integrare in societate
-
0 1Buna,sunt nou venit in aceasta emisfera a internetului.Anumite ganduri si trairi s-au acumulat in timp,ca o ultima picatura ce a umplut paharul,acesta revarsandu-se sub forma de litere pe pagina.
Un scurtmetraj al vietii mele:Am avut o copilarie frumoasa,
Am terminat scoala (loc unde aveam cativa prieteni),apoi mi-am schimbat domiciliul si repartizat la un liceu (loc unde nu am reusit performanta de a ma integra).
Ulterior mi-am dat seama ca eu nu am vrut sa ma integrez,deoarece nu suportam acele anturaje ce se definesc prin apogeul reprezentat de tigari,bani,fete,telefoane si masini.
Actualul definindu-se prin reflectia gandurilor,remuscarilor,incapacitatea de a-mi asuma anumite lucruri,mandrie 0,stima de sine 0,carisma 0,stres,prieteni 0,ma judec prea mult. Acestea acumulate si netratate la timp,au cam introdus anxietatea si depresia in viata mea.In paralel cu "obsesiv compulsiv"...nu este prea placut.
Cu toate acestea incerc sa am o gandire/atitudine pozitiva.
Mi-am propus niste hobby-uri ce ma motiveaza si imi dau o stare de bine: culturism,cant la chitara,merg la biserica,mananc sanatos,ma plimb mult.
Observ o decadere la nivel de atitudine sociala din partea lumii.Fiecare isi urmareste strict interesul,lumea traieste in epoca vitezei (si totusi atat de incet...),alege sa se dezvolte pe orizontala,apreciaza valori non-existente.
Cu asa ceva in afara ogradei ,pot oare sa duc o viata decenta ? Pot fi fericit ? Imi pot face noi relatii stabile ? Pot avea incredere in ceilalti ? Este o lupta cu mine insumi la care nu pot gasi un raspuns cert,si simt nevoia de a primi o parere din exterior.
Oare perceptia mea asupra lumii este gresita ? -
-
Adrian4 said:Buna,sunt nou venit in aceasta emisfera a internetului.Anumite ganduri si trairi s-au acumulat in timp,ca o ultima picatura ce a umplut paharul,acesta revarsandu-se sub forma de litere pe pagina.
Un scurtmetraj al vietii mele:Am avut o copilarie frumoasa,
Am terminat scoala (loc unde aveam cativa prieteni),apoi mi-am schimbat domiciliul si repartizat la un liceu (loc unde nu am reusit performanta de a ma integra).
Ulterior mi-am dat seama ca eu nu am vrut sa ma integrez,deoarece nu suportam acele anturaje ce se definesc prin apogeul reprezentat de tigari,bani,fete,telefoane si masini.
Actualul definindu-se prin reflectia gandurilor,remuscarilor,incapacitatea de a-mi asuma anumite lucruri,mandrie 0,stima de sine 0,carisma 0,stres,prieteni 0,ma judec prea mult. Acestea acumulate si netratate la timp,au cam introdus anxietatea si depresia in viata mea.In paralel cu "obsesiv compulsiv"...nu este prea placut.
Cu toate acestea incerc sa am o gandire/atitudine pozitiva.
Mi-am propus niste hobby-uri ce ma motiveaza si imi dau o stare de bine: culturism,cant la chitara,merg la biserica,mananc sanatos,ma plimb mult.
Observ o decadere la nivel de atitudine sociala din partea lumii.Fiecare isi urmareste strict interesul,lumea traieste in epoca vitezei (si totusi atat de incet...),alege sa se dezvolte pe orizontala,apreciaza valori non-existente.
Cu asa ceva in afara ogradei ,pot oare sa duc o viata decenta ? Pot fi fericit ? Imi pot face noi relatii stabile ? Pot avea incredere in ceilalti ? Este o lupta cu mine insumi la care nu pot gasi un raspuns cert,si simt nevoia de a primi o parere din exterior.
Oare perceptia mea asupra lumii este gresita ?Nu cred ca perceptia ta este gresita.
Traim intr-o societate in care individul este superficial.
Dar cu siguranta o sa te adaptezi, sa cultivi relatii, din nefericire, nu poate nimeni sa-ti spuna cat de stabile.
Cu un psiholog ai discutat ?
