Despre mobbing

•  
  Colfasa

  

  • 5 mesaje
  21 Iul 2015, 16:22

  Citează

  0 0

  Mobbing-ul este o forma de hartuire psihologica la locul de munca, care dureaza de mai bine de 6 luni. Aceasta forma de hartuire are drept scop de a face rau intentionat si se caracterizeaza prin atacarea unui salariat prin zvonuri, intimidare, umilire, discreditare, izolare, critici, insulte, remarci defaimatoare, violenta verbala si fizica. 
•  
  Colfasa

  

  • 5 mesaje
  21 Iul 2015, 16:23

  Citează

  0 0

  “Femeia contează !” reprezintă o iniţiativă de promovare activă a principiului egalităţii de şanse prin intermediul combaterii violenţelor fizice şi psihologice exercitate asupra femeilor la locul de muncă. Proiectul a fost conceput în vederea prevenirii şi combaterii formelor de discriminare de gen, axându-şi acţiunile in special asupra acelei forme de marginalizare cu caracter profesional, numită mobbing. Proiectul a fost cofinanţat din Fondul Social European (FSE), prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007-2013 – ID 23848.

  In cele ce urmeaza vom pune accentul pe fenomenul cheie vizat de proiectul susmentionat si anume: mobbing-ul. Mobbing-ul nu este o situaţie stabilă, ci un proces care înregistrează o evoluţie continuă. Pornind de la cele patru faze identificate de Heinz Lezmann (Incidente , Stigmatizare, Intervenţia Managementului  şi Expulzarea), psihologul Harald Ege a elaborat un model mai complex, cu şase faze legate logic între ele şi precedate de o pre-fază – „Punctul zero”. Acţiunile incluse în categoria „Punctul zero” nu pot fi definite ca mobbing, dar reprezintă o condiţie esenţială de declanşare a mobbing-ului.

  „Punctul zero” – acţiuni de tip „pre-mobbing”, stări conflictuale. În general, orice organizaţie are o natură conflictuală şi doar foarte puţine companii nu se încadrează în această regulă. În această fază, conflictul este unul generalizat, nu se cristalizează împotriva unei persoane/victimă. De remarcat faptul că nu se poate vorbi de un conflict latent, din când în când apar izbucniri, discuţii, diferenţe de opinie, mici acuzaţii şi riposte. În „punctul zero” nu se manifestă dorinţa de distrugere (specifică mobbing-ului), este vizată doar o poziţie de lider, deasupra celorlalţi.
   

  Prima fază – conflictul centrat: în această fază este identificată VICTIMA către care vor fi direcţionate toate acţiunile conflictuale. Conflictul generalizat nu se mai află într-o situaţie de stagnare, ci este direcţionat către o persoană. Obiectivul stării conflictuale este acela de a distruge şi acţiunile nu se limitează doar la sfera profesională, încep să se îndrepte şi către sfera privată.
   

  A doua fază – începutul acţiunilor de mobbing: atacurile agresorului / agresorilor sunt încă sursa unor boli de tip psiho-somatic pentru victimă, dar, totuşi determină o stare de disconfort şi neplăcere.
   

  A treia fază – primele simptome psiho-somatice: victima se confruntă cu primele probleme de sănătate generate de starea conflictuală de la locul de muncă (mobbing). S-a constatat că, în general, primele manifestări ale deteriorării stării de sănătate sunt legate de probleme digestive, apariţia insomniei, un sentiment de nesiguranţă.
   

  A patra fază – erori şi abuzuri în managementul resurselor umane: cazul de mobbing devine cunoscut şi de cele mai multe ori este accentuat de erorile comise in gestionarea situaţiei de către departamentul de resurse umane al organizaţiei. Legătura cu faza anterioară este evidentă – deteriorarea stării de sănatate a victimei determină creşterea numărului de absenţe şi concedii medicale, moment în care departamentul resurse umane se sesizează şi solicită lămuriri victimei.

  A cincea fază – înrăutăţirea semnificativă a stării psiho- fizice a victimei: în această fază situaţia devine cu adevărat disperată. Victima suferă de forme de depresie mai mult sau mai puţin grave, este sub tratament medicamentos şi începe şedinţe de terapie, care au doar un efect de ameliorare, pentru o perioadă scurtă de timp, pentru că problema de la locul de muncă există încă şi tinde să se agraveze. Erorile în gestionarea situaţiei comise de departamentul de resurse umane de datorează în principal lipsei de informatii despre fenomenul de mobbing şi despre manifestările lui. În consecinţă, măsurile luate sunt nepotrivite şi chiar periculoase pentru victimă. Victima trece printr-un proces de autoconvingere la capătul căruia este sigură că trăieşte într-o lume nedreaptă, fără soluţii sau scăpare. Atunci starea de depresie de adânceşte.
   

  A şasea fază – excluderea din câmpul muncii: ultima fază a mobbing-ului se concretizează pentru victimă prin părăsirea locului de muncă. Modalităţile de părăsie a locului de muncă sunt diverse: demisie, concediere, pensionare anticipată sau modalităţi traumatizante – sinucidere, manii obsesive, razbunare împotriva agresorului. Şi aici, legătura cu faza anterioară este evidentă – depresia determină victima să părăsească locul de muncă prin demisie sau concediere. Într-o formă mai gravă, mobbing-ul determină victima să ceară pensionarea anticipată sau pensionarea pe caz de boală. Cele mai grave cazuri au consecinţe extreme.

  
  Acest mesaj a fost editat de către Colfasa: 21 Iul 2015, 16:26