aveti? -
Claudina28, mie mersul la psiholog pentru orice mininimic mi se pare o chestie de fite, mai ales pentru o "usoara depresie" pe care o puteai rezolva si singura sau cu ajutorul medicului de familie. Cica la romani cei mai buni psihologi sunt prietenii si mai sunt si gratis vizitele... (Asta daca nu este ceva grav.)
On topic. Ai incercat sa te sustragi imbratisarilor psihologului vreodata? Daca o faceai nu mai aveai existentiale acum. Vedea individul ca nu-ti plac manifestarile lui de "afectiune", ca nu ai "incredere" si ca tu cauti doar "intelegere".
Daca intr-adevar te deranjeaza si nu sunt alte sentimente la mijloc nu vad motivul pentru care nu l-ai schimbat deja. O data a gresit, a doua oara si-a acoperit prima gafa, dar dupa? Si dupa discutia purtata se manifesta in continuare la fel... Asa naiva esti? -
white_storm2 said:Claudina28, mie mersul la psiholog pentru orice mininimic mi se pare o chestie de fite, mai ales pentru o "usoara depresie" pe care o puteai rezolva si singura sau cu ajutorul medicului de familie. Cica la romani cei mai buni psihologi sunt prietenii si mai sunt si gratis vizitele... (Asta daca nu este ceva grav.)
On topic. Ai incercat sa te sustragi imbratisarilor psihologului vreodata? Daca o faceai nu mai aveai existentiale acum. Vedea individul ca nu-ti plac manifestarile lui de "afectiune", ca nu ai "incredere" si ca tu cauti doar "intelegere".
Daca intr-adevar te deranjeaza si nu sunt alte sentimente la mijloc nu vad motivul pentru care nu l-ai schimbat deja. O data a gresit, a doua oara si-a acoperit prima gafa, dar dupa? Si dupa discutia purtata se manifesta in continuare la fel... Asa naiva esti?
White, te rog sa nu o iei personal pentru ca nu caut sa te contrez pe tine, ci voi incerca sa iti contrez ideeile, pentru ca mi se pare ca mesajul tau insumeaza tot ce este gresit in mentalitatea romaneasca cu privire la sanatatea psihica.
In societatea romaneasca se considera ca daca nu suferi de schizofrenie sau de vreo alta tulburare psihotica majora te 'alinti' ca mergi la psiholog. Si totusi suntem in continuare poporul care ia antibiotice la orice raceala si pastile pentru orice durere, adica ne grabim sa tratam corpul cand este 'dereglat' fara ezitari, chiar si fara indrumarea unui specialist, dar nu acordam aceeasi importanta sanatatii mintale.
Un om cu dureri fizice (raceli, gripa, pneumnoie, varicela etc) este o victima, merita sa fie tratat si ferit de x,y,z (frig, efort etc), insa un om cu dureri psihice (indiferent de cauza lor) se 'alinta' si, daca cumva a trecut peste aceasta prejudecata si totusi merge sa caute ajutor specializat sa se vindece, este un 'fitos' ca nu s-a vindecat singur magic.
Plus ca e o contradictie in termeni - sa te astepti ca cineva deprimat sa isi autodiagnosticheze gravitatea afectiunii si sa decida cu adevarat in cunostinta de cauza daca e de tratat pe la prieteni sau pe la specialisti, cand prima si prima problema pe care o aduce o astfel de afectiune precum depresia este capacitatea distorsionata de a judeca limpede.
Pe mine ma intristeaza amarnic cat de lipsiti de empatie suntem uneori razand de omul suferind de depresie ca se alinta si, cel mai grav, condamnandu-l cand chiar a cautat ajutor specializat.
Claudina - referitor la faptul ca psihologul continua sa te imbratiseze dupa ce i-ai spus ca asta te face sa nu te simti comfortabil, gata, trebuie oprita terapia cu el, imediat. Dar tu i-ai spus asta? Ca nu te simti ok cand te imbratiseaza? Si el a continuat sa o faca? Pai atunci nu e receptiv la limitele tale si trebuie sa le impui prin a intrerupe terapia cu el si te incurajez sa gasesti altul care sa iti respecte limitele. Acuma daca tu nu ai trasat limitele alea prea clar pentru ca-ti place tipul si mai mult l-ai iscodit de ce o face ca sa il faci cumva sa iti marturiseasca ca de fapt este atras de tine, asta e alta poveste. Si atunci, cu atat mai mult, intrerupeti terapia si bagati flirt la greu.
Dar nu uita ca in depresie esti destul de vulnerabila si poate cel mai sanatos este sa te distantezi de situatie. La terapeut, mai ales in depresie, este esential sa te simti in siguranta totala si sa simti ca limitele tale sunt respectate si ca ai control.
Multa bafta! -
-
outofhere said:
Plus ca e o contradictie in termeni - sa te astepti ca cineva deprimat sa isi autodiagnosticheze gravitatea afectiunii si sa decida cu adevarat in cunostinta de cauza daca e de tratat pe la prieteni sau pe la specialisti, cand prima si prima problema pe care o aduce o astfel de afectiune precum depresia este capacitatea distorsionata de a judeca limpede.
Da-mi voie sa te contrazic, tu ca de obicei dramatizezi totul.
