Vreau sa imi spuna cineva cum sa fac, va rog!
-
0 0Buna dimineata fetelor!
Am o mare problema si as vea sa ma ajutati cu un sfat, daca se poate!
In urma cu o luna tatal meu, a decedat subit. In nici o saptamana, a facut 4 accidente vasculare, pt o scurta perioada de timp paralizie pe partea stanga. Mama a fost langa el tot timpul chiar si atunci cand a fost dus de urgenta in Bucuresti, mama a ramas langa el si zi si noapte. Tata a murit brusc, intr-o seara de sambata, cand a facut al 4-lea accident vascular care i-a fost si fatal. Eu eram in Anglia cu iubitul meu si am primit aceste vesti de la fratele meu. Am fost devastata, zi si noapte plangeam, ma durea in capul pieptului, nu mai dormeam noaptea si ma gandeam cum sa ajung mai repede acasa. Sambata noaptea cand am aflat ca tata a murit, am schimbat data plecarii, am luat masina si am plecat. Am ajuns marti seara.
Am luat masina fiindca stiam ca va fi mult de umblat. Cosmin, iubitul meu, a dus-o pe mama peste tot, pe unde a trebuit, nu a contat distanta, ora... Sa precizez ca mama nu e de acord nici cu aceasta relatie. Nu inteleg de ce. Cosmin are 33 de ani, e matur, responsabil, isi doreste o familie, e muncitor, inteligent, stie a vorbi si cunoaste bunele maniere.
In fine, a trecut si inmormantarea si impreuna cu Cosmin , am decis sa o luam pe Rebecca , fetita mea la Brasov( locul lui de nastere), ca sa nu simta tensiunea din casa, sa nu ne vada tristi, mai ales ca tot timpul intreba de tataie.
Am luat-o, fata sa simtit minunat, a fost una din perioadele cele mai bune, a inceput sa manance mai bine, sa simta copilaria de care nu prea a avut parte. A stat cu caini, pisici, gaini,iubitul meu stand la casa ai avand curte.
In ultima saptamana, m-am dus iar acasa la mama sa iau certificatul fetii si restul de haine, sa ii fac pasaport si sa o iau cu mine in Anglia.Mama stia de decizia noastra si m-a intrebat cand am ajuns acolo :''Vrei sa iei fata? Te-ai gandit bine?''. Am zis un DA categoric si a inceput sa ne jigneasca, sa ne blesteme, sa ne doreasca sa murim in drum spre Anglia. Mi-a aruncat fata exact ca pe o carpa, fiindca o tinea in brate si am plecat. Isi dorea sa las fata ca sa treaca peste moartea lui tata. Un motiv stupid, pt ca nu te folosesti de copil ca sa treci peste un asemenea moment, mai ales ca e si cumnata mea acasa, fiind gravida. Si e femeie la 56 de ani, suficient de matura ca sa te poti descurca intr-o situatie de genul.
Uitasem hainele, m-am intors dupa ele, si efectiv mi-a aruncat hainele in hol, mi-a dat un sac sa le pun ca a zis ca ea nu imi da pungile ei. A iesit pe scara blocului, ne-a blestemat, o striga pe Rebecca sa vina inapoi la ea, fata incepuse sa planga, speriata probabil de scandal, cred ca toti vecinii au auzit.
In fine, am ajuns in Anglia, fata s-a adaptat foarte bine. Intr-o zi , cumnata mea m-a sunat pe net, un video call pt ca mama voia sa o vada pe Rebecca si sa imi spuna ca imi trimite restul de haine si jucarii care nu am apucat sa le iau si incepuse sa ii zica fetii sa vina la ea si la tataie, in conditiile in care tatal meu este mort.
Aseara, inainte de culcare, Rebecca a inceput sa vorbeasca de tata, ii spunea taticului ei , ca pe tataie il doare piciorul, ca s-a dus la doctor sa se faca bine si apoi a zis''tataie de ce nu vine acasa''? M-a bufnit plansul,m-am dus in alta parte sa nu ma vada ca plang si am iesit afara. Cosmin i-a dat tableta sa se uite putin la desene inainte de culcare si a iesit dupa mine.
