Adoptia
-
1 0Dragii mei,
cineva apropiat mie mi-a cerut parerea intr-o chestiune care ma depaseste, caci nu o cunosc decat indirect .
Cuplul in cauza, dupa multiple incercari de a deveni parinti biologici, au in fata doua alternative: fie adoptia, fie renuntarea . Ezitarea lor vine de fapt de la el ( ea ar vrea sa adopte, el nu prea, dar de dragul ei parca ar lasa de la el...)
Personal, cunosc un singur caz de adoptie, care s-a terminat nefericit (copilul adoptat, ajuns adult, a cautat-o pe mama biologica, i-a luat numele de familie, a rupt relatiile cu familia adoptatoare, si a decedat cativa ani mai tarziu de un cancer)
Desi imi dau cu parerea in toate si in nimic, aici chiar nu prea stiu ce sa le zic.
Exista pe aici cineva care a fost adoptat ?
(cautand pe forumuri, am gasit pareri ale familiilor adoptatoare, dar niciodata ale copiilor adoptati, ajunsi adulti).
Multumesc -
Eu stiu doua familii care au adoptat si le este foarte bine , am pe scara vecini , au un baietel al lor si unul adoptat , mai stiu o familie care dupa ce au adoptat un copil , la o luna ea care facuse 22 de ani de tratamente de fertilizare si inseminari a ramas pe cale naturala , diferenta dintre copii este de 8 luni , sunt foarte bine si ei !
-
Coana mare, chiar ca este cam singuar chestiune in care nu prea poti sa-ti dai parerea. Poate fi o adoptie reusita cu copil fericit si parinti fericiti dar si o poveste de adoptie nefericita.
Am sora, am cumnata care multa vreme s-au chinuit cu intrebarea asta , pana la urma nu au adoptat. Trebuie mult curaj , mult noroc si neparat sotii sa aiba acelasi punct de vedere, aceeasi dorinta de a adopta. Daca unul isi doreste mai putin, mai devreme sau mai tarziu acest compromis interior va iesi urat la suprafata. Tu zici ca el ezita. S-ar forta si in caz de o nesansa viitoare, se va prabusi casnicia -
Pasarea-Spin said:Coana mare, chiar ca este cam singuar chestiune in care nu prea poti sa-ti dai parerea. Poate fi o adoptie reusita cu copil fericit si parinti fericiti dar si o poveste de adoptie nefericita.
Am sora, am cumnata care multa vreme s-au chinuit cu intrebarea asta , pana la urma nu au adoptat. Trebuie mult curaj , mult noroc si neparat sotii sa aiba acelasi punct de vedere, aceeasi dorinta de a adopta. Daca unul isi doreste mai putin, mai devreme sau mai tarziu acest compromis interior va iesi urat la suprafata. Tu zici ca el ezita. S-ar forta si in caz de o nesansa viitoare, se va prabusi casniciaPerfect de acord cu tine.
-
Pasarea-Spin said:Coana mare, chiar ca este cam singuar chestiune in care nu prea poti sa-ti dai parerea. Poate fi o adoptie reusita cu copil fericit si parinti fericiti dar si o poveste de adoptie nefericita.
Am sora, am cumnata care multa vreme s-au chinuit cu intrebarea asta , pana la urma nu au adoptat. Trebuie mult curaj , mult noroc si neparat sotii sa aiba acelasi punct de vedere, aceeasi dorinta de a adopta.Daca unul isi doreste mai putin, mai devreme sau mai tarziu acest compromis interior va iesi urat la suprafata. Tu zici ca el ezita. S-ar forta si in caz de o nesansa viitoare, se va prabusi casnicia
El zice asa: nu mai avem 20 ani, nici 30, am facut tot ce-i omeneste posibil, de ce sa ne incapatanam in directia asta ; poate a venit momentul sa ne tragem sufletul, sa ne ocupam de noi, sa calatorim , sa ne ajutam nepotii... Ca n-a murit nimeni ca n-a facut copii, dar invers da !
Ea : dar suntem in putere, nu ne lipseste nimic, putem sa crestem nu unul, ci doi - trei copii, de ce sa ne refuzam ultima sansa . Nepotii au parintii lor, noi vom fi niste straini pt ei tot timpul .
