Am un copil
-
0 0Buna tuturor ! E prima oara cand scriu pe forum . Simt nevoia sa vorbesc cu cineva care ma poate intelege . Am un copil in varsta de doua luni si il cresc singura si cu ajutotul parintilor mei . Am ascuns sarcina timp de 9 luni , neavand incredere in lumea din jurul meu si nici in familia mea . Nu am mers la controale , nu mi-am facut teste si m-am comportat ca si cum nu s-ar intampla . Sincer nu mi-l doream dar acum il iubesc enorm de mult si mi-as da si viata pentru el. Nu sunt impreuna cu tatal copiluli deoarece are o noua relatie de 9 luni si nu doreste sa isi recunoasca copilul . Eu am o alta relatie pe care o am de aproape 4 ani , iar el ma accepta asa cum sunt eu. Tatal copilului stie de copil . La inceput a renuntat la toate pentru asta , iar acum sustine ca nu este al lui . El e singurul si primul cu care am avut acte. S-a intamplat de 4 ori , iar a 5-a oara am ramas insarcinata, nu am stiut si era prea tarziu si nu am zis nimanui .. eu il simteam dar nu imi pasa de el. A fost foarte greu pentru mine pentru ca de la 6 ani am ramas cu bunica mea pana la 12 ani , ai mei fiind plecati in Italia. Nu am avut incredere in aproape nimeni . Nici in singura persoana cu care pot vorbi orice . Am mintit . Toata lumea a aflat in acea seara cand am nascut pe 9 februarie. La inceput a fost greu pentru ai mei sa ma accepte asa , dar dupa 2 zile s-au calmat si m-au inteles. Acum sunt fericiti . Nici eu , nici ei nu si-ar mai putea imagina viata fara Flavius. Eu am aproape 18 ani. A fost o greseala pentru ca am acceptat sa fac asta , dar el imi tot scoatea ochii ca eu inca il iubesc pe baiatul cu care sunt acum . Ne-am facut planuri de viitor impreuna si totul sa dus pe rapa . M-a amenintat , m-a facut in toate felurile, de aceea nici nu i-am spus ca sunt insarcinata, pentru ca nu ai cu cine vorbi. Eu pe baiatul cu care sunt acum il iubesc enorm . Cand sa intamplat actul sexual , eram despartiti , cam vreun an am stat despartiti. Nu vreau sa il pierd pentru nimic . Chestia e ca ai mei nu il accepta . Parintii mei nu se gandesc la fericirea mea. Tatal meu imi spune ca e fericit , dar la fiecare cearta imi scoate ochii . Nu vroiam sa avortez copilul . Dumnezeu a vtut asta . De fiecare data cand vroiam sa ii spun cuiva , intervenea cate ceva . Ma bucur ca am ascuns. Am pentru cine sa vin acasa si sa traiesc . Am ales sa termin scoala . Ai mei o sa vina in mai sa ii scoatem certificatul , sa il botezam , sa il dau in judecata , si sa facem testul de paternitate ca sa dovedim . Eu nu am avut nevoie de banii lui sau sa stea cu mine , doar sa se scrie in certificat ca el are un tata . Vroaim doar sa stie ca are si un tata . Nu stiu ce va fi . Nu vreau sa impac cu tatal copilului . Eu vreau sa fiu cu baiatul asta pentru ca el e singurul baiat care ma iubit cu adevarat . Si tatal copilului ma iubit mult. Nu stiu ce sa fac in privinta alor mei . Eu vreau sa fiu cu baiatul asta. Sunt foarte sigura ca tatal copilui o sa vrea sa ne impacam pentru ca avem un copil . Eu ma gandesc si la fericirea lui Flavius. Nu stiu ce sa fac . M-am saturat de toata lumea falsa si mincinoasa , m-am saturat sa aleaga parintii mei pentru mine si sa ma minta , m-am saturat. Sper sa nu ma judecati pentru asta.
Acest mesaj a fost editat de către Andra2701: -
-
-
Andra, sa-ti traiasca minunea.
Ca sa fiu in asentimentul adminului si sa fiu politicos am sa-ti pun o intrebare care ti se va parea deplasata.
cum ai reusit sa-ti ascunzi burtica?? ai purtat hainute largi? nu-i asa ca nimeni nu si-a dat seama ca esti gravida pentru ca ai avut o burticuta miiiica mica!!? -
igivansenior said:Andra, sa-ti traiasca minunea.
Ca sa fiu in asentimentul adminului si sa fiu politicos am sa-ti pun o intrebare care ti se va parea deplasata.
cum ai reusit sa-ti ascunzi burtica?? ai purtat hainute largi? nu-i asa ca nimeni nu si-a dat seama ca esti gravida pentru ca ai avut o burticuta miiiica mica!!?Pai am purtat haine largi , nu prea mai ieseam din casa , am purtat un brau pe tot parcursul sarcinii si mi-a mai strans-o putin . Burtica mea nu a fost chiar mica . Eu eram putin mai plinuta inainte , de asta nu si-a dat nimeni seama . M-a intrebat lumea , dar nu am recunoscut .
-
Cica sa gresesti e omeneste, dar sa persisti in greseli e prostie.
Ai un copil, sa-ti traiasca si sa ai grija de el ca de ochii din cap, un copil e o comoara in casa. Sunt mii de cupluri "infirme", ciuntite sufleteste ca nu pot avea un bebe. Dar la ce doamne iarta-ma te mai gandesti la un fost? Vrei sa-ti termini scoala, pai termin-o! Ai deja 2 mari probleme de viitor de pus la punct, lasa barbatii in pace ca esti tanara, nu ramai nemaritata. -
igivansenior said:Andra, sa-ti traiasca minunea.
Ca sa fiu in asentimentul adminului si sa fiu politicos am sa-ti pun o intrebare care ti se va parea deplasata.
cum ai reusit sa-ti ascunzi burtica?? ai purtat hainute largi? nu-i asa ca nimeni nu si-a dat seama ca esti gravida pentru ca ai avut o burticuta miiiica mica!!?In a ascunde sarcina fetele sunt experte! Am intalnit una care, desi statea in casa cu parintii, nu si-au dat seama decat in clipa cand, intr-o noapte, s-au trezit in gemetele fetei si au vazut cu stupoare copilul intre picioarele ei! Iti dai seama ce soc pe capul lor!
-
Andra2701 said:
Pai da . Deoarece parintii mei sunt mai severi si nu am putut sa spun nimanui despre asta .
Pai daca parintii sunt mai severi, cum ai scapat de sub control? Mai incolo spui ca sunt plecat in Italia. Deci inseamna ca ai avut toata libertatea la sex. Te contrazici. Daca zici ca ai stat cu o bunica, e clar, control zero barat.
Acum ti-a venit mintea romanului de pe urma, te gandesti la scoala. Nu era mai bine sa te fi gandit la scoala inainte, sa iesi la un suc cu prietenele, sa-ti vezi de teme, sa ai ingrijorari privind teza de maine la fizica in loc sa alaptezi, sa fierbi biberoane, sa schimbi scutece si sa-ti sara inima ca de ce plange ala micu'? Cel mai mila mi-e de bietii parintii tai ca sunt bunici pe neasteptate.
-
Mda, stiu si eu una care si-a ascuns burta pana a nascut, statea cu parintii, dar astia habar nu aveau de "preocuparile" fetei. Fiind prin 1988 a intrat pe fir militia, parintii si sora-sa au cotonogit-o la propriu in spital dupa ce asta a nascut, n-au lasat-o sa-si ia fetita acasa, ca "ce sa raspund oamenilor cand m-or intreba ce mai face tac-su?" Fetita a ajuns intr-un orfelinat, mama n-a fost de acord sa-I fie infiata in speranta recuperarii copilei. Fetita a murit la 4 luni sau 5, pe aci pe undeva. Am vazut sicriul micut si mi s-a facut inima ghem. Au luat-o acasa s-o inmormanteze, tot stia toata lumea de existenta ei, parintii mamei n-au avut nici urma de regret.