Ba iti poti pune singura un diagnostic, nimeni nu te cunoaste mai bine decat te cunosti tu, asta daca ti-ai acordat vreo atentie vreodata. Cand simti ca ceva nu este in regula cu tine, ca ceva s-a schimbat in mintea ta, in felul tau de a fi nu stai pana decazi complet, iei masuri (asta daca iti pasa de tine, si nimanui nu ii pasa mai mult, nu), cauti solutii, deci observi si cauti raspunsuri, nu stai si astepti sa vina de altundeva rezolvarea. Asta referitor la "o usoara depresie", perfect rezolvabila fara basmele, indiscretiile si invadarea spatiului personal de catre un strain care nu te cunoaste, nu stie nimic despre tine si poate se preface interesat de povestile tale, dar sta cu ochii pe ceas:"nu mai termina asta odata?"
In rest, ai dreptate, cand stai ca pr----a pana nu mai stii de tine si ti se "distorsioneaza judecata" cauti un psiholog, mai bine zis, familia ti-l cauta.
Nefiind cazul aici, doamna inca rade la glume si recunoaste ca e doar "o usoara depresie".
Referitor la depresia tratata cu ajutorul prietenilor ai inteles gresit ce am vrut sa spun (dar unde este noutatea?), ma refeream la faptul ca romanii merg rar la psiholog si plang si-si descarca amarul pe umarul cuiva apropiat, nu ca prietenii ar da un "verdict", sau diagnostic.
Acest mesaj a fost editat de către white_storm2: -
-
white_storm2 said:
outofhere said:
Plus ca e o contradictie in termeni - sa te astepti ca cineva deprimat sa isi autodiagnosticheze gravitatea afectiunii si sa decida cu adevarat in cunostinta de cauza daca e de tratat pe la prieteni sau pe la specialisti, cand prima si prima problema pe care o aduce o astfel de afectiune precum depresia este capacitatea distorsionata de a judeca limpede.
Da-mi voie sa te contrazic, tu ca de obicei dramatizezi totul.
Ba iti poti pune singura un diagnostic, nimeni nu te cunoaste mai bine decat te cunosti tu, asta daca ti-ai acordat vreo atentie vreodata. Cand simti ca ceva nu este in regula cu tine, ca ceva s-a schimbat in mintea ta, in felul tau de a fi nu stai pana decazi complet, iei masuri (asta daca iti pasa de tine, si nimanui nu ii pasa mai mult, nu), cauti solutii, deci observi si cauti raspunsuri, nu stai si astepti sa vina de altundeva rezolvarea. Asta referitor la "o usoara depresie", perfect rezolvabila fara basmele, indiscretiile si invadarea spatiului personal de catre un strain care nu te cunoaste, nu stie nimic despre tine si poate se preface interesat de povestile tale, dar sta cu ochii pe ceas:"nu mai termina asta odata?"
In rest, ai dreptate, cand stai ca pr----a pana nu mai stii de tine si ti se "distorsioneaza judecata" cauti un psiholog, mai bine zis, familia ti-l cauta.
Nefiind cazul aici, doamna inca rade la glume si recunoaste ca e doar "o usoara depresie".
Referitor la depresia tratata cu ajutorul prietenilor ai inteles gresit ce am vrut sa spun (dar unde este noutatea?), ma refeream la faptul ca romanii merg rar la psiholog si plang si-si descarca amarul pe umarul cuiva apropiat, nu ca prietenii ar da un "verdict", sau diagnostic.
Am specificat de la inceput ca nu te atac pe tine, ci ideea, insa vad ca tu n-ai reusit sa faci acelasi lucru. Si daca ceva nu s-a inteles, poate ca nu e numai vorba de intelegerea mea gresita, ci si de modul in care reusesti tu sa te exprimi. Dar ma rog, nu vreau sa intru in polemici pe tema asta.
Revenind la idee, ca la acest nivel as vrea sa pastrez discutia, un psiholog sau un psihoterapeut profesionist nu este un "strain caruia ii pasa sau nu personal de problemele tale", ci un specialist care te ajuta cu o problema de sanatate mintala. Nici doctorului nu ii pasa per-se de problemele tale personale de indigestie, ci este un specialist care te ajuta cu sanatatea fizica. Nici la doctor n-ar trebui sa mai mergem pentru ca sunt straini?
Totul pleaca de la recunoasterea depresiei ca afectiune psihologica, mintala. Daca negam ca exista, da, ok, atunci ne alintam. Daca insa ii acceptam existenta dovedita medical si in jurul careia s-a dezvoltat o intreaga breasla pentru a o trata, atunci nu cred ca e de competenta noastra sa decidem pe forum gravitatea diagnosticului si cand e momentul ca cineva sa caute ajutor specializat.
Faptul ca psihologul ei sare calu' il face pe el individual neprofesionist, nu anuleaza rostul intregii bresle pe acest pamant. La fel cum si un doctor ORList care sare calul la o consultatie nu invalideaza meseria, breasla, ideea de a-ti trata otita cu ajutorul unui specialist si medicina cu totul in intregul ei.
Acest mesaj a fost editat de către outofhere: -
Va multumesc pentru raspunsuri.
Daca eu consider ca am o problema care ma deranjeaza, si ca pentru a o rezolva am nevoie de ajutor specializat, nu voi ezita sa il cer.
Neclaritatea a fost in legatura cu atitudinea psihologului.
El sustine ca relatiile sunt interzise .. si ca psihologul ofera incredere, afectiune si intelegere.. si ca nu si-ar permite sa profite de vulnerabilitatea mea. Nu stiu daca asa ar trebui sa se manifeste afectiunea, nu consider ca psihologul ar trebui sa ofere afectiune imbratisandu-si clienta..
La ultima sedinta nu m-a mai imbratisat, insa in cadrul sedintei a venit langa mine sa-mi explice o schema si m-a pupat pe tampla in timp ce se aseza alaturi de mine.
El spune ca relatiile si gesturile acestea sunt interzise, insa el procedeaza si actioneaza dupa cum v-am scris.