Te-ar ajuta sa gasesti raspunsuri la intrebarile tale si sa faci pace cu tine insuti.
Per ansamblu asa, e mult zbucium inauntrul tau, s-ar rezolva si cu asta.
-
Societatea nu este , nu a fost si nu va fi perfecta pentru nimeni ,NICIODATA ! De aceea este in permanenta schimbare-pentru ca evolueaza si asta nu o poate nega nimeni !
SI noi evoluam cu fiecare secunda care trece prin succesele sau greselile noastra asumate sau nu !Raportarea la societate nu trebuie sa ne descurajeze nicidecum , poate ar fi cazul sa te intrebi ce faci tu insuti ca aceasta societate imperfecta sa evolueze , la cate actiuni sau voluntariate ai luat parte , de cate ori in viata ta de pana acum ai facut ceva pentru ceilalti ?CAND AI INTINS ULTIMA OARA MANA CUIVA CARE AVEA NEVOIE ? E usor sa judecam dinafara !
Cu ce argumente ? Fie-mi dat sa te intreb?
PSIHOLOGUL LA CARE AI MERS NU PREA A STIUT CU CE SE MANANCA PROBLEMELE TALE ASTA E SIGUR .... din pacate ti-a luat banii degeaba , sau tu ai renuntat mult prea devreme la terapie !
Cauta un profesionist !Succes si sanatate MAXIMA !
Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: -
Cam multe zerouri ti-ai atribuit, ceea ce inseamna ca trebuie sa lucrezi cu fizicul si cu psihicul tau, sa aduci echilibru intre ele. De ce culturism? Daca esti mai plinut in primul rand lupta sa slabesti, nu mai manca seara si mai ales fara paine, mananca in continuare sanatos. Problema e la tine, nu te mai judeca, fii natural. Din comportament natural se nasc prietenii si afinitati. Pana si ciudatii isi gasesc ciudati cu aspiratii comune. Daca esti multumit de tine emani o energie pozitiva, care e imediat remarcata. Daca esti ipohondru, in jurul tau e mult spatiu gol. Biserica e locul unde prin rugaciuni se creeaza vibratii puternice, cu care enoriasii se incarca pozitiv si iti dau o stare de bine, de liniste interioara. E-ul tau cauta acea oaza de multumire sufleteasca si pasii te-au dus la locul potrivit, dar nu-i suficient. Trebuie sa iti creezi un scop si un tel in viata pt care sa fii motivat sa lupti, sa lasi modestia sa te cuprinda cu blandetea ei, sa lasi copilul din tine sa se exteriorizeze. Invata sa fii fericit din lucruri simple. Esti unic si frumos ca suflet, fiecare suflet e unic in felul lui, undeva inlauntrul tau hiberneaza ceea ce nu lasi sa iasa la lumina din frica de responsabilitati, ia gandeste-te, ce anume. -
"i have dream" - nu iti voi lua rautatile in seama.
Nu sunt gras.Fac sport pentru a preveni aceasta cat si pentru sanatate.
De ce culturism ? Din mai multe considerente,unul fiind cel al disponibilitatii si non-existentei altor sali de sport in zona mea.Inotul imi place foarte mult,insa m-ar costa transportul mai mult decat abonamentul.
Mersi frumos de incurajari.
Cea mai mare,este bucuria de a-ti ajuta semenii.
"Pana si ciudatii isi gasesc ciudati cu aspiratii comune"
Ca sa vezi...cat de mare este dorinta de apartenenta.
Acest mesaj a fost editat de către Adrian4: -
-
Sa iti spun despre mine,in legatura cu ce anume ? Da-mi o ramura de care sa ma agat si iti voi spune.
"i have a dream" - Observ cu usurinta ca mesajul tau a fost scris intr-o clipa ce traiai entuziasmul,insa in viata drumul nu este doar drept,ci mai are si intersectii in care ne intalnim cu depresia si alte neplaceri.Tocmai de aceea am postat aici.
Cumva tu ai ajuns intr-o stare nirvana permanenta ?
"gabriela" - nu am gasit filmul
Acest mesaj a fost editat de către Adrian4: -
-
-
@gabriela - foarte util/ajutator 'filmuletul'.
Asa este din pacate,lumea se situeaza la nivel subconstient intr-o continua competitie in raport cu ceilalti.
