Depresie...
-
0 0eva, ai pentru ce sa traiesti frumos. Nu ar trebui sa-ti fie teama ca le semeni. Grija ta nu a semanat nicio clipa cu ceea ce ai scris despre parintii tai. Mai vii la mare? -
Poti sa treci peste cele intamplate, poate ti se pare exagerat sa spun asta si superficial.Povestea mea este foarte asemanatoare cu a ta, ba chiar cred ca mai urata.Inhama-te cu rabdare si curaj, cauta-ti un psiholog cu care sa rezonezi si in timp vei putea trece peste.Nu va fi usor, deloc, dar in final iti vei gasi linistea..Bafta -
Eva, nu stiu daca tu crezi sau nu, dar pe mine m-a ajutat foarte multe rugaciunea asta, asa ca poti sa incerci
O spui in 9 zile de marti la rand, avand o lumanare sfintita aprinsa. Se spune ca rugaciunea este atat de puternica, incat inainte de a termina novena, se va primi lucrul cerut oricat de greu ar parea. Pe mine m-a ajutat prin a 6-a saptamana
Sfanta Marta , ma indrept catre tine plin(a) de incredere, cerandu-ti ajutor. Cred cu tarie ca ma vei ajuta si ma vei sprijini cand imi este greu. Spre a-ti arata recunostinta mea, iti fagaduiesc sa fac cunoscuta si altora aceasta rugaciune. Te rog cu umilinta sa-mi aduci alinare in suferintele si dorintele mele.
In numele negraitei bucurii care ti-a cuprins inima cand i-ai oferit adapost Mantuitorului lumii in casa ta din Betania, te implor, roaga-te pentru mine si familia mea ca sa-l pastram pe Dumnezeu in inimi, astfel incat sa ne invrednicim a primi ajutor in nevoile noastre, mai ales in durerea care ma copleseste acum (aici spune-ti dorinta).
Te implor, ajutatoarea celor aflati in suferinta, infrange orice necazuri si greutati, precum ai infrant balaurul care zace la picioarele tale.
Tatal nostru, Bucura-te, Marie si Slava Tatalui (de 3 ori)
Sper sa te ajute
Acest mesaj a fost editat de către Lolatina: -
In ultimul an, sotul meu care este in general o persoana plina de viata si mereu zambitoare a devenit retras si tacut. Am observat cum acestea schimbari se accentuau in fiecare saptamana tot mai mult. Am incercat sa discut cu el, insa devenise atat de abatut incat nu se mai putea vorbi nimic cu el. Am auzit de la cineva de site-ul depresiv.ro si am decis ca este momentul sa aflu mai multe despre ceea ce i se intampla sotului meu. Acum incep incet- incet sa observ cum isi revine dupa intalnirile cu psihiatrul si ma bucur ca medicamentele recomandata isi fac efectul.
-
evaa2010 said:Nu mi-e usor sa o fac, sa vorbesc despre ceea ce simt, dar trebuie sa o fac pt ca trebuie sa ies din starea in care sunt. Bineinteles ca toate treaba imi pare destul de grea... O parte dintre voi poate isi mai aduc aminte ca acum cativa ani am vorbit putin despre relatiile cu parintii mei, care nu au fost dintre cele mai fericite.
Acum putin timp in urma a trebuit sa fac o introspectie si sa ma gandesc putin cum m-a afectat atitudinea lor asupra mea. Asa am avut un mic soc, dandu-mi seama ca multe din momentele din viata mea, in care altii copii au fost fericiti, eu am fost trista, pt ca cei care trebuiau sa ma iubesca si sa ma sustina, erau de fapt dusmanii mei. Eu asta nu mi-am dat seama atunci, acum de curand am realizat cu adevarat cat de singura am fost si ca, nu numai ca nu aveam parinti care sa ma ocroteasca, nu aveam nici pe nimeni care sa ma apere de ei. Si acest adevar m-a durut. M-a durut cu atata mai mult cu cat mi-am dat seama ca m-am nascut din niste parinti schizofrenici...
Din acel moment am cazut in depresie. Am vorbit si cu un psiholog, care a inteles treaba asta, doar ca eu m-am inchis tare mult si imi ia, vad, timp...
Ciudat este ca mama mea, in societate, era vazuta destul de bine: o femeie care stia sa organizeze multe lucruri, gasea mereu solutii mai bune etc, etc si era considerata o buna profesionista si o femeie desteapta. Doar ca, acasa, lucrurile erau altele: ea nu tinea cont de sentimente, le considera ceva rau. Nu stiu daca vreodata a iubit cu adevarat ceva sau pe cineva. Considera ca daca arati unui copil iubirea, lui i se ridica la cap si nu o sa te mai asculte vreodata, devenind rasfatat.
Nu suporta sa nu fac ceea ce zice, suferea de mania controlului. Din cauza frustarilor proprii, nu se putea ea controla si cand o suparam cu ceva intrecea masura, lovindu-ma cu capul de pereti, calcandu-ma in picioare, dandu-ma afara din casa dezbracata etc. Cand au divortat parintii mei, maica-mea mi-a zis clar ca o sa raman la ea, pt ca taica-miu nu are cum sa ma ia si sa tin bine minte ca trebuie sa fac si sa zic doar ca ea, chiar daca lucrurile nu sunt asa si m-a supus apoi unui stres destul de mare: imi spunea ca mai bine ma lasa de mica la caminul de copii, si o zicea de fata cu prietenele cu ei, pt ca umilinta sa fie si mai mare, Se lauda tuturor ca ea a incercat sa ma avorteze si ca nu am fost un copil dorit, etc, etc.
Tata, el a fost putin mai cald, in putin timp pe care l-a petrecut cu mine. Pt ca la inceput a fost mai mult plecat si apoi, cat a stat vreo 2 ani, a incercat sa imi ofere putina afectiune. Inchipuiti-va ca incerca sa ma ajute pe ascuns, pt ca ii era frica de maica-mea. El spunea ca ma iubeste enorm. Cand au divortat eu am inteles asta, pt ca se certau mereu. Dar, la ceea nu ma asteptam eu era ca tatal meu sa uite de tot iubirea lui pt mine si sa ma uite si pe mine de tot. El s-a casatorit imediat tot cu o femeie care il tinea sub papuc, si geloasa pe deasupra. Iar maica-mea si nevasta-sa s-au bagat in relatia dintre noi.
In timpul anilor ce au urmat, m-a mai ajutat pe ascus, dar cu frica noii neveste, insa eu eram singura, L-am sunat de vreo doua ori ca nu mai rezistam la maica-mea si ca doream sa ma mut la el, si mi-a spus ca nu poate... Ma punea sa o sun pe nevasta-sa cu diverse ocazii sa-i spun la multi ani, desi nu ne sufeream, adica umilinte, dupa ce imi trimisese haine purtate de ea si copulul ei, in conditiile in care taica-miu avea bani, caci era ofiter.
Acum, mare fiind si eu si el avand totusi o varsta, i-am spus ce am avut pe suflet. Ca m-a abandonat, desi stia bine ce fel de viata aveam langa maica-mea. Si el mi-a cerut sa-l inteleg ca nu ar mai avea viata buna cu nevasta-sa. Si nu are nicio remuscare in ceea ce ma priveste. Are grija de copilul ei din alta casatorie, dar cu mine nu se vede pt ca nu-l lasa nevasta la 65 de ani.
Ce om poate fi ala care stie ca copilul sufera si din cauza lui, iar lui nu-i pasa sau sta sub papucul nevestei de la 40 la 65 de ani?
Pt tot chinul meu, ii consider pe parintii mei lipsiti in primul rand de sentimentul suprem de iubire si dorinta de ocrotire a propriului urmas. Nici animalele nu sunt asa... De aceea spun ca un om lipsit de sentimente umane, nu poate fi decat un schizofrenic care ori isi chinuie copilul ori nu are remuscari ori, desi este adult, moare de frica altui om...
Probabil mi-e frica din ca tragand-ma dintr-o astfel de samanta, sa nu fiu si eu pierduta pe veci....Doamne!!!! Este tras la indigo! Doar ca la mine n-au divortat ci moartea i-a despartit! tatal meu a inchis ochii pentru totdeauna in urma unei boli cumplite iar ea..... mama, a continuat.....
-
janan said:
Doamne!!!! Este tras la indigo! Doar ca la mine n-au divortat ci moartea i-a despartit! tatal meu a inchis ochii pentru totdeauna in urma unei boli cumplite iar ea..... mama, a continuat.....
Ete de unde ti se trag "frustrarile"!
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
White_Storm said:
janan said:
Doamne!!!! Este tras la indigo! Doar ca la mine n-au divortat ci moartea i-a despartit! tatal meu a inchis ochii pentru totdeauna in urma unei boli cumplite iar ea..... mama, a continuat.....
Ete de unde ti se trag "frustrarile"!
iti vand un pont! Atat Eva cat si celelalte identifica comportamentul celor din jur ca fiind neadecvat, deviat etc. asta da dovada ca, gandirea celor care emit astfel de pareri este diametral opusa! mai pe intelesul tau...... mai bine pune mana si citeste o carte!
Uite de unde ti se trage "nervozitatea"! Boala se trateaza la medic nu pe forum-uri! Problemele-ti sunt de ordin psihiatric!
Cu o mama ca tine, la modul cum te manifesti, mama Evei sau a mea, din a caror greseli noi am invatat enorm, sunt mici copii pe langa tine! Mi-e mila de ai tai copii, sau daca n-ai cu muuult mai bine!
Hai, pa!
-
janan said:
White_Storm said:
janan said:
Doamne!!!! Este tras la indigo! Doar ca la mine n-au divortat ci moartea i-a despartit! tatal meu a inchis ochii pentru totdeauna in urma unei boli cumplite iar ea..... mama, a continuat.....
Ete de unde ti se trag "frustrarile"!
iti vand un pont! Atat Eva cat si celelalte identifica comportamentul celor din jur ca fiind neadecvat, deviat etc. asta da dovada ca, gandirea celor care emit astfel de pareri este diametral opusa! mai pe intelesul tau...... mai bine pune mana si citeste o carte!
Uite de unde ti se trage "nervozitatea"! Boala se trateaza la medic nu pe forum-uri! Problemele-ti sunt de ordin psihiatric!
Cu o mama ca tine, la modul cum te manifesti, mama Evei sau a mea, din a caror greseli noi am invatat enorm, sunt mici copii pe langa tine! Mi-e mila de ai tai copii, sau daca n-ai cu muuult mai bine!
Hai, pa!
N-ai inteles nimic, nici nu ma mir. Ziceam ca ai copiat comportamentul mamei tale si te porti ca un gardian cu sotul tau, poate chiar si cu fetita ta.
N-ai invatat nimic din devierile de comportament ale familiei tale, iar frustrarile sunt la tine.
Vezi-ti de familia ta subreda si da-le pace copiilor mei, ca nu e treaba ta, ai mei sunt mari si senini, neingraditi de o mama cicalitoare. Fereasca sfantul! -
White_Storm said:
janan said:
White_Storm said:
janan said:
Doamne!!!! Este tras la indigo! Doar ca la mine n-au divortat ci moartea i-a despartit! tatal meu a inchis ochii pentru totdeauna in urma unei boli cumplite iar ea..... mama, a continuat.....
Ete de unde ti se trag "frustrarile"!
iti vand un pont! Atat Eva cat si celelalte identifica comportamentul celor din jur ca fiind neadecvat, deviat etc. asta da dovada ca, gandirea celor care emit astfel de pareri este diametral opusa! mai pe intelesul tau...... mai bine pune mana si citeste o carte!
Uite de unde ti se trage "nervozitatea"! Boala se trateaza la medic nu pe forum-uri! Problemele-ti sunt de ordin psihiatric!
Cu o mama ca tine, la modul cum te manifesti, mama Evei sau a mea, din a caror greseli noi am invatat enorm, sunt mici copii pe langa tine! Mi-e mila de ai tai copii, sau daca n-ai cu muuult mai bine!
Hai, pa!
N-ai inteles nimic, nici nu ma mir. Ziceam ca ai copiat comportamentul mamei tale si te porti ca un gardian cu sotul tau, poate chiar si cu fetita ta.
N-ai invatat nimic din devierile de comportament ale familiei tale, iar frustrarile sunt la tine.
Vezi-ti de familia ta subreda si da-le pace copiilor mei, ca nu e treaba ta, ai mei sunt mari si senini, neingraditi de o mama cicalitoare. Fereasca sfantul!Mda, exact cum m-am asteptat! N-ai inteles nimic! Imi pierd timpul cu tine!
Esti varza la capitolul metacognitiv!
-
De fapt, fiecare crede in ceva ce-I face lui bine, in ceva ce-I alina sufletul la un moment dat.
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: