Nu mai pot traii langa tatal copilului meu
-
0 1Buna. As vrea sa pot primii un sfat despre cum ar trebuii sa procedez, pentru ca sunt pierduta. Am 23 de ani si o relatie de 6 ani cu tatal fetitei mele( 3 ani). Am trecut prin foarte multe momente FOARTE grele pentru varsta pe care o am. Dar am suportat pentru ca macar aveam parte si de atentie si putina iubire. De cateva luni sotul meu a inceput sa munceasca intrun loc unde timpul nu ii permite sa petreaca prea mult timp in familie. Si in timpul in care este cu mine si fiica noastra ori ne certam, ori doarme, ori face orice altceva decat sa stea cu mine. I.am explicat ca eu am nevoie de foarte putin sa fiu fericita,de foarte putina atentie si din cand in cand de cate o votrba frumoasa.niciodata nu ma asculta cand vorbesc cu el, imi spune ca il sufoc, imi spune ca il disper, ca s.a saturat de mine, imi reproseaza lucruri care i s.ar potrivii comportamentului lui etc. Acum ceva timp ma consideram frumoasa, atragatoare. Dar acum nu. Imi tot spune ca sunt prea slaba, ca ar vrea sa ma ingras(lucru care imi este imposibil pentru ca eu nu ma ingras) sa fiu blonda si nu bruneta, sa ma imbrac altfel s.a.m.d. deci exact inversul la ce sunt acum. I am implorat, daca ma iubeste macar putin, sa imi arate . Ik iubesc enorm dar am ajuns intrun punct in care nu mai pot. Mi a spus ca el ar vrea sa fiu mai supusa lui. Ma jigneste ma ameninta se poarta foarte urat cu mine. Imi reproseaza lucruri inexistente. Cu siguranta daca nu ar fi fost fetita nu as fi suportat asta atatia ani chiar daca l.am iubit mereu.dar nu vreau sa creasca intrun mediu asa. Sunt prea multe de spus ca sa intelegeti cum ma simt si prin ce am trecut. Acum a plecat. i.am spus ca nu mai pot. Niciodata nu m.a indemnat sa imi continui studiile , o incurajare, nimic. Si stand langa el nu am cum sa fac nimic.pentru ca nu am chef de viata, de nimic. Singura mea problema este faptul ca il iubesc ENORM de mult si nu reusesc sa fiu fericita nici fara el. nu stiu cum o sa pot trece peste, avand si fetita pe care va trebuii sa o vada. Problema este ca el nu vrea nici sa ne despartim, nu vrea nici sa stea fara mine.ma tine asa ca pe acesoriu,asa ma simt..se poarta frumos doar atunci cand vrea ceva de la mine si atat.Tin sa mentionez ca de.a lungul anilor i.am iertat foarte foarte multe lucruri peste care nu multe fete sau femei ar fi trecut. Din iubire...:( -
De ce mai stai cu el?Doar ptr copil?Asta nu e iubire nici din partea ta ..cu atit mai putin din partea lui .Din partea ta e obsesie si prostia ca daca te desparti de el ramii singura ..Hai sa fim seriosi!
In primul rind esti prea tanara ca sa-ti ingropi viata intr-o relatie care nu va merge niciodata si ptr ce ? Ptr un barbat care nu te respecta si nu da doi bani pe tine.Trezeste-te si ia-ti copilul si pleaca de la el, ....la parinti , la o prietena....Termina-ti studiile , gaseste-ti un loc de munca si RESPECTA-TE mai mult.
Daca tu nu te respecti , nu te astepta sa te respecte ceilalti .
De ce oare "va maninca" sa va casatoriti si sa faceti copii de tinere, inainte de a va termina studiile si de a va face un rost in viata ?Chiar credeti ca se termina barbatii de pe lumea asta?
Fiti femei , respectati-va mai mult!
Acest mesaj a fost editat de către avy: -
-
-
-
Cat de adevarat e tot ce ati scris. Asa este. In principiu e vina mea ca am stat asa si nu am pus punct cand trebuia. Nu este vorba de copil. Copilul este viata mea si singurul meu motiv pt care mai zambesc. Nu ma impiedica sa imi continui studiile sau sa fac ceva constructiv pentru mine. E vorba doar ca simt ca il iubesc f mult pt momentele frumoase pe care le am petrcut. Pentru putinele momente in care mi.a fost alaturi la greu. Stiu ca toate trec cu timpul, dar momentan simt ca a picat cerul pe mine. si nu ma simt in stare sa ma zbat prntru a.mi gasii fericirea in alte lucruri inafara de el.Si continui sa cred ca ma iubeste, nu stiu de ce.. Eu am fost cea care a pus punct . Nu el. Pentru asta sunt mandra. Am nevoie de un sprijin, de o prietena de cineva care sa ma incurajeze si din pacate..m.am indepartat de toata lumea din cauza geloziei lui, care credeam ca se bazeaza pe dragostea fata de mine..ii caut mereu scuze, ma invinovatesc pe mine pentru comportamentul lui. Inainte sa plece mi.a spus ca nu o sa ma suporte cineva vreodata. Ca cu siguranta nimeni nu ar vrea sa isi petreaca viata cu mine, daca il pierd pe el.. si oricat ai vrea sa nu iti pese de cuvintele astea..te afecteaza..oricum multumesc pentru raspunsuri. Ajuta!
-
Andreastoicescu said:Cat de adevarat e tot ce ati scris. Asa este. In principiu e vina mea ca am stat asa si nu am pus punct cand trebuia. Nu este vorba de copil. Copilul este viata mea si singurul meu motiv pt care mai zambesc. Nu ma impiedica sa imi continui studiile sau sa fac ceva constructiv pentru mine. E vorba doar ca simt ca il iubesc f mult pt momentele frumoase pe care le am petrcut. Pentru putinele momente in care mi.a fost alaturi la greu. Stiu ca toate trec cu timpul, dar momentan simt ca a picat cerul pe mine. si nu ma simt in stare sa ma zbat prntru a.mi gasii fericirea in alte lucruri inafara de el.Si continui sa cred ca ma iubeste, nu stiu de ce.. Eu am fost cea care a pus punct . Nu el. Pentru asta sunt mandra. Am nevoie de un sprijin, de o prietena de cineva care sa ma incurajeze si din pacate..m.am indepartat de toata lumea din cauza geloziei lui, care credeam ca se bazeaza pe dragostea fata de mine..ii caut mereu scuze, ma invinovatesc pe mine pentru comportamentul lui. Inainte sa plece mi.a spus ca nu o sa ma suporte cineva vreodata. Ca cu siguranta nimeni nu ar vrea sa isi petreaca viata cu mine, daca il pierd pe el.. si oricat ai vrea sa nu iti pese de cuvintele astea..te afecteaza..oricum multumesc pentru raspunsuri. Ajuta!
acum esti singura? unde stai?
-
Stau in spania, stau in aceeasi casa cu mama mea. De aceea am avut curaj sa pot sa pun punct. Pana mai acum putin timp depindeam de el nu numai emotional dar si financiar. Dar in fine perioada in care am stat doar noi intr.o casa a fost scurta. Pentru ca toti banii ii baga la jocuri de noroc.Etapa pe care in mare parte a depasit.o ,meritul apartinandu.mi zic eu. In rest am stat la tatal meu , la parintii lui, la bunica lui sau la o matusa. Da stiu, ingrozitor. Dar impreuna..ma gandeam atunci..
-
Timpul pe care il pierzi nu ti-lda nimeni inapoi.Chiar nu ai ce face cu un astfel de om .Faptul ca stai cu mama ta iti tai aripile si increderea in tine.Cand ai de gand sa te trezesti si sa iti iei viata in propriile maini??? Pe cine astepti sa te trezeasca ? Tu esti un model pentru copilul tau .Tu trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe .Ai ascultat ce ti-am trimis ????
-
-
Subscriu la ce a spus gabriela42 care e perfect adevarat pana la ultima silaba!
In alta ordine de idei, nu pot sa nu o citez pe anda care vorbea de niste criterii cu ajutorul carora sa-ti alegi prietenii, partenerul de viata. Spui ca ai 23 de ani si esti de 6 ani impreuna cu, sa-i spunem, sotul tau. Asta inseamna ca de la 17 ani tu ai inceput viata de sotie si apoi de mama in loc sa-ti vezi de carte si de formarea ta profesionala. Ai inceput viata de-a-ndoaselea. Intai trebuia sa-ti asiguri independenta financiara si apoi proiectarea copilului. Te-ai cuplat cu un om care nu te merita si pe care il cunosteai prea putin, experienta de viata zero, mai nou, acum te-a flituit. Tras linie si adunat: esti singura, cu un copil mic, total dependenta financiar de parinti, n-ai o scoala terminata, de unde o apuci?? -
gabriela42 said:Timpul pe care il pierzi nu ti-lda nimeni inapoi.Chiar nu ai ce face cu un astfel de om .Faptul ca stai cu mama ta iti tai aripile si increderea in tine.Cand ai de gand sa te trezesti si sa iti iei viata in propriile maini??? Pe cine astepti sa te trezeasca ? Tu esti un model pentru copilul tau .Tu trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe .Ai ascultat ce ti-am trimis ????