In momentul ala i-am zis ca eu de ce nu pot sa vb cu mama cand am nevoie de ea, de e nu poate sa inteleaga ca am viata mea, trebuie sa imi fac o familie, sa am copilul langa mine, de ce e rea si nu ma intelege. Tot timpul ea a fost pt fratimio, i-a dat apartamentul fara sa ma intrebe si pe mine daca sunt de acord ca el sa ia tot, tot timpul il suna numai pe el, pe mine nu m-a sunat niciodata de cand sunt aici, numai cu el vb, numai cu el se sfatuieste. Daca am o problema, nu o pot suna pe mama, pt ca ea se cearta cu mine, ma jigneste si pe mine si pe Cosmin.
Cand am plecat de acasa, mi-a zis sa uit unde stau, ca numai fratimio a fost langa ea, ca el o ajuta cu bani, eu nu. Fratimio nu plateste chirie, a facut niste chestii si nu plateste, sta la gramada cu altii in casa. Noi 3 stam singuri in casa, platim chirie, utilitati, rata la masina, asigurare, absolut tot, dar stam singuri, doar noi 3. Pt ea asta a contat: banii.
As vrea sa ma impac cu ea, cu toate ca in trecut s-a purtat oribil cu mine, imi lua toti banii, eu dadeam 10 milioane pe luna pt facturi si mancare si fratimio nimic, totul discuta numai cu el si cu Simona, cumnata mea. Eu ramaneam pe dinafara, fara sa stiu ce se intampla in casa.
Nu stiu de ce sunt inca atasata de ea, poate ca imi lipseste sa vb cu mama, niciodata nu am stat cu ea de vorba, sa ma asculte, sa ma sfatuiasca asa cum face o mama, ea stia decat sa tipe, sa ma judece si sa ma critice, ins chimb cu fratimio era exact opusul.
Ce sa fac? Nu mai vreau sa fiu atasata de ea, e singura, nu are prieteni si exact asta ma macina pe mine...as vrea sa o sun, sa o intreb ce face, dar stiu ca o sa tipe, o sa am blesteme iar si nu mai vreau.
Eu nu mai am voie sa ma enervez pt ca am probleme cu tiroida si trebuie sa evit emotiile puternice, certurile, scandalurile, stresul. Problema asta s-a declansat de cand am aflat de tata. Aveti un sfat? Toata lumea spune sa nu o mai sun, macar un timp, sa o las in pace, trag speranta ca se va schimba dar toata lumea spune ca sper degeaba!
Va multumesc ca v-ati luat din timp sa cititi acest topic si sa imi dati un raspuns si am scris cat am putut de comprimat cu detaliile esentiale. Am scris cam mult...
Acest mesaj a fost editat de către Poky: -
Din punctul meu de vedere, in primul rind calmeaza-te , pastreaza-ti calmul si impacate cu ideia ca mai putin probabil a aduce o schimbare in bine, iar energia investeste-o in viitorul vostru. Nu o cunosti da azi, de ieri, ii cunosti temperamentul, asadar ... nu-ti risipi energia aiurea . Altfel, cum ai sunat-o pina acum, continua a tine legatura, altfel inrautatesti situatia. Ceea ce va leaga se pare, e fica-ta, ce pina in prezent (de ce sa nu recunoastem) ea a crescut-o si n-ar fi corect (si nici frumos) a rupe legatura dintre ele. De e sa privin situatia dintr-un alt unghi, si ea la rindul ei isi luara doua palme de-odata : una, decesul lui taica-tu (condoleante pe aceasta cale) si doi, i-ai luat-o pe copila , ceea ce, cred eu constientiizeaza ceva mai greu ca veni si timpul asta . Nu mai lua in serios toate maruntisurile si evita a dezgropa trecutul , ca nu ajuta la nimic. Calm, calm, calm.
Acest mesaj a fost editat de către ViktorC: -
Draga Poky,
In primul rand, condoleante pentru pierderea recent suferita.
Din ce relatezi tu (si din alte situatii similare) , incep sa cred ca nu strainii iti confera cele mai multe motive de teama.
Am scris un intreg capitol despre (subiectul) mama, si sincer, mi-as dori ca toate mamele din lume sa reprezinte pentru copil acel prieten special, acea persoana unica - propriul erou. Din pacate, realitatea nu este asa. De ce? Imi pare rau, nu detin raspunsul. Pot (doar) banui ca este vorba de o problema din copilarie sau faptul ca nu sunt capabile sa iubeasca (neconditionat, sau la fel) , asa este ea construita.
Tot din pacate, nu cred ca se va schimba, pentru simplul fapt ca nu poti schimba pe cineva, oricat de mult ti-ai dori. Imi pare rau ca nu e ceea ce vrei tu (sau macar sa auzi).
Cred ca, cel mai sanatos lucru pe care il poti face este sa accepti cum este si sa speri ca intr-o zi ii va parea rau. Ma rog pentru asta. Altfel, toata povara asta pe care o simti in tine o sa te doboare. Toate lucrurile pe care le pastrezi adanc ferecate in suflet te vor sufoca intr-o zi.
Cat despre relatia ta actuala, nu conteaza ca ai "sarutat" mai multi broscoi pana ti-ai intalnit printul; faptul ca l-ai gasit si ca va intelegeti e tot ce trebuie.
Ca sa nu o mai lungesc (scuze ca m-am intins cat un cearceaf), in incheiere as vrea sa tii cont de doua lucruri:
1. Nu e nimic in neregula cu tine. Nu e vina ta.
2. Fii mama (pentru copilul tau) , asa cum a ta n-a fost niciodata (si nici nu va fi), asigur-o in fiecare si cat o iubesti si mai ales, arata-i acest lucru. -
Viktor multumesc de raspuns in primul rand!
Il al doilea rand, nu vreau sa rup legatura dintre ele doua, ceea ce am eu cu mama mea nu o va implica pe ea niciodata! Este copil si nu trebuie sa stie si sa vada ca mama ei se cearta cu bunica.
Mama intodeauna imi zicea ca nu o sa stiu niciodata sa o educ pe Rebecca, ceea ce este total gresit. Fata mea, pana acum, manca fortat pt ca se tipa la ea, acum mananca frumos, fara sa te rogi prea mult de ea, ii dau optiuni sa aleaga ce ar vrea sa manance din 2 feluri de mancare, optiunea de a alege cu ce vrea sa se imbrace dintre 2 tinute alese de mine...e mult mai educata acum decat inainte. -
Multumesc GirlOnline pt raspuns si pt condoleante!
Nu am fost un copil dorit de mama, fratele meu a rezultat dintr-o alta relatie a mamei mele, el a fost un copil dorit, mama nu a vrut sa ma faca si pe mine, dar tata a vrut sa aiba si el un copil al lui, ceea ce mi se pare normal. Si eu sunt in aceasta situatie si imi doresc sa ii fac iubitului meu un copil, chiar 2 daca se poate.
Mama a luat tratament ca sa ma faca, si tata mai mult a avut grija de mine. Fratimio a fost preferatul, baiatul bun, model de copil pe care toata lumea imi spunea sa il urmez, uitau probabil ca sunt fata.
M-a durut ca s-au facut diferente, si am promis ca eu voi fi altfel decat mama. Imi voi ajuta, iubi si aprecia toti copii la fel, nu voi face niciodata diferente pt ca doarne enorm, chiar si la varsta de 50 de ani, cand iti aduci aminte doare.
Sper si eu sa ii para rau si sa isi revina.