Cam asa se poarta discutiile; la urma el zice, ca daca chiar iti doresti, si nu poti trai fara asta, decat sa te vad suferind toata viata, apoi, da, putem si noi sa crestem un copil, nu-i bai.
-
E cu dus si intors, sunt cazuri printre cazuri, dar totul pleaca de la cei doi mai bine zis de la acordul lor dat din toata inima.
Am in familia extinsa o fetita infiata la varsta de 3 luni si care a aflat despre asta in adolescenta de la o vecina "binevoitoare", cam 15 ani avea pe atunci. Deci nu de la parintii adoptatori/ adoptivi. A gestionat asa frumos situatia, a fost foarte calma dupa socul initial si si-a cunoscut mama biologica, dar a ramas cu cei care I-au fost alaturi tot timpul si care au crescut-o ca pe cel mai frumos trandafir din gradina lor. Tare mult au asteptat ei, facut tratamente peste tratamente etc, fetita asta a fost soarele lor si ea a simtit caldura lor si le-a ramas alaturi.
Stiu si cazuri urate, sunt si bancuri izvorate bineinteles din realitati traite de unii.
Cica un tata batran si care avea patru feciori ii roaga intr-o zi sa-l omoare ca nu mai poate trai singur si bonav si singurul care este de acord sa-l " ajute" pe batran sa scape de viata lui amarata este singurul lui fiu adoptat, ceilalti fiind biologici ai lui.
La cutremurul din 1977 ai mei voiau sa infieze un copil orfan, oricare ar fi fost el si cineva le-a spus povestea cu batranul si cei 4 fii si s-au razgandit.
Pana la urma o familie ce nu poate avea un copil isi implineste o dorinta fierbinte, isi umple un gol in suflet. Ce importanta are ca acel copil isi va cauta mama maine-poimaine si isi va parasi familia care l-a crescut?
Dar daca pleaca peste ocean si se stabileste acolo, nu e acelasi lucru?
Sunt atatia copii abandonati, nu merita si ei o familie?
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
Dragă Coana_Mare, nașii mei de botez au adoptat o fetiță dintr-un orfelinat când ea avea aproape 4 ani. Este singurul lor copil, crescut ca și cum ar fi fost conceput de ei. La 15 ani ai fetei i-au spus adevărul despre originile ei, s-au comportat toți normal după aceea ( bineînțeles că fata a avut nevoie de un timp să digere informația, dar totul s-a petrecut în parametri normali, fără crize existențiale). La 20 de ani a ținut să își cunoască familia biologică, a mers împreună cu tatăl ei în Moldova, unde a găsit o mamă biologică alcoolică, de care nu s-a putut atașa, un tată biologic decedat și 8 frați, dintre care 5, ca și ea, fuseseră dați spre adopție, însă unor rude. Cu frații are o relație normală, se văd de 2-3 ori pe an, când permit timpul și distanța. Pe nașii mei i-a speriat la început ideea acestei reuniuni familiale, dar, oameni inteligenți, au știut că niciunui om nu i se poate ascunde ori nega identitatea. Faptul că au crescut-o cum trebuie s-a văzut în tot comportamentul ei post-destăinuire.
-
coana_mare said:Dragii mei,
cineva apropiat mie mi-a cerut parerea intr-o chestiune care ma depaseste, caci nu o cunosc decat indirect .
Cuplul in cauza, dupa multiple incercari de a deveni parinti biologici, au in fata doua alternative: fie adoptia, fie renuntarea . Ezitarea lor vine de fapt de la el ( ea ar vrea sa adopte, el nu prea, dar de dragul ei parca ar lasa de la el...)
Personal, cunosc un singur caz de adoptie, care s-a terminat nefericit (copilul adoptat, ajuns adult, a cautat-o pe mama biologica, i-a luat numele de familie, a rupt relatiile cu familia adoptatoare, si a decedat cativa ani mai tarziu de un cancer)
Desi imi dau cu parerea in toate si in nimic, aici chiar nu prea stiu ce sa le zic.
