Barbatii Varsatori 2
-
0 2Poti sa-l faci oricum l-ai face...nu o sa-i pese, te asigur.
-
-
cei pe care i-am cunoscut sunt sensibili,timizi,efeminati,glumeti,familisti,seriosi,prietenosi,saritori la nevoie,fragili chiar daca au constitutie atletica.
cu o exceptie am intalnit si un varsator aiurit care nu stie ce vrea si care fuge de raspundere in domeniul sentimental.(la serv insa este ok). -
-
-
Cei mai periculosi sunt barbatii varsatori. Am avut cativa si toti sunt la fel...nici unul nu a facut nota discordanta...
Familisti cu numele,mari cuceritori, cu.rvari cat cuprinde, ciudati, rautaciosi...nici pe departe efemintati. Dimpotriva...
In genral le place sa conduca, acapareaza totul fara sa tina cont de nimeni...sunt sefi peste femeile lor si le conduc cum vor.
PS: eu sunt varsatoare dar nu ma inteleg cu ei -
-
-
-
exact ce am spus.femeile varsator pe care le cunosc eu..unele f bine...sunt reci,egoiste,incearca sa domine cu orice pret,sunt lipsite de tact,etc...dar nu contest ca au si partile bune.
lupta pt famile,sunt serioase in relatie,fac totul asa cum trebuie(gatesc,spala,etc)...
inca o data repet..nu generalizez.
la prima vedere desi nu le cunosc f bine..imi plac femeile berbec..care par calde,umane,joviale,vesele,puternice,etc...dar nu le cunosc f bine asa ca pot descoperi si acolo chestii negative.
nu exista zodie fara uscaturi sau exceptii...
cunosc de exemplu cateva femei leu...care lasa de dorit..si o alta care este total deosebita .ea confirma regula..buturuga mica rastoarna carul mare..numai ca ea este de fapt sprijinul multora. -
-
Experienta mea, de 10 ani, cu un barbat varsator:
1. Inceput: minunat. Ma simteam ca o printesa. Scrisori zilnice, flori, telefoane nesfarsite, alint, dragoste. Primii 3-4 ani.
2. Urmeaza si restul: relatie mai asezata. Descopar niste chestii bizare, la care nu ma asteptam. Cum ca ii cam plac...altele! Adica, le vede, le remarca. Si ele il remarca. Fantezii. Pe care...cui sa le povesteasca...daca nu mie? Suferinta oribila, fiind, pe de o parte, jumatatea lui, in mod declarativ. In public, comportament ireprosabil, perfect. Spirit de sacrificiu, totul pentru mine: atentie in afara casei, bani, cadouri scumpe. Seara, acasa...durere mare! Pentru ca el simte atractie pentru x si pentru y, ca de ce simte asa, ca e vorba de relatia noastra...ca sa le vad eu pe aceste femei si sa ii spun ce cred...Eu, imbecila, il las sa imi faca lucrurile astea. Ma lupt cu tot. Ma imprietenesc cu cateva dintre femeile pe care le sorbea din priviri si despre care imi povestea, noaptea, in pat. Parca imi luase Dumnezeu mintile. M-am chinuit asa...mult timp...si persoanele s-au schimbat, au venit altele si altele...dar chinul nu s-a oprit.
3. Ultimii 4 ani - teroare psihologica. Reala. Imi spunea ca eu nu mai sunt atat de frumoasa, ca nu mai seman cu cea pe care a cunoscut-o, ca parca m-am prafuit, ca nu ma mai vrea, ca suntem mai mult prieteni, ca si-ar dori altceva, dar cum sa sfarsim totusi relatia noastra, care e sfanta...Ca m-am ingrasat, ca arat rau...parul meu, dintii mei, pielea mea...ce rau arata totul...Nu mai eram un obiect pe care sa il prezinte cu mandrie in public. De ce sa mai iesim cu totii, cu colegii, ma intreba. Acum imi e rusine cu tine, nu vreau sa te vada si ei, in ce hal poti sa arati. Eu plangeam si ma urateam, evident, pe zi ce trecea. Nimeni nu ar fi stiut ca relatia noastra merge atat de prost, pentru ca eu nu sunt genul care sa vorbeasca despre propriile probleme, iar el se purta minunat cu mine in public. M-am imbolnavit intr-un fel, m-a murdarit pe interior, mi-a luat ceva din increderea in mine. Ne-am despartit in conditiile in care eu eram la pamant. Nu a mai contat. Am fost fericita ca a fost asa, pentru ca altfel...m-as fi imbolnavit cu adevarat, poate iremediabil. Si-acum ma mai vindec...dupa cei 10 ani...
El s-a casatorit la scurt timp dupa ce ne-am despartit, cu o persoana-trofeu, care ii sporeste capitalul de imagine in public. Iar eu ii multumesc lui Dumnezeu ca a trecut totul si ca am scapat intreaga... -
-
Oare chiar asa sa fie? Eu(capricorn) sunt cu un varsator din martie, ne intelegem si se poarta chiar frumos cu mine. Nu vreau sa ma mint singura ca asa va fi mereu dar oare sa ma despart doar pentru ca e varsator nu cred ca e un raspuns. Incerc sa nu-mi fac viata sa graviteze total in jurul lui, incerc sa am prietene cu care sa ies sa nu depind doar de el.
Oricum am avut in familie un varsator, tata si pot sa va confirm cam tot ce ati spus pana acum... aparent totuol este minunat , perfect, imagine nepatata... cand de fapt nu e nici pe departe asa.
Numai bine!
-
Buna fetelor!
Am citit toate mesajele voastre despre barbatii varsatori si sunt intru totul de acord cu ce spune Catalina si Northstar.
Eu sunt Capricorn si am avut o relatie cu un Varsator. A fost cel mai ciudat tip pe care l-am cunoscut: egoist, neatent, carcotash. Nu-i placea sa isi arate iubirea si nici sa primeasca de la mine dovezi de iubire. Era plin de mistere si secrete. Intre noi nu era comunicare. Cand eram singuri, era taciturn si imbufnat. Ii placea sa fie el cel care avea dreptate, si din orice cearta el era invingatorul.
Isi crease o lume pe internet, unde avea "gasca lui virtuala" si incet-incet s-a indepartat de lumea reala si chiar de mine. M-a inlocuit cu o tipa cunoscuta pe net,care culmea, nu era mai tanara si mai frumoasa decat mine, ci din contra.
Cand ne-am despartit a zis sa vrea sa ramanem amici si sa pastram legatura. Si-a schimbat numarul de telefon ca sa nu-l mai sun, deci e clar...
Pentru Kyra, care e Capricorn, nu stiu ce sfat as putea sa-i dau, asa ca o capricoarna trecuta printr-o relatie cu un varsator. Eu una n-as mai dori nici in ruptul capului un prieten varsator. Poate ca totusi ai noroc de un ascendent intr-o zodie care se intelege cu varsatorul. Eu n-am avut nici macar asta; ascendentul meu e tot in capricorn
La revedere, fetelor si tinem legatura! -
Si eu am citit toate mesajele voastre,iar ceea ce ai scis tu Izvorasa,m-a dus cu gindul la o fosta colega.Ceea ce mi-a povestit ea este aproape identic .Ea este capricorn el varsator.Dupa 5 ani in care a trait ca in basme (zice ea)lucrurile s-au schimbat in rau .Aveau un copil si pt. el ea,a rabdat cu stoicism inca 5 ani de zile.De plecat, a plecat el fara sa se mai uite in urma si fara prea multe explicatii.De atunci au mai trecut inca 15 ani dar nu a reusit sa uite nici acum cele traite.Si astazi cind aude ca cineva este varsator(chiar si femeie) se inroseste toata si devine ca un arici gata de lupta .
Nu cunosc nici un varsator (barbat) foarte bine, dar acum cind aud atitea despre ei ma gindesc,ca avea dreptate colega mea si nu exagera deloc.Nu s-a mai casatorit niciodata. -
Dragele mele,
A fost un cosmar. Partea cea mai perversa este aceea ca, la inceput, lucrurile sunt perfecte. Cu timpul, totul se erodeaza si e parca atins de o putreziciune fara seaman...si asta se intampla mai ales atunci cand tu, ca persoana, nu mai corespunzi cu ceea ce el crede ca ai fost sau ar trebui sa ramai.
Eu sunt o persoana puternica si verticala, de felul meu, care nu lasa oamenii din jur sa ii faca mizerii si sa ii scada stima de sine, dar cu el...a fost ca un vis urat...din care m-am trezit ca dupa o anestezie...in viata, dar cu dureri de cap si cu un loc anume care doare, doare tare...
Eu nu zic ca sunt toti la fel, ceea ce vreau totusi sa zic este MARE GRIJA!!! Pare, dar e posibil sa nu fie barbatul perfect, printul din povesti! -
Draga Macedonia,
Perfect adevarata si partea cu plecatul fara multe explicatii, fara multa framantare...un final copios pentru o astfel de poveste...asa e, la final, cand nu mai e nimic de facut, iar el simte asta, pur si simplu pleaca...si ce-i mai amuzant este ca pleaca dezamagit...imi amintesc cum mi-a spus Varsatorul meu, cand ne-am despartit..."te urasc pentru ca ne despartim, este numai vina ta, te urasc pentru ca te-ai schimbat intr-o epava si pentru ca nu ai fost in stare sa faci nimic pentru noi!". De parca viata relatiei ar fi stat in mainile mele neputincioase. Mi se pare incredibil. Voi stiti ca nu am vorbit cu nimeni, niciodata, despre asta? Am fost ca vrajita, ca bolnava...Plangeam seara, langa marginea patului, in timp ce el dormea...si ma bucur atat de mult ca in final am avut puterea sa ma desprind si sa inteleg ca eu, cea care sunt cu adevarat, ma lasam doborata si terorizata psihic de un om care mi-a spus multe lucruri oribile, care in timp s-au adunat in mine si m-au pervertit...si e greu sa o iei de la capat...dar si mai greu este sa ramai alaturi de cel care ar trebui sa te iubeasca si sa iti fie loial si care, in loc sa faca asta...hai sa nu mai vorbesc despre asta...multumesc ca mi-ati dat ocazia sa o fac, dar acum o sa tac... -
Si ce e trist e ca te paraseste cu o asa seninatate, practic se descotoreseste de tine ca de o cizma rupta pe care o arunci la gunoi. Nu conteaza ca te-a iubit, ca l-ai iubit, ca ati construit ceva impreuna. Dupa aia iti arunca niste vrajeli, cum ca sa ramaneti prieteni, dar el isi schimba intre timp nr de telefoane, adresa si se face nevazut.
Dintr-o relatie cu un varsator nu ramai decat cu niste rani adanci in suflet si cu multe, multe complexe.
Oamenii astia nu au inima! -
Spre deosebire de femeile varsator, barbatzii intradevar nu au inima. Nu numai ca sunt rai dar sunt si egoisti (chiar si cu propriii lor copii), inselatori si sadici. De cele mai multe ori lovesc in cei de alaturi cu zambetul pe fatza si ii fac sa creada ca pentru tot ceea ce se intampla ei nu au nici o vina, dimpotriva...
Pana acum, din pacate, nu am cunoscut nici un barbat varsator care sa ma incante.