Cand ai gresit drumul esti bucuros si de carare, asta daca o gasesti! Am observat ca de la o vreme toti tinerii fac la fel: nu au casa, nu au masa, nu au serviciu, nu au experienta dar intai se cupleaza, fac un copil care de cele mai multe ori este o "surpriza" si apoi constata cu durere ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Dar pana a se da cu capul de pragul de sus si a-l vedea pe cel de jos sunt rebeli, refractari la orice sfat. Pacat, pentru ca in acest caz sufera bietii copii care nici macar n-au cerut sa vina pe lume. Domnisoara/ doamna in cauza va suferi un pic si o va lua iar de la capat cu alt partener si, daca nu va invata din aceasta experienta, o va repeta pana o va invata.
-
OF e trist chiar ...fata asta nu a fost incurajata oare niciodata , nu s-a simtit iubita de parinti , prieteni ...cum de i-a trebuit o astfel de iubire ....Revino-ti si fa ceva pentru viata ta si a copilului tau !
Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: -
Ne scapara esentialul. Doamna il iubeste ENORM ! Deci ... Te pui cu mareata dragoste ...
Altfel , eu unu il pot numi un caz fericit, comparativ cu multe altele unde , dupa ce ca treburile merg cum merg, relatie trasa de par, instabilitate cit cuprinde , mai e si "anu' si cirlanu" . Baga mare nene ... ce e mai placut decit tavaleala ... la's, ca unde maninca doi se poate uita si-al treilea . Ma mira si totodata ma intreb, de se cauta mult pina se gasesc unu pe altul, o apa si-un pamint , perechea potrivita . Dara na, daca se iubesc ... -
gabriela42 said:OF e trist chiar ...fata asta nu a fost incurajata oare niciodata , nu s-a simtit iubita de parinti , prieteni ...cum de i-a trebuit o astfel de iubire ....Revino-ti si fa ceva pentru viata ta si a copilului tau !
Acum spune ca sta la mama ei, deci este ocrotita, iubita. A mai spus ca a fost plimbatoare din casa in casa (la matusa, la niste bunici). Nu a fost lasata la greu.
-
Andreastoicescu said:Buna. As vrea sa pot primii un sfat despre cum ar trebuii sa procedez, pentru ca sunt pierduta. Am 23 de ani si o relatie de 6 ani cu tatal fetitei mele( 3 ani). Am trecut prin foarte multe momente FOARTE grele pentru varsta pe care o am. Dar am suportat pentru ca macar aveam parte si de atentie si putina iubire. De cateva luni sotul meu a inceput sa munceasca intrun loc unde timpul nu ii permite sa petreaca prea mult timp in familie. Si in timpul in care este cu mine si fiica noastra ori ne certam, ori doarme, ori face orice altceva decat sa stea cu mine. I.am explicat ca eu am nevoie de foarte putin sa fiu fericita,de foarte putina atentie si din cand in cand de cate o votrba frumoasa.niciodata nu ma asculta cand vorbesc cu el, imi spune ca il sufoc, imi spune ca il disper, ca s.a saturat de mine, imi reproseaza lucruri care i s.ar potrivii comportamentului lui etc. Acum ceva timp ma consideram frumoasa, atragatoare. Dar acum nu. Imi tot spune ca sunt prea slaba, ca ar vrea sa ma ingras(lucru care imi este imposibil pentru ca eu nu ma ingras) sa fiu blonda si nu bruneta, sa ma imbrac altfel s.a.m.d. deci exact inversul la ce sunt acum. I am implorat, daca ma iubeste macar putin, sa imi arate . Ik iubesc enorm dar am ajuns intrun punct in care nu mai pot. Mi a spus ca el ar vrea sa fiu mai supusa lui. Ma jigneste ma ameninta se poarta foarte urat cu mine. Imi reproseaza lucruri inexistente. Cu siguranta daca nu ar fi fost fetita nu as fi suportat asta atatia ani chiar daca l.am iubit mereu.dar nu vreau sa creasca intrun mediu asa. Sunt prea multe de spus ca sa intelegeti cum ma simt si prin ce am trecut. Acum a plecat. i.am spus ca nu mai pot. Niciodata nu m.a indemnat sa imi continui studiile , o incurajare, nimic. Si stand langa el nu am cum sa fac nimic.pentru ca nu am chef de viata, de nimic. Singura mea problema este faptul ca il iubesc ENORM de mult si nu reusesc sa fiu fericita nici fara el. nu stiu cum o sa pot trece peste, avand si fetita pe care va trebuii sa o vada. Problema este ca el nu vrea nici sa ne despartim, nu vrea nici sa stea fara mine.ma tine asa ca pe acesoriu,asa ma simt..se poarta frumos doar atunci cand vrea ceva de la mine si atat.Tin sa mentionez ca de.a lungul anilor i.am iertat foarte foarte multe lucruri peste care nu multe fete sau femei ar fi trecut. Din iubire...