Cand s-a facut contractul de vanzare-cumparare cu fratimio, in contract s-a stipulat o cauza: fratimio sa aiba grija de mama si tata cat vor trai. Tata, saracu' , s-a dus. Mama traieste si fratimio zicea sa stau eu cu mama acasa , sa am grija de ea, ca el are servici si nu il poate pierde. Si i-am zis: ''Imi pare rau si eu am servici, am familie si nu pot sa o pierd, doar pt ca tu nu vrei sa iti asumi responsabilitatea care scrie in contract''. Si atunci mi-a zis ca sunt nerecunoscatoare si ca nu merit nimic din ce e in casa. De parca am primit ceva... -
Iti spun si eu inca odata condoleante , te inteleg si te cred ca iti este foarte greu , am trait si eu oarecum ceva asemanator cand a murit tatal meu , aveam doar 23 si fetita mea era mica abia invatase sa mearga . Mult timp l-am plans si il visam ca se intoarce acasa ..Si mama mea s-a inrait mult dupa ce s-a dus tata si imi lipsea blandetea lui si sentimentul ca daca patesc ceva tata o sa ma apere. Au trecut mai multi ani pana sa simt ca se mai diminueaza durerea pierderii lui , uneori mi se parea ca il vad pe strada , chiar am urmarit un barbat pana la piata crezand ca e tata si cand omul a intors capu am vazut ca nu era el ...Intr-un taxi am nimerit odata un sofer ce semana extraordinar de mult cu el si am fost foarte socata de asemanare ...Ce sfat am pentru tine sa ii dai de pomana si daca ai ocazia sa ii aprinzi cate o lumanare cand poti chiar la o biserica crestina .Eu i-am facut deseori tatei pomenile si dupa ce terminam ceea ce imi propusesem sa fac se trantea o usa sau un geam sau scartia un dulap , era ceva un sunet care ma anunta ca el a plecat , fusese acolo cat a tinut pomana sau doar pomenirea daca ii citeam ceva de impartit la biserica, si apoi pleca linistit ..Nu te mint si nu aberez crede-ma .
Pe mama ta nu o poti schimba si nu incerca acum sa va rezolvati problemele ca nu se poate ....
In timp cand i se va face dor de tine si de fata s-ar putea sa fie altfel ...
Traieste-ti viata frumos si spune-i fetitei tale ca aveti un inger pazitor personal si invat-o sa se roage cu tine pentru voi pentru sanatatea voastra si de sufletul tatalui tau sa isi afle linistea !AMIN ! -
Mutumesc Gaby...chiar ii simt lipsa si cand am intorceam din Romania spre Anglia am simtit mana lui pe fruntea mea....tatal lui Cosmin seamana cu tata foarte mult la fel ca si tatal cumnatului meu (sotul surorii lui Cosmin). Izbitor as putea spune!!!
Pomama nu stiu daca ii pot face pentru ca nu sunt casatorita religios si am inteles ca nu o primeste daca nu sunt cununata in biserica.
I-am spus ca tataie este sus la Doamne-Doamne sa se faca bine si ca ne vegheaza de acolo de sus ca are grija de noi si ne protejeaza la orice pas si ca atunci cand se va face bine, va veni inapoi langa noi. La alta solutie nu ne-am gandit!
Sunt fericita pt ca la orice problema si impas, Cosmin e langa mine, ne ajuta si ne iubeste foarte mult, el are grija de fata cat eu ma mai duc la munca, o duce in parc, o duce cu bicicleta, ii cumpara cate o inghetata, cate o carte, ce vrea ea ii cumpara si se vede ca il iubeste foarte mult, tit timpul ma intreaba de el, pt ca dimineata nu il vede, el plecand la munca foarte devreme.
