Depresie...
-
0 0Nu mi-e usor sa o fac, sa vorbesc despre ceea ce simt, dar trebuie sa o fac pt ca trebuie sa ies din starea in care sunt. Bineinteles ca toate treaba imi pare destul de grea... O parte dintre voi poate isi mai aduc aminte ca acum cativa ani am vorbit putin despre relatiile cu parintii mei, care nu au fost dintre cele mai fericite.
Acum putin timp in urma a trebuit sa fac o introspectie si sa ma gandesc putin cum m-a afectat atitudinea lor asupra mea. Asa am avut un mic soc, dandu-mi seama ca multe din momentele din viata mea, in care altii copii au fost fericiti, eu am fost trista, pt ca cei care trebuiau sa ma iubesca si sa ma sustina, erau de fapt dusmanii mei. Eu asta nu mi-am dat seama atunci, acum de curand am realizat cu adevarat cat de singura am fost si ca, nu numai ca nu aveam parinti care sa ma ocroteasca, nu aveam nici pe nimeni care sa ma apere de ei. Si acest adevar m-a durut. M-a durut cu atata mai mult cu cat mi-am dat seama ca m-am nascut din niste parinti schizofrenici...
Din acel moment am cazut in depresie. Am vorbit si cu un psiholog, care a inteles treaba asta, doar ca eu m-am inchis tare mult si imi ia, vad, timp...
Ciudat este ca mama mea, in societate, era vazuta destul de bine: o femeie care stia sa organizeze multe lucruri, gasea mereu solutii mai bune etc, etc si era considerata o buna profesionista si o femeie desteapta. Doar ca, acasa, lucrurile erau altele: ea nu tinea cont de sentimente, le considera ceva rau. Nu stiu daca vreodata a iubit cu adevarat ceva sau pe cineva. Considera ca daca arati unui copil iubirea, lui i se ridica la cap si nu o sa te mai asculte vreodata, devenind rasfatat.
Nu suporta sa nu fac ceea ce zice, suferea de mania controlului. Din cauza frustarilor proprii, nu se putea ea controla si cand o suparam cu ceva intrecea masura, lovindu-ma cu capul de pereti, calcandu-ma in picioare, dandu-ma afara din casa dezbracata etc. Cand au divortat parintii mei, maica-mea mi-a zis clar ca o sa raman la ea, pt ca taica-miu nu are cum sa ma ia si sa tin bine minte ca trebuie sa fac si sa zic doar ca ea, chiar daca lucrurile nu sunt asa si m-a supus apoi unui stres destul de mare: imi spunea ca mai bine ma lasa de mica la caminul de copii, si o zicea de fata cu prietenele cu ei, pt ca umilinta sa fie si mai mare, Se lauda tuturor ca ea a incercat sa ma avorteze si ca nu am fost un copil dorit, etc, etc.
Tata, el a fost putin mai cald, in putin timp pe care l-a petrecut cu mine. Pt ca la inceput a fost mai mult plecat si apoi, cat a stat vreo 2 ani, a incercat sa imi ofere putina afectiune. Inchipuiti-va ca incerca sa ma ajute pe ascuns, pt ca ii era frica de maica-mea. El spunea ca ma iubeste enorm. Cand au divortat eu am inteles asta, pt ca se certau mereu. Dar, la ceea nu ma asteptam eu era ca tatal meu sa uite de tot iubirea lui pt mine si sa ma uite si pe mine de tot. El s-a casatorit imediat tot cu o femeie care il tinea sub papuc, si geloasa pe deasupra. Iar maica-mea si nevasta-sa s-au bagat in relatia dintre noi.
In timpul anilor ce au urmat, m-a mai ajutat pe ascus, dar cu frica noii neveste, insa eu eram singura, L-am sunat de vreo doua ori ca nu mai rezistam la maica-mea si ca doream sa ma mut la el, si mi-a spus ca nu poate... Ma punea sa o sun pe nevasta-sa cu diverse ocazii sa-i spun la multi ani, desi nu ne sufeream, adica umilinte, dupa ce imi trimisese haine purtate de ea si copulul ei, in conditiile in care taica-miu avea bani, caci era ofiter.
Acum, mare fiind si eu si el avand totusi o varsta, i-am spus ce am avut pe suflet. Ca m-a abandonat, desi stia bine ce fel de viata aveam langa maica-mea. Si el mi-a cerut sa-l inteleg ca nu ar mai avea viata buna cu nevasta-sa. Si nu are nicio remuscare in ceea ce ma priveste. Are grija de copilul ei din alta casatorie, dar cu mine nu se vede pt ca nu-l lasa nevasta la 65 de ani.