Exista pe aici cineva care a fost adoptat ?
(cautand pe forumuri, am gasit pareri ale familiilor adoptatoare, dar niciodata ale copiilor adoptati, ajunsi adulti).
MultumescOare au facut chiar totul? parerea mea e ca ar fi bine sa se duca la un medic care vindeca cu bioenergie... prima chakra Muladhara este dezlipita .. de la locul ei, de aceea nu poate sa se conceapa un fat...
-
Da, si eu cred ca totul depinde de cum a fost crescut, educat copilul ala de catre parintii adoptivi. Daca el a simtit caldura in sanul acelei familii, daca s-a simtit important pentru ei si daca I-au fost aproape eu cred ca nimeni si nimic nu-i poate indeparta. Copilul acela nu cunoaste decat lumea deschisa de acea familie si doar prin ea.
In rest e doar necunoscut.
Dar o familie care adopta un "plod" doar pentru a fi in rand cu lumea si nu-I ofera ce are el nevoie va fi sigur dezamagita, intocmai cum au dezamagit si ei la randul lor.
-
nanni said:
coana_mare said:Dragii mei,
cineva apropiat mie mi-a cerut parerea intr-o chestiune care ma depaseste, caci nu o cunosc decat indirect .
Cuplul in cauza, dupa multiple incercari de a deveni parinti biologici, au in fata doua alternative: fie adoptia, fie renuntarea . Ezitarea lor vine de fapt de la el ( ea ar vrea sa adopte, el nu prea, dar de dragul ei parca ar lasa de la el...)
Personal, cunosc un singur caz de adoptie, care s-a terminat nefericit (copilul adoptat, ajuns adult, a cautat-o pe mama biologica, i-a luat numele de familie, a rupt relatiile cu familia adoptatoare, si a decedat cativa ani mai tarziu de un cancer)
Desi imi dau cu parerea in toate si in nimic, aici chiar nu prea stiu ce sa le zic.
Exista pe aici cineva care a fost adoptat ?
(cautand pe forumuri, am gasit pareri ale familiilor adoptatoare, dar niciodata ale copiilor adoptati, ajunsi adulti).
MultumescOare au facut chiar totul? parerea mea e ca ar fi bine sa se duca la un medic care vindeca cu bioenergie... prima chakra Muladhara este dezlipita .. de la locul ei, de aceea nu poate sa se conceapa un fat...
auzi bre... iar ai inceput cu practicile sataniste? !!! daca nu poti sfatui pe cineva de bine...macar nu l ispitii la pacate !!!
Vai de tine si de chakrele tale ! -
coana_mare said:Dragii mei,
cineva apropiat mie mi-a cerut parerea intr-o chestiune care ma depaseste, caci nu o cunosc decat indirect .
Cuplul in cauza, dupa multiple incercari de a deveni parinti biologici, au in fata doua alternative: fie adoptia, fie renuntarea . Ezitarea lor vine de fapt de la el ( ea ar vrea sa adopte, el nu prea, dar de dragul ei parca ar lasa de la el...)
Personal, cunosc un singur caz de adoptie, care s-a terminat nefericit (copilul adoptat, ajuns adult, a cautat-o pe mama biologica, i-a luat numele de familie, a rupt relatiile cu familia adoptatoare, si a decedat cativa ani mai tarziu de un cancer)
Desi imi dau cu parerea in toate si in nimic, aici chiar nu prea stiu ce sa le zic.
Exista pe aici cineva care a fost adoptat ?
(cautand pe forumuri, am gasit pareri ale familiilor adoptatoare, dar niciodata ale copiilor adoptati, ajunsi adulti).
MultumescIo, parerea mea, de moment nu ar trebui sa preocupe astfel de ginduri ce o fi peste un 15-20 ani, asta nu o va sti nimeni dintre noi muritorii de rind . Daca copilul o decide cindva a se retrage din familia adoptiva, apoi fie astfel, e decizia sa si atita tot. Sint cazuri intre cazuri, si sa nu uitam ca sint ei copii ce isi iau zborul de linga parintii biologici ce nu se mai intorc in veci, is dati uitarii . Important e, de moment ce doresti , si nu ce va fi, ca asta n-ai de unde-o sti. Zic si io .
