Fără soluții
-
1 0Bună, e prima dată când apelez la un forum pentru a căuta soluții, pentru că eu nu pot găsi nici o rezolvare momentan. Totul a început acum aproximativ 3 ani, căsătorită cu un băiețel de 2 ani. Am fost devastată când am descoperit ca soțul începuse o relație cu o colegă a lui de serviciu. L-au dat de gol convorbirile și mesajele pe care ș-i le trimeteau cu zecile zilnic. Am crezut că înnebunesc. Au fost cam trei luni groaznice, în care nu am putut să-l confrunt, deși știam cât mă minte când spunea că întârzie de la serviciu sau căuta motive să plece de acasă. Am apelat la ajutorul surorii lui cu care mă înțelegeam bine. Nu mă putem gândi decât la copil. Am avut sufletul rupt în bucăți. În cele din urmă, i-am spus că știu tot, după care am hotărât împreună să ne mutăm din oraș cu totul, inclusiv cu serviciile. Dumnezeu ne-a ajutat, au fost toate bune, au mai trecut încă doi ani fără alte "incidente", cu excepția faptului că acum câteva luni și-a schimbat telefonul. Cel vechi, de care se plângea că nu mai merge, a rămas un timp în sertar, după care a dispărut subit. L-am întrebat de el, a spus clar că nu știe. Eu am avut o bănuială dar nu am spus nimic, până acum trei zile, când am primit o notificare de la google cum ca un cont al meu a fost accesat de pe respectivul telefon. Am avut atunci confirmarea că el continuă să-mi ascundă lucruri. Am cedat și am sentimentul că nu îl mai pot suporta. În schimb nu încetez să mă gândesc la băiețelul nostru, care nu are nici o vină. Sufletul meu e rupt în două, să fiu egoistă, să-mi văd de viață, sau să mă resemnez pentru tot restul vieții, să trăim în minciună cu speranță de "mai bine" de dragul copilului, să facem așa fel încât să nu sufere?! De aici încolo nu mai pot gândi....:( -
Malavita said:Bună, e prima dată când apelez la un forum pentru a căuta soluții, pentru că eu nu pot găsi nici o rezolvare momentan. Totul a început acum aproximativ 3 ani, căsătorită cu un băiețel de 2 ani. Am fost devastată când am descoperit ca soțul începuse o relație cu o colegă a lui de serviciu. L-au dat de gol convorbirile și mesajele pe care ș-i le trimeteau cu zecile zilnic. Am crezut că înnebunesc. Au fost cam trei luni groaznice, în care nu am putut să-l confrunt, deși știam cât mă minte când spunea că întârzie de la serviciu sau căuta motive să plece de acasă. Am apelat la ajutorul surorii lui cu care mă înțelegeam bine. Nu mă putem gândi decât la copil. Am avut sufletul rupt în bucăți. În cele din urmă, i-am spus că știu tot, după care am hotărât împreună să ne mutăm din oraș cu totul, inclusiv cu serviciile. Dumnezeu ne-a ajutat, au fost toate bune, au mai trecut încă doi ani fără alte "incidente", cu excepția faptului că acum câteva luni și-a schimbat telefonul. Cel vechi, de care se plângea că nu mai merge, a rămas un timp în sertar, după care a dispărut subit. L-am întrebat de el, a spus clar că nu știe. Eu am avut o bănuială dar nu am spus nimic, până acum trei zile, când am primit o notificare de la google cum ca un cont al meu a fost accesat de pe respectivul telefon. Am avut atunci confirmarea că el continuă să-mi ascundă lucruri. Am cedat și am sentimentul că nu îl mai pot suporta. În schimb nu încetez să mă gândesc la băiețelul nostru, care nu are nici o vină. Sufletul meu e rupt în două, să fiu egoistă, să-mi văd de viață, sau să mă resemnez pentru tot restul vieții, să trăim în minciună cu speranță de "mai bine" de dragul copilului, să facem așa fel încât să nu sufere?! De aici încolo nu mai pot gândi....
