Violenta in familie
-
0 1buna...numele meu este alina si am 33 de ani...sunt una din persoanele care ar spune ca divortez de la prima palma...dar...acum sunt intr-un mare impas...nu stiu ce sa fac...sunt casatorita de 10 ani si am o relatie linistita,frumoasa si chiar plina de armonie ...am un baietel de 9 ani frumos si obraznic... Ca orice baietel...imi iubesc sotul si nu este genul sa ma jigneasca si nu obisnuieste sa ma bata...sa intamplat o data pe la inceputul casatoriei dar dupa discutii foarte serioase si dupa multe promisiuni si rugaminti am fost de acord sa il iert...si au trecut 9 ani de atunci fara nici un incident...se poarta frumos cu mine si nu bea in exces...dar acum doua seri a baut la un prieten cateva pahare(cateva mai multe...cred ca foarte multe) si pana a venit el acasa eu mam pus la somn...a venit si dupa o ora a venit in pat...lam simtit dar aveam un somn atat de dulce...si dintro data a inceput sa ma ia la pumni...in special in cap...ma umplut toata de sange si de vanatai...intreband de cand il fac eu jeg de barbat...il rugam sa inceteze ca nu stiu despre ce vorbeste...dar arata ca turbat...ca de pe alta lume...baietelul dormea in camera lui si sunt bucuroasa ca nu a auzit nimic...incercam sa il linistesc rugandul sa se opreasca ca il trezeste si se sperie...dar nimic...arata ca un om turbat!!!am reusit intrun final sa cobor jos...in living si mia dat un prosop ud sa ma sterg si a inceput sa tremure...nu stia ce sa intamplat si ma intreba de ce iam vorbit urat...doamne!!!eu dormeam...nu stiu de am visat ceva sau a gasit un motiv...noi nu ne vorbim urat si nu ne jignim si nu cred ca nici prin somn las jigni...nu aveam motive...dar ma batut atat de rau ca nu pot sta in nici o pozitie in pat...am greturi si ma simt foarte rau...nu stiu daca e de la soc...am vrut sa plec la garsoniera lui mama din oras ca nu sta nimeni acolo...nu stiu ce sa fac...de dimineata a fost nevoie sa ii povestesc ce sa intamplat si nu ii venea sa creada...mia propus sa mearga la psiholog,sa mearga la biserica...face orice spun numai sa nu plec...se jura ca ma iubeste si are grija de mine!!!nu pot sa spun nimic...intodeauna a fost foarte atent...si este si acum...dar nu pot trece peste episodul asta!!!mi-am jurat mie ca nu voi accepta niciodata o palma sau agresiune verbala...dar asa ceva?imi iubesc familia foarte mult...am facut multe sacrificii impreuna si am reusit impreuna sa ne mutam la casa noastra...ne intelegem foarte bine in rest...Ce sa fac acum?Sa renunt la tot ?stiu ca ma iubeste...mia aratato in fiecare zii in ultimii zece ani...si il vad cat de mult sufera pentru ce sa intamplat...e o persoana coonstincioasa ...dar ar trebui sa incercam sa trecem impreuna peste asta?sau ar trebui sa plec si sa las totul in urma?
-
nu...stau in romania...am stat multi ani plecati dar niciodata in franta
Acest mesaj a fost editat de către Ferrroalina: -
Tu-l cunosti cel mai bine, dar mi se pare barbar sa dea cu pumnii in tine chiar de-l injurai. Te incui in debara data viitoare cand bea, de frica? Cum mai poti avea incredere in el? Dar cel mai tare m-ar speria faptul ca poate data viitoare i se va parea ca se uita copilul urat la el, si cum nu da dovada de discernamant cand bea, ce l-ar opri sa-l ia la pumni?
Poate psihologul il poate ajuta. Si paharele sa fie cu apa, nu alcool, pt siguranta tuturor.
Ps. Eu n-as putea trece peste. -
E groaznic ce ti s-a intamplat . Din ce povestesti tu , el nu are habar de nimic , nu isi aminteste , e ca si cand ar fi fost posedat , nu el ti-a facut asta .