Parintii tai, in ciuda temerilor tale ti-au primit puiul cu dragoste, sa fii cuminte si sa ai grija de ei toti: parintii tai si pui, barbati sunt peste tot si ce e al tau, al tau ramane. Macar acum fa lucrurile in ordinea ...fireasca! Spor si mult noroc! -
White_Storm said:Mda, stiu si eu una care si-a ascuns burta pana a nascut, statea cu parintii, dar astia habar nu aveau de "preocuparile" fetei. Fiind prin 1988 a intrat pe fir militia, parintii si sora-sa au cotonogit-o la propriu in spital dupa ce asta a nascut, n-au lasat-o sa-si ia fetita acasa, ca "ce sa raspund oamenilor cand m-or intreba ce mai face tac-su?" Fetita a ajuns intr-un orfelinat, mama n-a fost de acord sa-I fie infiata in speranta recuperarii copilei. Fetita a murit la 4 luni sau 5, pe aci pe undeva. Am vazut sicriul micut si mi s-a facut inima ghem. Au luat-o acasa s-o inmormanteze, tot stia toata lumea de existenta ei, parintii mamei n-au avut nici urma de regret.
Parintii tai, in ciuda temerilor tale ti-au primit puiul cu dragoste, sa fii cuminte si sa ai grija de ei toti: parintii tai si pui, barbati sunt peste tot si ce e al tau, al tau ramane. Macar acum fa lucrurile in ordinea ...fireasca! Spor si mult noroc!Sfaturi de bun simt dar mira-m-as ca ti le-ar urma, ei ii arde pipota dupa barbati. Copilul are doua luni, esti epuizata de nopti nedormite si inima sarita, nu-ti arde nici sa te uiti in oglinda si ea e in dilema pe care sa-l aleaga: pe genitorul copilului sau pe al de inima.
-
"Am ales sa termin scoala . Ai mei o sa vina in mai sa ii scoatem certificatul , sa il botezam , sa il dau in judecata , si sa facem testul de paternitate ca sa dovedim . Eu nu am avut nevoie de banii lui sau sa stea cu mine , doar sa se scrie in certificat ca el are un tata . Vroaim doar sa stie ca are si un tata ."
De la inceput vreau sa-ti spun bravo pt ca ai ales sa termini scoala: este cea mai buna decizie pe care o puteai lua !
Cât priveste recunoasterea fostului ca tata al copilului, ai mare mare grija ce faci.
Sa-ti explic de ce: in momentul in care el apare pe actul de nastere al copilului, devine automat Tatal cu drepturi depline asupra copilului tau.
Astfel, chiar daca el va disparea cu anii, daca intr-o buna zi te vei trezi cu el la usa, el va avea dreptul sa-ti ia copilul, sa petreaca timp cu el, ca doar e tatal, chiar daca el nu a platit un leu din pensia alimentara si habar n-are cand e ziua lui de nastere .
Apoi, nu vei putea iesi cu copilul din tara fara semnatura lui. Ia imagineaza-ti ca vrei sa-i faci pasaport copilului, si tatal e disparut in lume, nu se stie unde; de unde il ei ?!
Vei avea nevoie, de asemenea, de semnatura lui in toate momentele importante: inscriere la scoala, cand mergi la doctor, si multe altele.
Ca sa obtii custodia copilului numai pt tine, va trebui sa treci prin tribunal ... alta distractie ...
Din experienta mea de viata, pot sa-ti spun, ca desi in primii ani de viata ai unui copil (cand e bebelus), tatal habar n-are de el, nu vrea sa auda de scutece... stai sa vezi pe la 10 - 11 ani cum brusc se desteapta in ei orgoliul de tata si te pomenesti cu el la usa, cu mare tàràboi, ca el e tatal, vrea drept de vizita !
Stiu, legea e strâmbà in aceste privinte. Dupa mine, cineva care isi abandoneaza copilul, sau nu il recunoaste, ar trebui decazut imediat din drepturi , definitiv si irevocabil. Dar... nu suntem in Norvegia !
Iar instanta foarte, foarte rar decade pe cineva din drepturile parintesti.
Te trezesti astfel obligata sa-i dai copilul 2 wenduri pe luna , vrand nevrand, unui barbat pe care nici macar nu il cunoaste.
Te sfatuiesc, inainte as incepi actiunea in justitie ca sa-ti recunoasca copilul, sa cauti pe situl www.avocatnet.ro sectiunea Forum, Dreptul familiei
Apoi vorbeste cu un avocat, sa-ti explice el si mai bine despre toate implicatiile ce decurg din recunoasterea unui copil de catre barbatul care l-a conceput.
Iti doresc mult curaj, si multa putere ca sa iti cresti bebelusul.
Cu drag,
coana_mare