Am lansat pe aici un topic "Relatii toxice" , , pe care lumea buna de pe aici la luat in deradere si la aruncat in derizoriu!
Speram ca acolo sa va impartasiti astfel de trairi si intamplari , pentru ca alte fete asemenea voua, sa nu mai patimeasca aceleasi lucruri.
Nu inteleg , si nu o sa pricep niciodata , cum poti iubi un individ care ti provoaca suferinta (si hai ca si asta as mai intelege , presupunand ca esti "maso"( , dar care in primul rand nu te respecta ca mama a copilului vostru!
Este una din multele chestii apartinana universului feminin pe care nu o s o pricep in veci!
Ce sa ti spun????
Sa ai curaj si tupeu , sa ti iei viata in maini si sa i dai un sut in fund , daca nu cumva "atarni" de el!
Bafta! -
pitipoanca69 said:
Am lansat pe aici un topic "Relatii toxice" , , pe care lumea buna de pe aici la luat in deradere si la aruncat in derizoriu!
Speram ca acolo sa va impartasiti astfel de trairi si intamplari , pentru ca alte fete asemenea voua, sa nu mai patimeasca aceleasi lucruri.
Nu inteleg , si nu o sa pricep niciodata , cum poti iubi un individ care ti provoaca suferinta (si hai ca si asta as mai intelege , presupunand ca esti "maso"( , dar care in primul rand nu te respecta ca mama a copilului vostru!
Este una din multele chestii apartinana universului feminin pe care nu o s o pricep in veci!
Ce sa ti spun????
Sa ai curaj si tupeu , sa ti iei viata in maini si sa i dai un sut in fund , daca nu cumva "atarni" de el!
Bafta!Da, cele mai multe ori "atarna".
De ce relatii toxice? Cred ca e cam la fel ca si fumatul. Stii ca iti face rau, stii ca este un moft sau capriciu si totusi fumezi.
1. Pentru ca asa au vazut in casa: certuri, batai, indiferenta, divort;
2. Pentru ca nu au un intelect prea dezvoltat;
3. Pentru ca se agata de primul individ care, in viziunea lor, le ofera protectie sau o situatie financiara ceva mai buna decat au acasa;
4. Pentru ca daca au incheiat cu scoala la 16-17 ani, n-au macar diploma de bacalaureat, nu se pot angaja nicaieri, bani cucu, e normal ca se agata si sunt la dispozitia oricarui marlan care poate face "ce vrea muschii lui", cu ele;
5. Pentru ca daca se intrunesc punctele 2,3 si 4 anexate la lipsa de informare si indolenta normal ca apare si un copil nedorit.
Cumuland toate acestea normal ca stai intr-o relatie oricat de toxica ar fi ea. Unde sa te duci, ce sa faci? Plus ca ai si o piatra atarnata de gat.
Cu totul altfel se prezinta situatia unei femei independenta financiar. Atunci da, isi permite sa dea cu sutul. Iar daca mai are si un salariu mai saltat decat media, apoi nici cu ceafa nu se mai uita la individul cu care a conceput copilul.
-
scorpion112 said:
Ce sa ti spun????
Sa ai curaj si tupeu , sa ti iei viata in maini si sa i dai un sut in fund , daca nu cumva "atarni" de el!
Bafta!Da, cele mai multe ori "atarna".
De ce relatii toxice? Cred ca e cam la fel ca si fumatul. Stii ca iti face rau, stii ca este un moft sau capriciu si totusi fumezi.
1. Pentru ca asa au vazut in casa: certuri, batai, indiferenta, divort;
2. Pentru ca nu au un intelect prea dezvoltat;
3. Pentru ca se agata de primul individ care, in viziunea lor, le ofera protectie sau o situatie financiara ceva mai buna decat au acasa;
4. Pentru ca daca au incheiat cu scoala la 16-17 ani, n-au macar diploma de bacalaureat, nu se pot angaja nicaieri, bani cucu, e normal ca se agata si sunt la dispozitia oricarui marlan care poate face "ce vrea muschii lui", cu ele;
5. Pentru ca daca se intrunesc punctele 2,3 si 4 anexate la lipsa de informare si indolenta normal ca apare si un copil nedorit.
Cumuland toate acestea normal ca stai intr-o relatie oricat de toxica ar fi ea. Unde sa te duci, ce sa faci? Plus ca ai si o piatra atarnata de gat.
Cu totul altfel se prezinta situatia unei femei independenta financiar. Atunci da, isi permite sa dea cu sutul. Iar daca mai are si un salariu mai saltat decat media, apoi nici cu ceafa nu se mai uita la individul cu care a conceput copilul.
Subscriu !Viata e prtea scurtta sa iti bati joc de ea si de sufletul tau !
-
Nu stiu de ce oamenii judeca atat de aspru pe cineva,despre care nu stiu mai nimic. Vad ca multi nu inteleg de ce fetele fac copii inainte sa aibe o stabilitate financiara si emotionala buna. In viata asta, chiar daca totul ai vrea sa decurga ca la carte, nu intotdeuna e posibil. Important este sa vrem sa facem ceva pt viitor. De asta am scris pe acest forum. Am cautat incurajarea pe care nu o primesc de la cei apropiati.De ce vorbiti despre un copil ca de o piatra legata la gat. Un copil e tot ce e mai pur si mai frumos in lumea asta plina de rautate si invidie. Poate faptul ca mama mea a plecat de langa mine intr.o tara straina cand eu aveam 11 ani, m.a influentat intrun fel sa o i.au pe un drum " gresit" . Pun ghilimele pt ca daca nu ar fi fost asa, nu as fi avut.o pe fetita mea. Chiar daca nu mi.am terminat inca studiile, nu cred ca e timpul pierdut. Aici nu e vorba de asta. E vorba de dependenta de afectiune din partea persoanei cu care stau. Afectiune de care nu am parte. Incerc sa ma racesc, sa fiu ca o piatra, sa nu imi mai pese, asta e tot ce imi doresc. Sper ca m.am facut inteleasa, chiar daca vad ca unii au impresia ca din lipsa intelectuala se nasc copiii. Multumesc
-
scorpion112 said:
gabriela42 said:Timpul pe care il pierzi nu ti-lda nimeni inapoi.Chiar nu ai ce face cu un astfel de om .Faptul ca stai cu mama ta iti tai aripile si increderea in tine.Cand ai de gand sa te trezesti si sa iti iei viata in propriile maini??? Pe cine astepti sa te trezeasca ? Tu esti un model pentru copilul tau .Tu trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe .Ai ascultat ce ti-am trimis ????
Cand ai gresit drumul esti bucuros si de carare, asta daca o gasesti! Am observat ca de la o vreme toti tinerii fac la fel: nu au casa, nu au masa, nu au serviciu, nu au experienta dar intai se cupleaza, fac un copil care de cele mai multe ori este o "surpriza" si apoi constata cu durere ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Dar pana a se da cu capul de pragul de sus si a-l vedea pe cel de jos sunt rebeli, refractari la orice sfat. Pacat, pentru ca in acest caz sufera bietii copii care nici macar n-au cerut sa vina pe lume. Domnisoara/ doamna in cauza va suferi un pic si o va lua iar de la capat cu alt partener si, daca nu va invata din aceasta experienta, o va repeta pana o va invata.
Poate ca majoritatea sunt asa. Dar nu este si cazul meu. Pentru mine prioritatea este fetita mea. Sa creasca intr.un mediu octrotitor. Sa simta iubire si intelegere. Sa nu ma vada plangand. Doar pentru ea incerc sa ma desprind de relatia care imi face atata rau. Copilul meu nu a fost o " surpriza" . Daca tratezi copiii ca pe niste obiecte sau ca pe niste lovituri de la viata, inseamna ca inca nu esti apt sa dai sfaturi altora. Cel putin nu pe acest subiect.