Chiar dinainte sa ascult caseta audio eu mergeam pe principiul ca fiecare individ isi are propriul ritm si nu trebuiesc facute comparatii.
Referitor la cursa din desert,mi se pare mai mult o abordare a intelepciunii
.
Despre copilaria mea:
Am crescut in sanul familiei "beneficiand" de dragoste din partea tuturor,mai putin cea a tatalui.Parintii au fost divortati cand eu aveam vreo 3 ani,iar tatal vitreg nu a stiut sa ma tina aproape de el. Un motiv ar fi acela ca nici el nu a avut parte de afectiune la randul lui.
De aici am aflat carui fapt se datoreaza reticenta mea.
In copilarie am interactionat mai mult cu prietenii,decat in prezent.O cauza ar fi cea a locatiei (v-am spus ca m-am mutat) ,iar cea dea 2-a este urmatoarea:
Odata cu inaintarea in varsta,omul capata niste deprinderi morale,in urma carora socializarea cu strainii li se pare o extravaganta sau ceva gresit.
Inca de la varste fragede se fac diferentieri din pacate.Copiii sunt despartiti de clasele sociale,bani si atitudini morale.
Imi aduc aminte cu placere clipe frumoase din copilarie si incerc sa le reconstitui si acum.
Cine nu are batrani,sa-si cumpere - Cu banii nu poti cumpara orice.
Acest mesaj a fost editat de către Adrian4: -
Dar tu nici n-ai nevoie de opinia celor din afara pt ca esti puternic si intelept si mai ales esti pe drumul cel bun. Ai raspunsuri la toate framantarile tale. Banuiesc ca esti inca la liceu. Nimeni nu trece prin viata fara criza perioadei de adolescenta, ca s-o definesc cumva. Tu crezi ca cei mari si tari, copii de bani gata, nu au si ei framantarile, nemultumirile lor ascunse? De multe ori teribilismul a primat, droguri, viteza la condus, le-a curmat viata. Mai sunt si cazuri fericite de ambele parti, au fost si vor fi mereu. Tu esti unul dintre ele, din extrema cealalta, a celor care-si ghideaza pasii fara a se scalda in " toate de-a gata ". Reprosuri pt incapacitatea de ati asuma unele responsabilitati? Pai e vocea sufletului din tine, care n-o poti schimba. Esti la un anumit nivel de evolutie spirituala, din care cauza nu te regasesti in extrema celor cu care ai intrat in contact. Va veni vremea cand in cale iti vor fi aduse oportunitatile in care destinul se va contura. Nimic pe lumea asta nu-i intamplator. Nici persoanele pe care le-ai intalnit, nici cele pe care le vei intalni. Indeletnicirile tale sunt bune, continua cu ele pana iti vei gasi vocatia. Ti-as spune mai multe dar, acum urmeaza intrebarea : spune-mi ce aspiratii ai, ce trairi ai avut, deceptii, de ai intrat in labirintul depresiei? Ce vise ai cu viata ta?
-
Nu cred deloc ca,copiii de bani gata nu au probleme.Dimpotriva,ei avand acces la partea materiala,le este mai usor sa cada in anumite patimi si dependente descrise de tine mai sus.
" Pai e vocea sufletului din tine, care n-o poti schimba. Esti la un anumit nivel de evolutie spirituala, din care cauza nu te regasesti in extrema celor cu care ai intrat in contact"
Frumos punctat.
Am pus cap la cap multe idei si am ajuns si eu la ideea ca nimic nu este intamplator,Altfel am specula mult prea multe coincidente pentru a nu accepta "destinul".
Se spune ca persoanele nu apar intamplator in viata mea sau a ta sau a celorlalti.Sunt catalogate drept experiente de viata si apar exact in momentele care avem nevoie de a fi calauziti.Un fel de aparitie a ingerilor in trup uman.
Buna intrebare.
Nici macar intr-un exercitiu de imaginatie nu pot agrea munca mecanica,zilnica.Prefer ceva ocazional cu venit mai mare.Ma atrag cartile,psihologia,dezvoltarea personala si meseria de DJ.
Trairi am avut de toate felurile,in prezent ramanand cu niste precautii putin exagerate si temeri.De exemplu am impresia ca ma sperii foarte tare la un film de groaza,,insa pe parcursul vizionarii,am un autocontrol bun si nu ma misca prea mult filmul.
Deceptie ? hm,acum realizez ca niciodata nu mi s-a spus :bravo pentru sarcina indeplinita.Totusi am incercat sa nu traiesc cu acest sentiment de dezamagire.(in cazul in care te referi la modul acesta al deceptiei).
Cica nu exista dezamagire sau succes,ci doar rezultat al carui interpretare sta in mainile noastre.
Visele odata stabilite la nivel mental,se vor si materializa dupa cum scrie intr-o carte.In spatele lor,stand doar o clepsidra a timpului.Evident si aceasta situandu-se tot la nivel mental.
"Orice dorinta presupune o lipsa si reprezinta o capcana care ne tine inlantuiti in lumea limitarii.Dorinta este marele dusman al bucuriei constante.Ea perturba pacea interioara si bucuria launtrica,ce reprezinta starea noastra naturala de spirit".
Acest mesaj a fost editat de către Adrian4: -
-
Mersi frumos.
Sunt zodie de pamant,fecioara.
Daca mi-ai trimite o mica descriere a zodiilor de aer,cum ar suna ?
Aseara mi s-a intamplat ceva minunat.In timp ce ma bucuram enorm de niste lucruri marunte (pot spune chiar pierderi,din care eu am extras exact esenta buna a lucrurilor),am fost eclipsat de o bucurie provenita din mediul exterior,eu neavand intentia sa o caut.Ea a intervenit in viata mea ca un bonus,in urma meditatiei spirituale.
Acest mesaj a fost editat de către Adrian4: -
-
Daca pun ascendentul in fata,sunt pesimist.Optimismul il categorisesc ca fiind o deprindere morala.Ca pe o gandire inductiva a karmei.
O sa iti satisfac curiozitatea.
Trec printr-o perioada in care am ramas fara bani de cheltuiala si ma amuz pe tema asta,deoarece nu mi se intampla asta des.
Mi-am propus sa experimentez plenar viata.Am luat o decizie sa merg singur in club,necunoscand atmosfera,persoanele,localul.Ce sa vezi ? Zis si facut.In urma iesirii am infiripat niste relatii,am prins niste experienta si am invatat un lucru: sa nu mai fac presupuneri.
Aveam de ceva timp in vizor niste persoane cu care simteam ca pot vorbi deschis despre viata.Vedeam asta in ochii lor,insa mi se parea imposibil sa stau de vorba cu ei,din cauza diferentei de varste si a conjuncturii.Mi-am propus sa trec peste aceste piedici.Rezultatele au fost exceptionale,am ajuns la un nivel de a discutia cu acestia,pe care nici nu il banuiam.
Am fost la o petrecere la piscina (ca si DJ) unde petrecerea in sine nu a mai avut loc,din cauza neparticiparii invitatilor la aceasta.Cu ce m-am ales ? Fara bani,cu cateva drumuri obositoare carand sculele necesare desfasurarii evenimentului,niste vorbe urate de la niste persoane arogante. NU,defapt m-am ales cu o experienta,am avut activitate in ziua respectiva,mi-am lasat cartea de vizita si mi-am facut intrarea.
Am participat ca si audiofil la o disputa intre paznicul unui parc si un ceafa groasa (cauza fiind copiii ce se jucau cu apa).Ceafa groasa arunca jigniri (ingamfat si plin de sine),iar paznicul isi rezerva dreptul de a nu fi calomniat.Deci era un racord la o galceava.Amandoi aveau dreptate,insa niciunul nu stiau sa si-o exprime.La sfarsitul galcevei,m-am dus la paznic,i-am intins mana si i-am spus ca dansul a fost de admirat si a avut dreptate.Langa acesta,sedea pe banca un alt domn invarsta,care m-a simpatizat si a avut increderea sa imi imprumute o carte (in calitate de necunoscut,iar eu situandu-ma in alt oras).Am fost impresionat de gestul sau,chiar si in prezent tinem legatura.
Astfel de intamplari imi ating sufletul cu o bucurie aparte.
Bucuriile de mai sus,au adus ca bonus o alta bucurie dupa cum spuneam.Am fost sunat de o fata,exact cand nu ma asteptam.
Acest mesaj a fost editat de către Adrian4: -