O poveste cam complicata .Help ?!

•  
  coana_mare

  

  • 151 mesaje
  12 Feb 2016, 16:12

  Citează

  3 0

  independenta01 said:

  Buna ziua , oameni dragi . Am decis sa fac postarea aceasta pentru ca am observat ca aici pot reusii sa-mi raspund intrebarilor fara raspuns ...
  Povestea mea este cam asa .. In urma cu ceva timp am cunoscut un tip...tipul de varsta cu mine , 25 respectiv...Toate bune si la locul lor cum e mereu in orice relatie la inceput ...Urasc asta ...Dupa ceva timp observi ce ai langa tine si iti lasa un gust amar total in gura .. Dar, fiecare cu norocul lui ...De certat ne-am certat ca fiecare , foar ca este foarte orgolios . Si eu era inainte sa il cunosc pe el orgolioasa si foarte rea . dar am invatat din relatiile ce le-am avut sa las de la mine , sa iert, sa imi cer scuze, si asa incet incet m-am maturizat si am realizat cand am gresit si am stiut sa imi asum asta fara sa ma traga cineva de maneca si sa-mi spuna ...El nu stie sa faca asta , Se supara din orice si de multe ori din prostii . Munca e cam greuta pentru el dar intr-un final a gasit ceva de munca .4 ore pe zi ce sa zic .. decat nimic ...eu muncesc nu am probleme.ma pot intretine oricand si cu el si fara el , nu asta ar fii problema . Ideea este ca mi-am dorit o familie , o familie care eu nu am avut-o.Asta imi doresc foarte mult .Liniste,intelegere, si o familie !
  Am avut certuri in care era sa dea si in mine  .Ma tras de par , si reactioneaza foarte urat . Sunt constienta ca nu asta e viata care o merit si nu e ok sa se comporte asa . si stiu ca o sa spune ti ca a x oara o sa dea in mine . Stiu asta . Doar ca atat de mult mi-am dorit si imi doresc familie de m-am lipit de el ca un timbru de scrisoare si asta ma dezamageste foarte tare la mine . Ca m- am lasat pe mine pentru el .Ma gandesc la el decat la mine mai intai ..
  Nu stiu ce sa cred . Am inceput sa cedez si sa obosesc .stau la el nu la mine in casa ...m am rupt de familie si de prietenii care ii mai aveam .sunt o fata frumoasa si cuminte numai ca am ajuns cu el sa ma plafonez asa , sa nu ma mai multumeasca nimic, sa ma simt uneori urata si proasta .., si nu cred ca este ok asta .. Accept din partea voastra orice sfat si critica.Va multumesc .O zi minunata.

   

  Povestea ta nu e deloc complicata; este povestea clasica a femeii abuzata fizic si mental de pseudo-barbatul de langa ea.

   

  Tu nu-l iubesti pe el.

   

  Nu, sincer, acum, intre noi, tu ce iubesti la un barbat ? Iubesti sa fie : lenes, agresiv, prostanac, manipulator, profitor , si probabil si prost la pat ? (n-ai spus-o dar asa-i ca nu te mangaie, preludiul nu exista iar dupa , râgâie si adoarme pe el..., asa-i ?)

   

  Cum sa iubesti asa ceva ?! Cum sa iubesti o persoana care nu-ti aduce nicio bucurie in viata, niciun sprijin ? Care a transformat viata ta cu el intr-un soi de capcana mocirloasa din care incerci sa iesi cu disperare, dar ceva te tine in loc...

   

  Bun , deci am lamurit ca nu-l iubesti.

   

  Iubesti in schimb ideea de a avea o familie. Oare orice familie ? Sau o familie fericita ?

  Eu cred ca mai presus de a avea o familie, este a te avea pe tine insuti multumita sufleteste, senina, fara griji, cu serviciul tau, cu obiceiurile tale, cu micile tale placeri.

   

  Dar el te iubeste ? Esti tanara, aduci bani in casa, ii faci de mancare, ii speli, il satisfaci... sigur, iubeste confortul pe care i-l aduci, dar nu te iubeste pe tine ca persoana. Cand iubesti ceva, nu urli, nu tragi de par . Tu asa faci cand iti place ceva ? Sa zicem ca tie iti place pisica vecinilor . Ii tragi o scatoalca din cand in cand? !

   

  Pe scurt, sfatul Coanei Mari: lasa-l !

   

  Fara scandal, fara circ. Prinde un moment cand el nu e acasa, fa-ti bagajele si dispari din peisaj : la ai tai, la casa ta, la o camaruta inchiriata, cat de mica, dar sa fie locsorul tau unde sa nu urle nimeni si sa nu-ti bata nimeni cu pumnul in masa.

  Aseaza-ti lucrusoarele frumos, fa o tava cu prajituri , cheama-ti prietenii, colegii sau pe cine ai tu mai aproape si sarbatoreste ! Sau iesi in oras , du-te la coafor, la un film, citeste o carte, fa sport, strange-ti bani sa pleci intr-un concediu frumos, sa vezi lumea...

  Viata inseamna altceva decat badaranul ala peste care ai avut ghinionul sa dai...

   

   

  Cu bine,

  Coana_Mare

•  
  your_blowing_mind_friend

  

  • 18 mesaje
  13 Feb 2016, 10:54

  Citează

  1 0

  independenta01 said:

  Buna ziua , oameni dragi . Am decis sa fac postarea aceasta pentru ca am observat ca aici pot reusii sa-mi raspund intrebarilor fara raspuns ...
  Povestea mea este cam asa .. In urma cu ceva timp am cunoscut un tip...tipul de varsta cu mine , 25 respectiv...Toate bune si la locul lor cum e mereu in orice relatie la inceput ...Urasc asta ...Dupa ceva timp observi ce ai langa tine si iti lasa un gust amar total in gura .. Dar, fiecare cu norocul lui ...De certat ne-am certat ca fiecare , foar ca este foarte orgolios . Si eu era inainte sa il cunosc pe el orgolioasa si foarte rea . dar am invatat din relatiile ce le-am avut sa las de la mine , sa iert, sa imi cer scuze, si asa incet incet m-am maturizat si am realizat cand am gresit si am stiut sa imi asum asta fara sa ma traga cineva de maneca si sa-mi spuna ...El nu stie sa faca asta , Se supara din orice si de multe ori din prostii . Munca e cam greuta pentru el dar intr-un final a gasit ceva de munca .4 ore pe zi ce sa zic .. decat nimic ...eu muncesc nu am probleme.ma pot intretine oricand si cu el si fara el , nu asta ar fii problema . Ideea este ca mi-am dorit o familie , o familie care eu nu am avut-o.Asta imi doresc foarte mult .Liniste,intelegere, si o familie !
  Am avut certuri in care era sa dea si in mine  .Ma tras de par , si reactioneaza foarte urat . Sunt constienta ca nu asta e viata care o merit si nu e ok sa se comporte asa . si stiu ca o sa spune ti ca a x oara o sa dea in mine . Stiu asta . Doar ca atat de mult mi-am dorit si imi doresc familie de m-am lipit de el ca un timbru de scrisoare si asta ma dezamageste foarte tare la mine . Ca m- am lasat pe mine pentru el .Ma gandesc la el decat la mine mai intai ..
  Nu stiu ce sa cred . Am inceput sa cedez si sa obosesc .stau la el nu la mine in casa ...m am rupt de familie si de prietenii care ii mai aveam .sunt o fata frumoasa si cuminte numai ca am ajuns cu el sa ma plafonez asa , sa nu ma mai multumeasca nimic, sa ma simt uneori urata si proasta .., si nu cred ca este ok asta .. Accept din partea voastra orice sfat si critica.Va multumesc .O zi minunata. 

   
  Salut!
  Ce parere vrei prietene, nimeni, nimeni, insa absolut nimeni, dumneazeu din ceruri sa vina pe pamanat cu calesti si ingeri si tot nu ar avea ce sfat sa-ti dea care sa-l bagi in seama.
  Ce pareri vrei?
  Tai-o ? Nu mai sta ? Bati apa-n piua ? Pierzi tineretea ? Pierzi frumusetea ? Fire de par alb ? Te macini ?
  Daca esti ok si intreaga la cap, sunt multe persoane pe lumea asta ce-ti pot fi alaturi.
  Sunteti sudati-n solduri, siamezi sau ce ?
  
  "M-am indragostit de o idee, mi-am pus bazele in primul(a) ce mi-a iesit in cale si acum nu plec de langa el" - prea multe filme ne influenteaza viata, bun bun, au si alea rolul lor darn u te lasa influentata de un indealism, gandeste tu pentru tine. Tu esti responsabil.
  
  Ce sa-ti zic, ce ai vazut, ascultat, ce ai fost sfatuita, alea sunt situatii ce intra in 5% din cazuri, fericire, dragoste pura, 80 de ani de casnicie. Nu zice nimeni sa nu cauti, dar viata reala ne arata altceva; asuma-ti lectia caci a costat si cara-te.
  
  Un an pierdut de la tine, 5 minute de la mine, poftim!  

•  
  simona_carmen

  

  • 175 mesaje
  24 Feb 2016, 22:07

  Citează

  0 1

  Stii de ce exista barbati ca el? Pentru simplul motiv ca exista si femei ca tine: patetice si putin retardate