Toata lumea mi-a zis despre Cosmin numai lucruri frumoase si toata lumea a vazut cat de mult ii pasa de mine si de fata si ca vrea sa aiba cu noi o familie frumoasa si linistita. Numai mama nu vede asta, toata lumea e nebuna, numai ea crede ca vede adevarul, care de fapt e gandul ei rau pt mine, nu vrea sa am o familie, vrea sa raman tot acasa, sa ii dau bani si sa fiu sub papucul ei...imi pare rau ca am asa o mama, dar e o vorba: parintii nu ti poti alege.. -
O chestie nu inteleg: de ce o mama si-ar blestema copilul si implicit familia copilului ei, de ce nu si-ar dori o mama sa isi vada copii realizati si fericiti, de ce vrea ca numai fratimio sa fie fericit, eu de ce nu as putea sa fiu....si eu sunt copilu ei, ea ma nascut, de ce nu ar vrea ca fata mea sa fie fericita, e doar un copil nevinovat.
Cateodata am impresia ca eu sunt vinovata pt ca am un copil, pt ca fratimio fiind cel mai mare trebuia sa aiba, eu am vrut o familie, nu am alergat dupa bani, nu am muncit ca sa ma distrug, am muncit ca sa ma intretin. Fratimio a muncit intruna, a alergat dupa bani...si si-a lasat viata personala pe ultimul loc...nu e vina mea, e alegerea lui -
-
Nu e victimizare, e pur si simplu o problema care ma macina. Eu nu pot fi indiferenta fata de mama , pentru ca pana la urma e mama, asa cum a fost ea si ma doare ca nu pot sa mai vb cu ea....vreau doar o solutie prin care sa o fac sa inteleaga ca imi pasa de ea si o iubesc si o respect si as vrea sa fie langa mine cand am nevoie de un sfat si o vorba buna....
-
Poky,
Eu te-as sfatui sa te concentrezi pe familia ta (pe fetita ta) si pe munca ta.
Decesul tatalui tau a bulversat toata familia, in special pe mama ta; pe urma a "pierdut-o" si pe fetita , si de aici toate frustrarile, toate rautatile spuse la nervi. (Pun ghilimele, pt ca este foarte bine si foarte normal ca ai luat-o cu tine, dar ei tot greu ii vine, tot are senzatia ca a pierdut-o; si un pisicut daca ai pe langa tine, te atasezi de el, dar de un copilas... Ea s-a trezit dintr-odata cu casa goala, si isi varsa supararea pe primul iesit in cale, pe tine ...)
Ti-a spus cate si mai cate...Vorbe si iar vorbe , lasa-le, nu le mai despica in 4 ! Duca-se pe apa sâmbetei !
Fii politicoasa cu mama ta, si nu ii mai raspunde la rautati, ci lasa-le sa treaca pe langa tine asa cum trece apa pe langa o stânca. Gandeste-te ca tot ce spune acum spune la suparare si nervi, ca nu judeca tocmai limpede dupa necazul abatut asupra voastra.
In timp, lucrurile or sa se mai calmeze, or sa se aseze... o sa vezi, in cateva luni, sa se mai obisnuiasca cu situatia.
Fii tu cea inteleapta si nu te lasa antrenata in certuri fara sfarsit . Foloseste-ti energia pt fiica ta, pt tine, si nu ca sa te epuizezi in certuri meschine cu familia.
iti doresc multa putere si intelegere,
cu drag,
coana_mare
-
-
Ramii degajata, Pokycuta, de nu-ti merge, exerseaza. La anisorii tai ... esti in formare si merita din plin efortul de a avea la baza un comfort psihic cu care sa depasesti cu usurinta situatii mai putin plauzabile. Ati pastra calmul, e o regula de aur, cred eu. Iar dupa cum nu intotdeauna ne ies cartile pe plac ... mai acceptam si dupa cum a cazut, punem punct, si mai departe , nicidecum catre in spate. Cu fratelu as fi foarte scurt si la subiect : draga, ti-ai luat angajamentul, ai fost recompensat pentru ... te priveste ! Si cu asta am incheiat orice discutie pe aceasta tema . Nu-i convine , la revedere, n-are decit sa scrie acasa .
Lasa trecutul la trecut, traiete prezentul si cladeste-ti viitorul. Scotocind in trecut, nu facem decit sa punem gaz pe foc si sa dam apa la moara , ceea ce, cred eu, nu se merita.
Fi barbata, draga ...