Totusi , el mai obisnuieste sa bea , inteleg . Ce comportament are cand bea ?
Si eu m-as teme pentru siguranta copilului .
Daca tot jura atat ca va iubeste , ca nu stie ce s-a intamplat , ca va merge la psiholog , atunci ar putea intelege sa va separati si el sa se trateze intre timp . Si daca e tratabil , mai vedeti .
Desi , eu cred ca e cazul de facut planuri de viitor fara el , chiar daca o sa ii spui cum am zis , sa se trateze.
-
Si mie mi se pare barbar...e ceva greu de imaginat...nu pot sa zic ca ar fii prima data cand bea peste masura...desi se intampla foarte rar...dar mereu era foarte dragastos...nu il pot vedea sa dea in baiat...nu a dat niciodata in el chiar daca baiatul ia vorbit urat...dar simt ca nu pot trece peste...nu stiu ce sa fac...Baiatul este foarte atasat de el...nu ar pleca cu mine la oras...Sa renunt la tot si sa plec?Baiatul a vazut mereu ca ne iubim...nu am avut nici macar certuri mici in fata lui...Ce sa ii spun?Nu vreau sa imi fac baiatul sa sufere...el nu banuieste nimic...Chiar nu stiu ce sa fac!!!
-
Nu isi aducea aminte nimic...si arata ca posedat in momentele alea...sunt totusi 10 ani de zile traite impreuna...imi cunosc foarte bine barbatul...dar pe acel om nu lam recunoscut...si fata ii arata atat de diferit!!!a fost si este un mare soc pentru mine...am fost mereu atat de fericiti impreuna...incat de asta socul e si mai mare...
-
AStea mi se par a fii episoade de schizofrenie!
Faptul ca a avut halucinatii auzind ceea ce tu nu ai spus, l-a inebunit si l-a scos din sarite, avand un episod violent. Daca boala evolueaza, el devine periculos.
Convinge-l sa mearga la medic sa-si faca analize si teste medicale, luata din pripa se poate trata.
Nu glumesc!
http://ro.wikipedia.org/wiki/Schizofrenie
http://www.infoterapii.ro/modules/news/article.php?storyid=307
http://www.la-psiholog.ro/info/tulburarea-de-personalitate-paranoida
-
Multumesc mult Maricon....El nu e o persoana violenta sau agresiva in viata de zii cu zii...si de asta sunt in asa impas si nu stiu ce sa fac...era cat pe ce sa se sinucida cand a aflat ce facut...si tot nu isi poate aminti si nu isi poate imagina ca ar fii fost capabil de asa ceva...dar nu sunt o persoana naiva ....nu sunt genul ce crede tot...dar vad ca nu minte...mie greu sa il parasesc...cand nu inteleg de fapt nici eu ce sa intamplat...
-
Ferrroalina said:Multumesc mult Maricon....El nu e o persoana violenta sau agresiva in viata de zii cu zii...si de asta sunt in asa impas si nu stiu ce sa fac...era cat pe ce sa se sinucida cand a aflat ce facut...si tot nu isi poate aminti si nu isi poate imagina ca ar fii fost capabil de asa ceva...dar nu sunt o persoana naiva ....nu sunt genul ce crede tot...dar vad ca nu minte...mie greu sa il parasesc...cand nu inteleg de fapt nici eu ce sa intamplat...
tocmai, starea lui neeplicabila spune ca are o posibila schizofrenie.
Nu-si aduce aminte ce a facut, a fost un episod sters din creier, aude vocii care ii spun chestii ireale, face chestii de care nu-si aminteste ...au tentatii de suicid, toate sunt episoade descrise in schizofrenie. Dar citeste si te vei lamurii.
In orice caz, de cealalta parte a computerului, asa se vede! -
Ferrroalina said:Multumesc Victor...asta nu imi da pace...si de aceea ma gandesc sincer sa las tot si sa plec...nu pot concepe si intelege ce sa intamplat...nu am gresit cu nimic...si cand vorbim imi spune mereu acelasi lucru...nu intelege nimic...
Acest mesaj a fost editat de către alya_27: