sunt trista
-
2 0buna seara! am aproape 36 ani , am crescut la casa de copii. la 18 ani mi-am cautat mama dar nu m-a vrut nici atunci, era prea ocupata sa isi traiasca viata ei. m-am casatorit si eram fericita. am avut apoi o fetita. sindromul down. cand a vazut asta sotul meu s-a racit fata de mine si intr-un final am divortat. m-am mutat cu copila intr-o garsoniera cu chirie. dupa vreo doi ani am cunoscut un barbat. mi-a spus ca e casatorit dar nu se intelege cu sotia si vrea sa divorteze. au trecut trei ani si nu a divortat. am avut clipe frumoase. ma bucuram ca nu mai sunt singura si ca ma iubeste si pe mine cineva. in ultimul timp am tot ridicat problema noastra ca si cuplu adevarat dar asta l-a indepartat. nu vroia. sunt trista, coplesita de supararea pentru boala fetei mele , ma simt singura in bataia vantului :( -
-
-
-
-
anda1980 said:buna seara! am aproape 36 ani , am crescut la casa de copii. la 18 ani mi-am cautat mama dar nu m-a vrut nici atunci, era prea ocupata sa isi traiasca viata ei. m-am casatorit si eram fericita. am avut apoi o fetita. sindromul down. cand a vazut asta sotul meu s-a racit fata de mine si intr-un final am divortat. m-am mutat cu copila intr-o garsoniera cu chirie. dupa vreo doi ani am cunoscut un barbat. mi-a spus ca e casatorit dar nu se intelege cu sotia si vrea sa divorteze. au trecut trei ani si nu a divortat. am avut clipe frumoase. ma bucuram ca nu mai sunt singura si ca ma iubeste si pe mine cineva. in ultimul timp am tot ridicat problema noastra ca si cuplu adevarat dar asta l-a indepartat. nu vroia. sunt trista, coplesita de supararea pentru boala fetei mele , ma simt singura in bataia vantului
Draga mea, in viata ai cam inceput cu stangul, imprejurarile au fost mereu potrivnice si cred ca singurele tale clipe de fericire au fost in timpul casatoriei inainte de a se naste fetita. Dar, greseli ai facut si tu. Naivitatea si prostia se platesc. In primul rand fostul sot s-a dovedit a fi un las si cred ca ti l-ai ales din dragoste de dragoste, nu neaparat dupa calitati morale. In a doua relatie ai procedat la fel, te-ai aruncat legata la ochi si ai vrut sa stai asa, cu ochii legati, desi omul ti-a spus clar ca este casatorit.Vrajeala ca nu se intelege cu sotia o spun toti, vor doar sa convinga partenera sa pice la asternut. Chestia e ca tu ai muscat momeala cu undita cu tot. La sotia lui te-ai gandit macar o secunda? Pariez ca nu. Te si vedeai maritata la popa si cu inel, sa ai sot si tata la copil. Ai 36 de ani, de-acum cochetezi cu patruzeciul, la varsta asta ar trebui sa dai dovada de ceva mai multa maturitate si discernamant, mai ales ca viata n-a fost asa blanda cu tine. De obicei barbatii vad intr-o femeie singura (divortata, vaduva sau nemaritata) care mai are si un copil/doi o ocazie de a-si "condimenta" relatia de acasa. Asa ca, respectivei ii umfla capul de povesti pana "cade pe spate", se amuza un pic si o paraseste, pentru ca, pana la urma, mai buna e fasolea de acasa decat friptura din targ. Nimeni, sau prea putini, isi asuma responsabilitatea sa creasca copilul altuia, mai ales ca are si probleme. Daca tatal adevarat a fugit de responsabilitati ce pretentie sa ai de la unul strain?
-
-
Draga mea,capu' sus! Nu renunta niciodata! Asa cum te-ai descurcat fara mama ta inainte,asa o poti face si de acum incolo.Ai rabdare , vei vedea ca lucrurile se vor aseza de la sine daca te concentrezi asupra ta si a copilului.Sa nu te lasi prada disperarii,pt. ca ea va trece! Toate cele bune iti doresc, anda 1980!
Acest mesaj a fost editat de către Mya77: -
Fii puternica pentru tine si ingerul pe care Dumnezeu ti l-a daruit , fii recunoscatoare pentru tot si mergi inainte cu fruntea sus , vei vedea ca va fi bine , recastiga-te pe tine insati te-ai pierdut oarecum in incercarile vietii , esti o luptatoare nu te lasa !!!!!!!!!!!!Dumnezeu este cu tine mereu ! Numai bine iti doresc ! -
-
scorpion112 said:
anda1980 said:buna seara! am aproape 36 ani , am crescut la casa de copii. la 18 ani mi-am cautat mama dar nu m-a vrut nici atunci, era prea ocupata sa isi traiasca viata ei. m-am casatorit si eram fericita. am avut apoi o fetita. sindromul down. cand a vazut asta sotul meu s-a racit fata de mine si intr-un final am divortat. m-am mutat cu copila intr-o garsoniera cu chirie. dupa vreo doi ani am cunoscut un barbat. mi-a spus ca e casatorit dar nu se intelege cu sotia si vrea sa divorteze. au trecut trei ani si nu a divortat. am avut clipe frumoase. ma bucuram ca nu mai sunt singura si ca ma iubeste si pe mine cineva. in ultimul timp am tot ridicat problema noastra ca si cuplu adevarat dar asta l-a indepartat. nu vroia. sunt trista, coplesita de supararea pentru boala fetei mele , ma simt singura in bataia vantului
Draga mea, in viata ai cam inceput cu stangul, imprejurarile au fost mereu potrivnice si cred ca singurele tale clipe de fericire au fost in timpul casatoriei inainte de a se naste fetita. Dar, greseli ai facut si tu. Naivitatea si prostia se platesc. In primul rand fostul sot s-a dovedit a fi un las si cred ca ti l-ai ales din dragoste de dragoste, nu neaparat dupa calitati morale. In a doua relatie ai procedat la fel, te-ai aruncat legata la ochi si ai vrut sa stai asa, cu ochii legati, desi omul ti-a spus clar ca este casatorit.Vrajeala ca nu se intelege cu sotia o spun toti, vor doar sa convinga partenera sa pice la asternut. Chestia e ca tu ai muscat momeala cu undita cu tot. La sotia lui te-ai gandit macar o secunda? Pariez ca nu. Te si vedeai maritata la popa si cu inel, sa ai sot si tata la copil. Ai 36 de ani, de-acum cochetezi cu patruzeciul, la varsta asta ar trebui sa dai dovada de ceva mai multa maturitate si discernamant, mai ales ca viata n-a fost asa blanda cu tine. De obicei barbatii vad intr-o femeie singura (divortata, vaduva sau nemaritata) care mai are si un copil/doi o ocazie de a-si "condimenta" relatia de acasa. Asa ca, respectivei ii umfla capul de povesti pana "cade pe spate", se amuza un pic si o paraseste, pentru ca, pana la urma, mai buna e fasolea de acasa decat friptura din targ. Nimeni, sau prea putini, isi asuma responsabilitatea sa creasca copilul altuia, mai ales ca are si probleme. Daca tatal adevarat a fugit de responsabilitati ce pretentie sa ai de la unul strain?
Deci ar trebui sa imi bag mintile in cap, sa imi iau adio de la visul de a avea pe cineva alaturi, de a avea o familie, nu? Sti ce inseamna sa tanjesti dupa o vorba buna, dupa o imbratisare, dupa o mangaiere pe crestetul capului? Sunt condamnata la singuratate pentru ca am un copil cu probleme? -
De ce gindesti negativ ANDA ?Ce este al tau e pus deoparte,trebuie sa ai numai rabdare, copilul nu e un obstacol ca nu iti gasesesti in momentul asta pe cineva.In lipa de fata copilul e prioritar,el depinde de tine,Cineva imi zicea odata...ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea indeplinii si dupa aia sa te vad.De fapt sa si indeplinit.......Speranta moare ultima.
BAFTA... -
anda1980 said:
scorpion112 said:
anda1980 said:buna seara! am aproape 36 ani , am crescut la casa de copii. la 18 ani mi-am cautat mama dar nu m-a vrut nici atunci, era prea ocupata sa isi traiasca viata ei. m-am casatorit si eram fericita. am avut apoi o fetita. sindromul down. cand a vazut asta sotul meu s-a racit fata de mine si intr-un final am divortat. m-am mutat cu copila intr-o garsoniera cu chirie. dupa vreo doi ani am cunoscut un barbat. mi-a spus ca e casatorit dar nu se intelege cu sotia si vrea sa divorteze. au trecut trei ani si nu a divortat. am avut clipe frumoase. ma bucuram ca nu mai sunt singura si ca ma iubeste si pe mine cineva. in ultimul timp am tot ridicat problema noastra ca si cuplu adevarat dar asta l-a indepartat. nu vroia. sunt trista, coplesita de supararea pentru boala fetei mele , ma simt singura in bataia vantului
Draga mea, in viata ai cam inceput cu stangul, imprejurarile au fost mereu potrivnice si cred ca singurele tale clipe de fericire au fost in timpul casatoriei inainte de a se naste fetita. Dar, greseli ai facut si tu. Naivitatea si prostia se platesc. In primul rand fostul sot s-a dovedit a fi un las si cred ca ti l-ai ales din dragoste de dragoste, nu neaparat dupa calitati morale. In a doua relatie ai procedat la fel, te-ai aruncat legata la ochi si ai vrut sa stai asa, cu ochii legati, desi omul ti-a spus clar ca este casatorit.Vrajeala ca nu se intelege cu sotia o spun toti, vor doar sa convinga partenera sa pice la asternut. Chestia e ca tu ai muscat momeala cu undita cu tot. La sotia lui te-ai gandit macar o secunda? Pariez ca nu. Te si vedeai maritata la popa si cu inel, sa ai sot si tata la copil. Ai 36 de ani, de-acum cochetezi cu patruzeciul, la varsta asta ar trebui sa dai dovada de ceva mai multa maturitate si discernamant, mai ales ca viata n-a fost asa blanda cu tine. De obicei barbatii vad intr-o femeie singura (divortata, vaduva sau nemaritata) care mai are si un copil/doi o ocazie de a-si "condimenta" relatia de acasa. Asa ca, respectivei ii umfla capul de povesti pana "cade pe spate", se amuza un pic si o paraseste, pentru ca, pana la urma, mai buna e fasolea de acasa decat friptura din targ. Nimeni, sau prea putini, isi asuma responsabilitatea sa creasca copilul altuia, mai ales ca are si probleme. Daca tatal adevarat a fugit de responsabilitati ce pretentie sa ai de la unul strain?
Deci ar trebui sa imi bag mintile in cap, sa imi iau adio de la visul de a avea pe cineva alaturi, de a avea o familie, nu? Sti ce inseamna sa tanjesti dupa o vorba buna, dupa o imbratisare, dupa o mangaiere pe crestetul capului? Sunt condamnata la singuratate pentru ca am un copil cu probleme?
Poti sa ai alaturi pe cineva , dar nu un BARBAT CASATORIT ! toti avem nevoie de afectiune si iubire...dar fericirea nu se cladeste pe distrugerea altei familii! In plus nu vad de ce ai vrea sa fii cu un barbat care te foloseste doar pt placerile sale egoiste ?! E clar ca nu ti ai ales bine nici sotul...altfel nu te lasa la greu....., de actualul ce sa mai zic.....insurat si fara responsabilitati !