-
Da Viktor mi-ati ridcat moralul cu sfaturile voastre si va multumesc tuturor!
Cred ca am sa las timpul sa isi faca datoria, sa vedem daca mama isi revine.
Sambata asta ar trebui sa primesc 2 cutii cu hainele si jucariile Rebeccai. Am fost sfatuita sa le dau la centrele de caritate, deoarece persoana care m-a sfatuit mi-a zis acele lucruri ar putea fi blestemate de mama si ca mi-ar putea face rau. Acea persoana a trait cu un blestem si mi-a zis ca nu i-a fost deloc usor. Acum nu stiu daca sa le dau sau nu. Sunt foarte multe haine si jucarii si acum situatia mea financiara nu e la fel ca inainte de a pleca in Romania, e un pic mai greu sa iau toate acele lucruri, sa ii cumpar altele -
-
Poky said:Da Viktor mi-ati ridcat moralul cu sfaturile voastre si va multumesc tuturor!
Cred ca am sa las timpul sa isi faca datoria, sa vedem daca mama isi revine.
Sambata asta ar trebui sa primesc 2 cutii cu hainele si jucariile Rebeccai. Am fost sfatuita sa le dau la centrele de caritate, deoarece persoana care m-a sfatuit mi-a zis acele lucruri ar putea fi blestemate de mama si ca mi-ar putea face rau. Acea persoana a trait cu un blestem si mi-a zis ca nu i-a fost deloc usor. Acum nu stiu daca sa le dau sau nu. Sunt foarte multe haine si jucarii si acum situatia mea financiara nu e la fel ca inainte de a pleca in Romania, e un pic mai greu sa iau toate acele lucruri, sa ii cumpar alteleNu mai crede in prostii d'astea de babe proaste cu blesteme si farmece,... unde este Dumnezeu nu mai este loc de altceva .
Dar daca vrei sa te rupi cu totul de trecut, daca simti ca acele obiecte iti trezesc amintiri neplacute... da-le fara mila. Copila o sa creasca, curând hainele ii vor ramane mici, oricum va trebui sa cumperi altele.
Daca situatia ta actuala nu-ti permite sa cumperi altele, atunci spala-le bine , calca-le frumos, zi o rugaciune deasupra, si mergi inainte cu credinta ca o sa fie bine.
(totusi ce ma mir, ca sa trimiti doua colete din Romana in Anglia costa ceva... nu era mai simplu sa-i iei direct altele?)
Cu drag,
coana_mare
-
Poky stiu ca esti tanara si la varsta ta iti este greu sa ii ierti pe cei ce ti-au facut rau , am cautat ceva ce te-ar putea ajuta si te rog sa il citesti , nu dureaza mult .Dar citeste-l si reciteste-l si inceraca sa o ierti pe mama ta ...char daca te-a nedreptatit tu incearca asta , te va elibera pe tine si sufletul tau se va echilibra ...incearca nu ai nimic de pierdut !
http://suntsanatos.ro/pacatele-parintilor-asupra-copiilor-cum-se-rupe-acest-mecanism-care-pare-un-blestem-4134.html -
-
Foarte intersant articolul, l-am citit.
Eu i-am spus mamei ca imi pare rau pt tot ce i-am facut , cu sau fara intentie, dar ea mi-a zis ca degeaba spun ca imi pare rau pt ca raul a fost deja facut si zicea ca niciodata nu o sa fiu in stare sa fac un lucru bun.Asta m-a dezamagit si mi-a provocat pierderea increderii in mine si nu am fost sustinuta moral, pana acum. De multe ori, imi zicea , atunci cand greseam, ca nu o s areusesc niciodata si ca nu sunt buna de nimic si de atatea ori mi-a repetat incat mi-a incoltit in minte ideea ca nu sunt buna de nimic si orice as incerca sa fac nu o sa reusesc niciodata sa duc un lucru bun la capat...asta m-a facut sa o incurajez pe fiica mea sa faca un lucru si mai bine decat il face in prezent... -