Io mi-s de parere sa va mai mutati o data , poate-poate se cuminteste .
-
Cati ani are copilul??
Nu e singurul copil care va trai o "drama " in epoca tehnologiei moderne!!, a nu se intelege ca nu le inteleg suferinta micutilor , dar viata astazi nu e simpla si ispitele sunt la tot pasul , in conditiile in care ajungem sa petrecem mai mult timp la serviciu decat acasa!
Personal nu cred ca poti trai la "nesfarsit" aceasta telenovela , indiferent de implicatiile ulterioare , dar doar tu stii ce ti doresti de la viata ta , si cum consideri sa o traiesti .
Succes! -
Da bre Piti, da' unde-i acea satisfactie de luptatoare implinita ... Si te rog io frumos a nu o dezamagi ca n-o poate duce la nesfirsit . Ba poate, sa stii tu, multora le-au reusit . Lupta Malavito, lupta ! Nici prin gind sa-ti treaca sa-i infiletezi vreun sut in oo ... Te mai muti (la un fiecare doi ani acolo chiar se merita) mai una alta ... deh, trece ...
Acest mesaj a fost editat de către ViktorC: -
ViktorC said:Da bre Piti, da' unde-i acea satisfactie de luptatoare implinita ... Si te rog io frumos a nu o dezamagi ca n-o poate duce la nesfirsit . Ba poate, sa stii tu, multora le-au reusit . Lupta Malavito, lupta ! Nici prin gind sa-ti treaca sa-i infiletezi vreun sut in oo ... Te mai muti (la un fiecare doi ani acolo chiar se merita) mai una alta ... deh, trece ...
Bre , io cred ca unii fut prea bine , de nu se indura Domnitele sa i paraseasca , unde mai pui ca unora le place si bataia si futaiu!!!!
-
Malavita, nimeni nu-ti poate spune ce sa faci, toti isi dau o parere proprie doar pe baza celor ce stiu/ au trait sau au vazut.
Poti face o lista cu tot ce-I bun in casnicia voastra si tot ce nu merge si apoi sa le compari. Asta ar fi varianta rationala.
Pe de alta parte daca sotul tau nu se poate abtine sa nu caute prin vecini nu are leac, iar daca tu tii mortis sa stii ai sa suferi de fiecare data.
E greu de hotarat si copilul e micut, dar daca ar fi mai mare ar suferi mult mai mult.
Multa intelepciune iti doresc si sa alegi corect!
-
-
Pentru putin!
Am uitat si varianta emotionala.
Tu stii cel mai bine ce sentimente va leaga, cat va sustineti la bine si la greu, cata incredere mai ai in omul asta, cat mai vrea sa va stea alaturi tie si copilului vostru, cat il mai vrei tu etc.
Cum spuneam ai grija ce alegi!
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
-
Poate dati cartile pe fata discutati cautati solutii , iar daca e cazul discutati cu un psiholog de cupluri sunt multe lucruri care spuse in fata cuiva impartial pot sa lamureasca rani vechi sau noi , dar sa gasiti si o solutie convenabila .Din ceea ce stiu e foarte usor de stricat ceva si foarte greu de construit .... -
gabriela42 said:Poate dati cartile pe fata discutati cautati solutii , iar daca e cazul discutati cu un psiholog de cupluri sunt multe lucruri care spuse in fata cuiva impartial pot sa lamureasca rani vechi sau noi , dar sa gasiti si o solutie convenabila .Din ceea ce stiu e foarte usor de stricat ceva si foarte greu de construit ....
niciun psiholog nu l va transforma pe sot intr un barbat integru , cinstit , moral daca aceste lucruri ii sunt straine iar viata lui se bazeaza pe mintzit , inselat si facut rau persoanei care ii este alaturi. De fapt totul se rezuma la Iubire sau lipsa ei. Cand iubesti , faci sa fie bine celui de langa tine pt ca stii ca voi 2 sunteti un singur trup si niciun om nu si va face singur rau. Deci parerea mea ca psihologul de cupluri mai poate face ceva atunci cand exista iubire din partea amandoura....in cazul de fatza nu e decat pierdere de timp si bani !!! -
Malavita said:Bună, e prima dată când apelez la un forum pentru a căuta soluții, pentru că eu nu pot găsi nici o rezolvare momentan. Totul a început acum aproximativ 3 ani, căsătorită cu un băiețel de 2 ani. Am fost devastată când am descoperit ca soțul începuse o relație cu o colegă a lui de serviciu. L-au dat de gol convorbirile și mesajele pe care ș-i le trimeteau cu zecile zilnic. Am crezut că înnebunesc. Au fost cam trei luni groaznice, în care nu am putut să-l confrunt, deși știam cât mă minte când spunea că întârzie de la serviciu sau căuta motive să plece de acasă. Am apelat la ajutorul surorii lui cu care mă înțelegeam bine. Nu mă putem gândi decât la copil. Am avut sufletul rupt în bucăți. În cele din urmă, i-am spus că știu tot, după care am hotărât împreună să ne mutăm din oraș cu totul, inclusiv cu serviciile. Dumnezeu ne-a ajutat, au fost toate bune, au mai trecut încă doi ani fără alte "incidente", cu excepția faptului că acum câteva luni și-a schimbat telefonul. Cel vechi, de care se plângea că nu mai merge, a rămas un timp în sertar, după care a dispărut subit. L-am întrebat de el, a spus clar că nu știe. Eu am avut o bănuială dar nu am spus nimic, până acum trei zile, când am primit o notificare de la google cum ca un cont al meu a fost accesat de pe respectivul telefon. Am avut atunci confirmarea că el continuă să-mi ascundă lucruri. Am cedat și am sentimentul că nu îl mai pot suporta. În schimb nu încetez să mă gândesc la băiețelul nostru, care nu are nici o vină. Sufletul meu e rupt în două, să fiu egoistă, să-mi văd de viață, sau să mă resemnez pentru tot restul vieții, să trăim în minciună cu speranță de "mai bine" de dragul copilului, să facem așa fel încât să nu sufere?! De aici încolo nu mai pot gândi....
Exact , baiatul NU are nici o vina. Si daca sotul tau e atat de imatur incat sa se dea in barci nu inteleg cu ce ii esti datoare sa ii suflii in fund? Crezi ca esti prima sau ultima care creste un copil singura? Ehe..cate vaduve au ramas dupa razboi cu zeci de copii atarnad de gat. Te plangi de un copil?
Eu m-as plange de mine. De ce sa imi frec ficatii cu unul care ma considera pres si nu intelege sa sustina onoarea familiei? Fa un consilui de familie, anunta-i familia ca ai dovezi clare ca te inseala si ca doresti sa divortezi. Ori se va cuminti ori ai sa traiesti restul vietii "de dragul copilului". Si cand o pleca copilul de acasa in viata lui sa te intrebi ce draqu a fost in capul tau. -
carmen008 said:
Exact , baiatul NU are nici o vina. Si daca sotul tau e atat de imatur incat sa se dea in barci nu inteleg cu ce ii esti datoare sa ii suflii in fund? Crezi ca esti prima sau ultima care creste un copil singura? Ehe..cate vaduve au ramas dupa razboi cu zeci de copii atarnad de gat. Te plangi de un copil?
Eu m-as plange de mine. De ce sa imi frec ficatii cu unul care ma considera pres si nu intelege sa sustina onoarea familiei? Fa un consilui de familie, anunta-i familia ca ai dovezi clare ca te inseala si ca doresti sa divortezi. Ori se va cuminti ori ai sa traiesti restul vietii "de dragul copilului". Si cand o pleca copilul de acasa in viata lui sa te intrebi ce draqu a fost in capul tau.Eu m-as uita si in ograda mea. Adica, eu sunt perfecta? Femeile au tendinta sa acapareze tot, sa vrea tot, sa fie sanctificate ca vai ce sacrificii fac ele.
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
-
Mai merita ori ba?