-
Fiecare cu a lui. Anda e cu satanismul, nanni cu chakrele, iar coana mare cu adoptia. Eu sunt adoptata, si am digerat vestea foarte bine. Acum depinde... daca il adopta de bebelus cum e cel mai bine il educa cum vor, in orfelinat nu iti imagina ca e ca la hotel. Nu mananca de rup, cu limita si uneori sunt care fura maruntis, mancare pentru a-si potolii dorintele,foame. Si eu imi cunosc familia. O mama care a fost abuzata sexual de propriul tata, de unde reiese ca tatal meu e defapt bunicul. Ma rog, e mort. Suntem 5 copii sau 5 eram la vremea aia. eu fiind ce-a mai mica. Daca iti vine sa crezi eu treceam pe langa mama mea zilnic dar nici eu nici ea nu stiam ca suntem rude, semanam e adevarat dar nu m-am gandit niciodata s ao intreb cum o cheama. Ma rog, acum e maritata, are inca un copil de 5 anisori. Chiar daca isi va dorii sa traiasca cu familia biologica trebuie duis o data sa vada conditiile. Unde iti convine, unde ai ce manca un acoperis deasupra capului sua sa dormi in gara? Mama nu e cea care te face, ci cea care te creste.
-
AndreeaC96 said:Fiecare cu a lui. Anda e cu satanismul, nanni cu chakrele, iar coana mare cu adoptia. Eu sunt adoptata, si am digerat vestea foarte bine. Acum depinde... daca il adopta de bebelus cum e cel mai bine il educa cum vor, in orfelinat nu iti imagina ca e ca la hotel. Nu mananca de rup, cu limita si uneori sunt care fura maruntis, mancare pentru a-si potolii dorintele,foame. Si eu imi cunosc familia. O mama care a fost abuzata sexual de propriul tata, de unde reiese ca tatal meu e defapt bunicul. Ma rog, e mort. Suntem 5 copii sau 5 eram la vremea aia. eu fiind ce-a mai mica. Daca iti vine sa crezi eu treceam pe langa mama mea zilnic dar nici eu nici ea nu stiam ca suntem rude, semanam e adevarat dar nu m-am gandit niciodata s ao intreb cum o cheama. Ma rog, acum e maritata, are inca un copil de 5 anisori. Chiar daca isi va dorii sa traiasca cu familia biologica trebuie duis o data sa vada conditiile. Unde iti convine, unde ai ce manca un acoperis deasupra capului sua sa dormi in gara? Mama nu e cea care te face, ci cea care te creste.
Of, mai Andreea!
-
nanni said:
anda22-7 said:
auzi bre... iar ai inceput cu practicile sataniste? !!! daca nu poti sfatui pe cineva de bine...macar nu l ispitii la pacate !!!
Vai de tine si de chakrele tale !Multumesc Anda esti o persoana deosebita... insusi Iisus vindeca cu bioenergie...
asta in ce carte ai mai cititit o?? in Codex Gigas?!!!! -
White_Storm said:Da, si eu cred ca totul depinde de cum a fost crescut, educat copilul ala de catre parintii adoptivi. Daca el a simtit caldura in sanul acelei familii, daca s-a simtit important pentru ei si daca I-au fost aproape eu cred ca nimeni si nimic nu-i poate indeparta. Copilul acela nu cunoaste decat lumea deschisa de acea familie si doar prin ea.
In rest e doar necunoscut.
Dar o familie care adopta un "plod" doar pentru a fi in rand cu lumea si nu-I ofera ce are el nevoie va fi sigur dezamagita, intocmai cum au dezamagit si ei la randul lor.
WS, nu sunt convinsa ca educatia si caldura noii familiei hotarasc totul. Copilul , orice copil, are in el in sangele lui, in ADN pe parintii lui naturali. Ca ne place sau nu asa e! Sunt copii adoptati crescuti minunat dar care SIMT nevoia sa-si caute, sa-si cunoasca parintii naturali, propriul sange. Ei simt ca fara aceasta cunoastere nu sunt impliniti, nu si-au gasit identitatea. -
nanni said:
coana_mare said:Dragii mei,
cineva apropiat mie mi-a cerut parerea intr-o chestiune care ma depaseste, caci nu o cunosc decat indirect .
Cuplul in cauza, dupa multiple incercari de a deveni parinti biologici, au in fata doua alternative: fie adoptia, fie renuntarea . Ezitarea lor vine de fapt de la el ( ea ar vrea sa adopte, el nu prea, dar de dragul ei parca ar lasa de la el...)
Personal, cunosc un singur caz de adoptie, care s-a terminat nefericit (copilul adoptat, ajuns adult, a cautat-o pe mama biologica, i-a luat numele de familie, a rupt relatiile cu familia adoptatoare, si a decedat cativa ani mai tarziu de un cancer)
Desi imi dau cu parerea in toate si in nimic, aici chiar nu prea stiu ce sa le zic.
Exista pe aici cineva care a fost adoptat ?
(cautand pe forumuri, am gasit pareri ale familiilor adoptatoare, dar niciodata ale copiilor adoptati, ajunsi adulti).
MultumescOare au facut chiar totul? parerea mea e ca ar fi bine sa se duca la un medic care vindeca cu bioenergie... prima chakra Muladhara este dezlipita .. de la locul ei, de aceea nu poate sa se conceapa un fat...
Am auzit si eu de femei care au ramas miraculos insarcinate cand chiar nu mai sperau, credeau. Dar de chakre nu stiu ce sa spun caci nu am studiat. -
AndreeaC96 said:Fiecare cu a lui. Anda e cu satanismul, nanni cu chakrele, iar coana mare cu adoptia. Eu sunt adoptata, si am digerat vestea foarte bine. Acum depinde... daca il adopta de bebelus cum e cel mai bine il educa cum vor, in orfelinat nu iti imagina ca e ca la hotel. Nu mananca de rup, cu limita si uneori sunt care fura maruntis, mancare pentru a-si potolii dorintele,foame. Si eu imi cunosc familia. O mama care a fost abuzata sexual de propriul tata, de unde reiese ca tatal meu e defapt bunicul. Ma rog, e mort. Suntem 5 copii sau 5 eram la vremea aia. eu fiind ce-a mai mica. Daca iti vine sa crezi eu treceam pe langa mama mea zilnic dar nici eu nici ea nu stiam ca suntem rude, semanam e adevarat dar nu m-am gandit niciodata s ao intreb cum o cheama. Ma rog, acum e maritata, are inca un copil de 5 anisori. Chiar daca isi va dorii sa traiasca cu familia biologica trebuie duis o data sa vada conditiile. Unde iti convine, unde ai ce manca un acoperis deasupra capului sua sa dormi in gara? Mama nu e cea care te face, ci cea care te creste.
Ce poveste de viata trista, Andreea! Mama e cine te creste , corect. -
Pasarea-Spin said:
WS, nu sunt convinsa ca educatia si caldura noii familiei hotarasc totul. Copilul , orice copil, are in el in sangele lui, in ADN pe parintii lui naturali. Ca ne place sau nu asa e! Sunt copii adoptati crescuti minunat dar care SIMT nevoia sa-si caute, sa-si cunoasca parintii naturali, propriul sange. Ei simt ca fara aceasta cunoastere nu sunt impliniti, nu si-au gasit identitatea.
Perfect adevarat ce ai spus. Mie mi-ar fi frica tocmai de "acest ADN", nu din punct de vedere ca ar vrea sa-si cunoasca parintii ci ca ar putea mosteni anumite vicii, indiferent cata educatie le-ai oferi! Totusi, eu cred ca trebuie sa pornesti la drum cu inima deschisa. Ca adopti un copil, construiesti o casa, te angajezi in alt serviciu sau faci mancare, nu trebuie sa te gandesti prea mult la esec pentru ca asa nu vei mai face nimic. Izbanda e a celor indrazneti. Aici e o problema ceva mai delicata pentru ca unul din soti are inima stransa. Daca lucrurile nu merg snur, sotul nemultumit are de ce se agata.