Golul din suflet Dumnezeu iti poate umple, nu o relatie dezastruoasa ! Iar pe viitor , nu te mai multumii cu toate firimiturile oferite de diversi ...care te vot doar pt placerile lor egoiste...ci alege ti un barbat care te respecta , te apreciaza si mai ales pune binele tau si al fetitei tale , mai presus de dorintele lui !
PS citeste textul de mai jos...nu mi apartine dar poate inveti ceva din el !
" Când povestea de dragoste ţi-o scrie DumnezeuCu toţii visăm la sufletul-pereche şi la zilele acelea magice în care ne vom plimba cu iubirea vieţii noastre în văzul lunii argintii şi cu privirile pierdute de dragostea ce ne-a răscolit întreaga fiinţă. Dorim o poveste de dragoste desprinsă din Rai şi scrisă însăşi de Autorul dragostei, dar când auzim că trebuie să facem şi nişte sacrificii pentru basmul nostru, ne refugiem în partea contrafăcută a dragostei. Da, mai degrabă alegem să trăim momentul, căci doar un moment ţin aceste relaţii scrise mână de om, în loc să aşteptăm pentru ceva mai mult. Ne este teamă de singurătate şi o vedem cu ochi răi doar pentru că aşa ni s-a zis.
Lumea ne îndeamnă să ne ferim de singurătate şi să facem orice pentru o relaţie, chiar şi să coborâm standardele dacă e nevoie. Pe ei nu-i interesează de câte ori vei avea inima frântă şi nu-ţi vor număra lacrimile plânse în taină, fiindcă nu va fi nimeni cu tine atunci când vei fi singur.
Dar există Cineva care îţi numără fiecare lacrimă vărsată şi care îţi cunoaşte toate dorinţele. El vrea un basm pentru tine. Da, vrea să scrie o poveste de dragoste numai pentru tine, dar pentru asta are nevoie de stilou, care este în mâna ta. Dumnezeu ştie mai bine decât tine de ce ai nevoie şi mai ştie şi viitorul tău. El tânjeşte să-ţi scrie povestea de dragoste fiindcă noi avem un Dumnezeu tare romantic (convinge-te de asta, citind Cântarea Cântărilor), dar nu vrea pentru tine doar o poveste pământească, ci şi una cerească.
Dumnezeu vrea să te îndrăgosteşti de El. Pentru că numai iubindu-L pe El vei învăţa să iubeşti o persoană pe care n-ai văzut-o niciodată. El doreşte ca tu să aştepţi, să-ţi sacrifici sentimentele de moment pentru sentimente veşnice. Şi cum astfel ai putea avea o poveste de dragoste cum nu s-a mai pomenit, decât dacă nu iubindu-L şi suportând singurătatea.
Însă multora le vine greu să se sacrifice de dragul cuiva pe care nu l-a mai văzut niciodată, aşa că se mulţumesc cu puţin. Au câte o relaţie ici-colo, dar nu au ceva divin, ci ceva care are un sfârşit. O poveste de dragoste scrisă de Dumnezeu nu are sfârşit, pentru că tot ceea ce scrie El rămâne în veci.Este uşor să faci toate lucrurile din nerăbdare şi cu grabă, dar numai cei care cunosc dragostea în adevăratul sens al cuvântului ştiu că ea suferă toate, rabdă toate. Iar în plus mai ştiu şi că fiecare pagină din poveste trebuie citită şi trăită. Iar totul începe cu singurătatea, dulcea perioadă în care te îndrăgosteşti de Isus şi în care „aduni” cât mai multă dragoste pentru ceva ce nu va ţine doar o perioadă, ci toată viaţa!
Toţi oamenii doresc o poveste de dragoste scrisă în Rai, dar puţini luptă pentru ea. Începând de astăzi, poţi începe să fii bărbatul unei singure femei şi femeia unui singur bărbat. Nu uita, Dumnezeu trebuie să fie centrul vieţii tale de azi înainte!„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lui chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” – Eclesiastul 3:11 "
-
anda22-7 said:
anda1980 said:
scorpion112 said:
Poti sa ai alaturi pe cineva , dar nu un BARBAT CASATORIT ! toti avem nevoie de afectiune si iubire...dar fericirea nu se cladeste pe distrugerea altei familii!
ando, ce treaba are barbatul casatorit in topicul asta???
ea nu vrea decat pe cineva pe care sa iubeasca si sa o iubeasca. nu zice de barbat casatorit.
vrea sa intemeieze o familie, nu sa distruga una.
si are dreptate un pic. sunt putini barbati care vor sa se inhame la o relatie deja inceputa, un copil cu down.
dar na, toti traim cu sperante.
-
igivansenior said:
anda22-7 said:
anda1980 said:
scorpion112 said:
Poti sa ai alaturi pe cineva , dar nu un BARBAT CASATORIT ! toti avem nevoie de afectiune si iubire...dar fericirea nu se cladeste pe distrugerea altei familii!
ando, ce treaba are barbatul casatorit in topicul asta???
ea nu vrea decat pe cineva pe care sa iubeasca si sa o iubeasca. nu zice de barbat casatorit.
vrea sa intemeieze o familie, nu sa distruga una.
si are dreptate un pic. sunt putini barbati care vor sa se inhame la o relatie deja inceputa, un copil cu down.
dar na, toti traim cu sperante.
tocmai a scris mai sus ca s a incurcat cu unul casatorit care o abureste ca va divorta de nevasta -
-
anda1980 said:buna seara! am aproape 36 ani , am crescut la casa de copii. la 18 ani mi-am cautat mama dar nu m-a vrut nici atunci, era prea ocupata sa isi traiasca viata ei. m-am casatorit si eram fericita. am avut apoi o fetita. sindromul down. cand a vazut asta sotul meu s-a racit fata de mine si intr-un final am divortat. m-am mutat cu copila intr-o garsoniera cu chirie. dupa vreo doi ani am cunoscut un barbat. mi-a spus ca e casatorit dar nu se intelege cu sotia si vrea sa divorteze. au trecut trei ani si nu a divortat. am avut clipe frumoase. ma bucuram ca nu mai sunt singura si ca ma iubeste si pe mine cineva. in ultimul timp am tot ridicat problema noastra ca si cuplu adevarat dar asta l-a indepartat. nu vroia. sunt trista, coplesita de supararea pentru boala fetei mele , ma simt singura in bataia vantului
Nu vad de ce esti trista?
In primul rand ai reusit in viata. Ai crescut, iar acum ai un copil. Un copil care depinde de tine si sunt sigura ca iti solicita cea mai mare parte a vietii.
Daca ai o relatie cu unul casatorit si mai bine. De ce vrei sa speli inca un rand de budigai? Te bucuri de momente si pa. Ia ce e mai frumos de la viata.
Daca tatal fetei..care e tata nu a vrut sa stea langa fata ta, crezi ca un strain o va face? Eu am avut copil sanatos si 4 ani am stat singura pana am gasit pe cineva care sa ne iubeasca. Dar un copil care , scriu clar NU bolnav, sa fie handicapat sa iti stea la pat, doar ca ii trebuie multa iubire si atentie.
Unde e tristetea? Ca esti mama? Ca are cine sa iti satisfaca nevoile fara sa fii nevoita sa fii menajera? Eu zic sa te bucuri de momentele astea.
Acest mesaj a fost editat de către carmen008: -
carmen008 said:
anda1980 said:buna seara! am aproape 36 ani , am crescut la casa de copii. la 18 ani mi-am cautat mama dar nu m-a vrut nici atunci, era prea ocupata sa isi traiasca viata ei. m-am casatorit si eram fericita. am avut apoi o fetita. sindromul down. cand a vazut asta sotul meu s-a racit fata de mine si intr-un final am divortat. m-am mutat cu copila intr-o garsoniera cu chirie. dupa vreo doi ani am cunoscut un barbat. mi-a spus ca e casatorit dar nu se intelege cu sotia si vrea sa divorteze. au trecut trei ani si nu a divortat. am avut clipe frumoase. ma bucuram ca nu mai sunt singura si ca ma iubeste si pe mine cineva. in ultimul timp am tot ridicat problema noastra ca si cuplu adevarat dar asta l-a indepartat. nu vroia. sunt trista, coplesita de supararea pentru boala fetei mele , ma simt singura in bataia vantului
Nu vad de ce esti trista?
In primul rand ai reusit in viata. Ai crescut, iar acum ai un copil. Un copil care depinde de tine si sunt sigura ca iti solicita cea mai mare parte a vietii.
Daca ai o relatie cu unul casatorit si mai bine. De ce vrei sa speli inca un rand de budigai? Te bucuri de momente si pa. Ia ce e mai frumos de la viata.
Daca tatal fetei..care e tata nu a vrut sa stea langa fata ta, crezi ca un strain o va face? Eu am avut copil sanatos si 4 ani am stat singura pana am gasit pe cineva care sa ne iubeasca. Dar un copil care , scriu clar NU bolnav, sa fie handicapat sa iti stea la pat, doar ca ii trebuie multa iubire si atentie.
Unde e tristetea? Ca esti mama? Ca are cine sa iti satisfaca nevoile fara sa fii nevoita sa fii menajera? Eu zic sa te bucuri de momentele astea.
ce sfat de rahat...sa i spui ca face bine sa fie amanta ! -
anda22-7 said:
carmen008 said:
anda1980 said:buna seara! am aproape 36 ani , am crescut la casa de copii. la 18 ani mi-am cautat mama dar nu m-a vrut nici atunci, era prea ocupata sa isi traiasca viata ei. m-am casatorit si eram fericita. am avut apoi o fetita. sindromul down. cand a vazut asta sotul meu s-a racit fata de mine si intr-un final am divortat. m-am mutat cu copila intr-o garsoniera cu chirie. dupa vreo doi ani am cunoscut un barbat. mi-a spus ca e casatorit dar nu se intelege cu sotia si vrea sa divorteze. au trecut trei ani si nu a divortat. am avut clipe frumoase. ma bucuram ca nu mai sunt singura si ca ma iubeste si pe mine cineva. in ultimul timp am tot ridicat problema noastra ca si cuplu adevarat dar asta l-a indepartat. nu vroia. sunt trista, coplesita de supararea pentru boala fetei mele , ma simt singura in bataia vantului
Nu vad de ce esti trista?
In primul rand ai reusit in viata. Ai crescut, iar acum ai un copil. Un copil care depinde de tine si sunt sigura ca iti solicita cea mai mare parte a vietii.
Daca ai o relatie cu unul casatorit si mai bine. De ce vrei sa speli inca un rand de budigai? Te bucuri de momente si pa. Ia ce e mai frumos de la viata.
Daca tatal fetei..care e tata nu a vrut sa stea langa fata ta, crezi ca un strain o va face? Eu am avut copil sanatos si 4 ani am stat singura pana am gasit pe cineva care sa ne iubeasca. Dar un copil care , scriu clar NU bolnav, sa fie handicapat sa iti stea la pat, doar ca ii trebuie multa iubire si atentie.
Unde e tristetea? Ca esti mama? Ca are cine sa iti satisfaca nevoile fara sa fii nevoita sa fii menajera? Eu zic sa te bucuri de momentele astea.
ce sfat de rahat...sa i spui ca face bine sa fie amanta !
te-am bagat cumva in seama?
Acest mesaj a fost editat de către carmen008: -
carmen008 said:
anda22-7 said
ce sfat de rahat...sa i spui ca face bine sa fie amanta !
te-am bagat cumva in seama?Nu e vorba de bagat in seama, dar anda are dreptate! Adica un fel de "trageti-o, nu conteaza cu cine, nu conteaza ca e insurat, principalul e sa te simti tu bine! Pentru 200/300 de grame de carne la ce sa iei boul intreg!"!