Ce om poate fi ala care stie ca copilul sufera si din cauza lui, iar lui nu-i pasa sau sta sub papucul nevestei de la 40 la 65 de ani?
Pt tot chinul meu, ii consider pe parintii mei lipsiti in primul rand de sentimentul suprem de iubire si dorinta de ocrotire a propriului urmas. Nici animalele nu sunt asa... De aceea spun ca un om lipsit de sentimente umane, nu poate fi decat un schizofrenic care ori isi chinuie copilul ori nu are remuscari ori, desi este adult, moare de frica altui om...
Probabil mi-e frica din ca tragand-ma dintr-o astfel de samanta, sa nu fiu si eu pierduta pe veci....
Acest mesaj a fost editat de către evaa2010: -
De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!
E prea tirziu si ei sunt asa cum sunt, oricit te-ar durea obisnuieste-te cu ideea si vezi-ti de drum, daca nu ti-au putut oferi iubirea si ocrotirea de care ai avut nevoie, acum, la batrinete, nici atit nu se schimba.
Nu e regula sa fii ca ei, eu am ales sa fiu altfel decit parintii mei, am ales sa rup lantul victima-victimizator.
Acest mesaj a fost editat de către dodonesa: -
Viata ta trecuta s-a impregnat cu neimpliniri ce s-au tot derulat si tot invartit in jurul acestor lupte interioare, de tot felul. S-a rupt, si n-ai reusit sa treci peste ele. S-a reinnodat exact de unde s-a rupt. din punctul unde suferintele au fost maxime. Pt evolutia ta spirituala ai sansa sa treci la o noua etapa, trebuie sa reusesti, altfel o sa te invarti mereu in jurul nodului. " pierduta pe veci " ? - nici vorba. Vei iesi din intunericul sinistru al depresiei cautand in forul subconstientului luminita de la capatul tunelului. Imbratiseaz-o. E atat de calda si stralucitoare, e atata pace in mijlocul ei. Contopeste-te cu ea, inspir-o, e in sufletul tau, zambeste, inchide ochii si imagineaza-ti cata gratie si gingasie e in dansul unei frunze care cade din copac. Priveste cat de nemiscata e ramura unui copac, cand nu adie vantul. Cata liniste si vibratie e in univers. Faci parte din lumina. Roaga-te cu vuvinte simple, apoi coboara rugaciunea mintii in inima. Vindeca pe rand trupul si sufletul. Creeaza o armonie intre ele. Nu trai in trecut. Priveste-l doar in treacat si zambeste. Te-a motivat sa lupti, sa te ridici din noroi, sa pui picioarele pe lespede uscata. Esti unica, fiecare e unic. Esti puternica, lasa vulcamul din tine sa erupa. Lava lui e energia care emana din tine. Ghideaz-o catre lucruri simple, nu le complica. Puterea si fericirea stau in lucruri simple. Bucura-te de fiecare dimineata in care te trezesti si deschizi fereastra, bucura-te de privirea inocenta a copilului tau. Dumnezeu nu te-a parasit nicicand, tu ai inchis usa sufletului. Parintii tai au fost binecuvantati ca ti-au dat nastere. E suficient chiar si atat, iarta-i, ca atat au evoluat ei, fiecare cu greselile lui. Iubeste-te pe tine in primul rand, invata lucrul acesta, apoi vei putea iubi si pe cei din jurul tau si pe cei ce ti-au gresit. Nu purta ranchiuna, e otrava lenta. Inima sus, vei reusi sa-ti indeplinesti misiunea cu care ai venit pe pamant. In definitiv : si maine e o noua zi! -
Draga mea, imi pare rau sa aud cat te bantuie fantomele trecutului. In primul rand te felicit pentru descarcare, pentru infruntarea acestor sentimente latente, e o dovada de curaj si un semn indubitabil ca nu esti condamnata pe veci la nimic, esti deasupra acestei ignorante, fara rost de indoiala. Incearca sa faci un pic abstractie de ceea ce te macina si gandeste-te: cat din lumea exterioara poti controla? Absolut nimic. Cat din lumea interioara poti controla? Absolut totul, cu exercitiu si constiinta de sine. Cat % din fericirea ta depinde de lumea exterioara, de ceea ce fac altii? Prea mult. Asta inseamna durere. E o durere absurda, pentru ca nu este vina ta si comportamentul altora, lumea exterioara tie iti sunt total in afara controlului. Lumea exterioara de fapt nu te poate atinge si nu iti poate provoca suferinta decat in masura in care te raportezi la ea si iti pui fericirea si implinirea in carca ei, lasand-o practic in voia sortii. Schimba macazul: priveste catre tine, in interiorul tau, la ceea ce esti tu cu adevarat, la bunatatea din tine, si gaseste-ti fericirea acolo, acolo este, cum zicea bine kundalini, in tine vei gasi luminita de la capatul tunelului si sursa multumirii, nu in exterior, nu in lucrurile pe care nu le poti controla. Lipsa de resurse externe (vazand dragostea parinteasca ca o resursa externa) de fapt nu te afecteaza sau te "handicapeaza" in realitate cu nimic, atata timp cat nu te mai raportezi la asta, pentru ca esti deja complexa si completa prin tine insati. Te imbratisez! -
honey! kkt! te compatimesc! nu sunt in situatia ta daaaarrr... asa la scurta mea bibilica si la aceasta ora... dupa cum zicea Einstein... "nu inceca sa devi un om de succes ci un om de valoare" si ca sa-ti exemplific car de optimist is iti dau un exemplu: fa in asa fel incat sa-i poti acoperi nevoile tatalui tau si te va respecta. sigur! societatea dicteaza ca un parinte ar trebui sa-si iubeasca copilu neconditionat dar dupa cum sti si tu si eu si multi altii, societatea e idealista si daca esti desteapta, cu timpul vei reusi sa obtii tot ceea ce vrei indiferent ce zice societatea. acum... intrebarea cea mai mare e: esti dispusa sa platesti pretu'!? daca nu intelegi, vei intelege mai tarziu!
-
Eva, Kundalini si Outofthere ti au dat niste raspunsuri perfecte,cam asa ceva voiam si eu sa ti spun! Incearca sa aplici sfaturile lor si asa,incet,incet,o sa reusesti sa te rupi de trecut si mai ales o sa reusesti sa nu faci aceleasi greseli pe care le au facut parintii tai cu tine. Multa bafta iti doresc! -
Traiesti prea mult in trecut, prea putin in prezent si nu ai planuri de viitor (ar fi bine sa ai) "Nu poti avea un maine mai bun daca te tot gandesti la ieri." Charles Franklin Kettering
''Prima metoda de a face fata depresiei este umplerea unui “cos cu fragi”. Cosul cu fragi este o lista cu acele placeri care ti le refuzi, dar care nici nu te costa, nici nu ti-ar lua timp sa le faci. De exemplu, cand mi-am facut eu “cosul cu fragi”, lista arata cam asa:
O baie fierbinte
O patura pe iarba si eu intins pe spate si cu ochii la formele norilor
O carte SF cu roboti sau cu nave spatiale
- CENZURAT - J
Salata de vinete cu multa maioneza
Melodia “Conquest of paradise” de Vanghelis
Sa ma joc cu nepoteii mei
Plimbare cu iubita
O pestera de explorat
Un Monopoly cu prietenii din liceu
O prajitura “tiramisu” fara cafea
Sa imi urmaresc pestii in acvariu
Sa miros o padure de pini sau brazi
Cred ca te-ai distrat citind
. Sunt acele mici activitati care pe mine ma salveaza de la orice inceput de depresie. Pentru mine sunt “cosul cu fragi”. Activitatile din “cosul cu fragi” sunt personale, nu le copia de la mine si nici de la altcineva.
Pentru a le afla, scrie intr-o agenda pe care o ai la indemana orice activitate pe care ti-o amintesti si care, in orice moment ai fi, are un efect benefic asupra ta. Scrie timp de cateva zile. Azi incepe si zilele urmatoare completeaza lista.
Apoi vine intrebarea surpriza: cat de des faci fiecare dintre activitatile de pe lista?
Daca aceste lucruri sunt cele care te fac fericit constant, de ce nu le faci mai des? Nu te astepta sa fii plin de bucurie, daca tu din lista de 10-15 elemente faci numai cate unul pe luna. Fa-ti un program. In fiecare zi cauta sa faci macar 1-2 din elementele pe care le-ai pus pe lista. O sa vezi ce simplu e sa faci ceva care iti placeJ. Nu mai astepta sa fii fericit/fericita peste un an, cand vine concediul sau vacanta. Ai putea chiar acum sa faci ceva pentru propria ta stare de fericire. Nu mai astepta sa vina cineva sa le faca in locul tau, nu o sa se intample asta niciodata.
Folosirea culorilor pentru a scapa de depresie
Daca insa cosul cu fragi crezi ca nu iti este suficient, atunci ai putea sa faci un mic experiment.
Exista o metoda care a fost folosita de ceva vreme in tarile nordice ca Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia. Acolo au atat de putina lumina ziua in unele perioade de iarna, incat au observat ca multa lume suferea de depresie. Au facut deci o legatura intre cantitatea de lumina si starile mentale de bucurie si tristete. Nici nu e prea greu – daca afara e o zi insorita sau una intunecata, nu stai prea mult pe ganduri sa iti dai seama in care zi te simti vesel sau nasol. Puteam sa le spun si eu asta, nu trebuiau sa cerceteze atatia ani.
Au dus cercetarile mai departe. Au ajuns la concluzia ca pentru a avea efect maxim, lumina trebuie sa aiba anumite nuante, anumite culori. Apoi au incercat sa vada daca e suficient sa arate la cineva un bec aprins si colorat. Da, functiona cat de cat. Dar efectul maxim a aparut cand intreg corpul era atins de lumina colorata. Se pare ca pielea noastra “vede” culorile. Au fost cateva experimente cu persoane nevazatoare. Erau puse intr-o camera intunecata. La un moment dat, se aprindea in liniste deplina lumina. Majoritatea dintre ei stiau ca lumina s-a aprins. Unii dintre ei puteau sa spuna si culorile diferite ale luminii. Straniu, nu?
Cum se procedeaza ca sa folosesti lumina si culoarea pentru combaterea depresiei:
Ai nevoie de o lampa cat mai mobila, sa ii poti schimba directia in functie de locul in camera unde te afli tu. Apoi iti trebuie un bec cat mai intens, de culoare portocalie, de preferat. Daca nu ai gasit, atunci e bun si unul normal cu nuanta cat mai deschisa, ca lumina zilei.
De aici ai diferite variante de aplicare:
Poti sa tii lumina respectiva pornita permanent si indreptata spre tine
Poti sa dormi cu lumina respectiva aprinsa si indreptata catre tine
Poti sa te pui in fotoliu in fata ei si sa tii ochii inchisi si sa iti imaginezi ca intra prin porii pielii energie luminoasa in corpul tau, ca iti inunda fiecare celula si ca se concentreaza in fiinta ta tot mai multa lumina si culoare. Ca si cum ai deveni un imens acumulator de lumina si culoare portocalie.
Varianta cea mai practica este sa faci ca la punctul 4, dar stand cu ochii inchisi la soare. Sa iti imaginezi ca lumina soarelui intra in corpul tau si te inunda cu energie si caldura. Dintre toate aceasta e cea mai eficienta si ti-o recomand sa o faci si daca nu ai probleme de depresie, ci ai nevoie sa iti incarci bateriile. Daca te simti obosit sau stresat sau daca ai pur si simplu un pic de timp liber.
Aceasta metoda e extrem de folositoare datorita efectelor pe care le are culoarea portocalie asupra psihicului nostru. Portocaliul este cel mai bun stimulent emotional, amplifica emotiile si indeparteaza timiditatea. Combate stresul si creste pofta de viata. Despre persoanele care au portocaliul ca si culoare preferata se spune ca sunt persoane sociabile, pline de entuziasm si energie. Pe langa aceste efecte, culoarea portocaliu are rolul de a stimula glandele endocrine si metabolismul. Echilibreaza pofta de mancare (daca mananci prea mult vei reduce cantitatea – daca mananci prea putin vei creste cantitatea), te ajuta in caz de alergii si in cazuri de deficiente hormonale.
Ca elemente in plus, ai putea sa pui cat mai multe obiecte portocalii in camera ta, chiar perdeaua prin care trece lumina soarelui sa aiba culoarea portocalie. Aceasta va functiona ca o lampa complet naturala – prin perdea va trece lumina solara si va umple camera de culoare portocalie.''
http://www.nlpmania.ro/metode-simple-si-usoare-pentru-a-scapa-definitiv-de-depresie/#.U23bK3TW7fQ
-
Absolut superb! Multmesc foarte mult tuturor pt raspunsuri, au fost geniale Si, daca imi permiteti, as vrea sa spun ca cel mai bine au gasit calea spre sufletul meu: outofhere si 4red!
Stiti bine ca in depresie iti lipseste cheful sa faci mai orice, dar ma straduiesc usor usor sa fac ceea ce este bine pt a iesi din acet impas si sa ma rup si de trecut. Eu vreau sa ma rup mai usor, dar el si-a bagat al nabii de mult radacinile in mine, asa se intampla la niste traume mai intense si de lunga durata. Dar voi reusi eu sa scot acele radacini din mine sau sa invat sa le ignor.
Multumesc, inca o data, pt sfaturi si sustinere
Va pup si va imbratisez -
Exista totusi o capcana, aceea de a repeta intr-o oarecare masura, infima ce-i drept, comportamentul mamei. Raceala mamei si meandrele intunecate ale trecutului, au lasat totusi o amprenta in subconstientul tau. Involuntar se repeta ceva din istoria parintilor. Daca au trait in armonie, respect si iubire au marcat si existenta si viitorul tau. Gasesti usor calea catre eliberare pt. ca inima iti este buna, nobila si iertatoare. Generatiile evolueaza continuu, raportul parinti - copii nu se mai potriveste cu visul....."cand o sa am un copil...aaaaa.... o sa-i fiu si parinte si prieten". poti pana la un punct. Aspiratiile lui sunt altele, vremurile se schimba. Ce-i ce n-au avut si-au dus-o greu le ofera totul avand si cu ce, dar ei nu pun pret pe valori materiale. Vor afectiune, iubire, sau unii vor teribilism, aventura. nu ai cum ca parinte sa fii mereu in ton cu moda. D-aia un parinte intelept lucreaza mult in formarea educationala a lui. Frustrarile mamei tale au survenit in urma tranzitiei vremurilor respective. Nu si-a propus sa te priveze de iubire, undeva in adancul sufletului ei regreta, dar asa fiindu-i firea adancea pas cu pas, zi de zi, prapastia dintre voi sperand ca o vei intelege. E o latura egoista a ego-ului uman. Intai sa-mi rezolv eu problemele, sunt cele mai importante, restul pot astepta. Ratezi sa vezi limpede cum creste copilul sub ochii tai si ce nevoi are el.. Incerci sa compensezi ce ti-a lipsit tie, dar poti sufoca prin posesivitate. Din dorinta de ai face bine e posibil sa-i faci rau. Radacinile raului fiind atat de infipte in trecutul tau, ascultand sfaturi colo-colo, te redresezi pe moment, ca sa realizezi ca de fapt inca ti-e rau. ranile se cicatrizeaza greu. A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta, putini stiu sa iubeasca.Cauta calea, cere ajutor divin, nadajduieste in el. Motivatia puternica o ai. iubeste-te si fii buna cu tine pt copilul tau. Nu te pedepsi, nu amesteca lucrurile alandala. In viata daca nu esti ordonat, nu faci nimic. Imagineaza-ti ca eu, altul, altul, de n- ori altul care citeste durerea sufletului tau, iti trimite compasiunea lui. Trimit o raza de lumina catre tine acum in clipa asta. primeste-o. Pt ca e curata si benefica. E ca fulgerul, aurie, subtire si puternica. Te invadeaza cu ganduri bune si iubitoare. Vad cu ochii mintii cum iese prin crestetul capului tau smogul, fumul amestecat cu ceata. Se risipeste precum dispare fumul in bataia vantului. Durerea se topeste precum se topeste ceara de la flacara lumanarii. Gandurile noastre pt tine sunt vibratii trimise in univers si sunt calde imbratisari. Invata sa te scalzi in lumina iubirii si iertarii. IARTA-TI parintii si va fi pasul tau cel mare pt eliberarea durerii. Pace tie!
-
kundalini said:Exista totusi o capcana, aceea de a repeta intr-o oarecare masura, infima ce-i drept, comportamentul mamei. Raceala mamei si meandrele intunecate ale trecutului, au lasat totusi o amprenta in subconstientul tau. Involuntar se repeta ceva din istoria parintilor. Daca au trait in armonie, respect si iubire au marcat si existenta si viitorul tau. ......................................................................................................................................................................
Multumesc mult, imi place ca stii cate ceva psihologie
stii ca una este dorinta constienta si altul este inconstientul influentat de experientele trecutului, ca desi tu iti doresti sa te faci bine, ranile interioare nu se "repara" la comanda dorintei ratiunii. Si ai mai recunoscut si faptul ca un deprimat se poate ridica pe moment, in lumina unor sfaturi, ca apoi sa cada iarasi, pt ca vindecarea nu este un proces usor si lin. Da, am nevoie sa regasesc si in mine resursele necesare desprinderii de tot acest trecut tenebros, si am nevoie si de sprijinul celor de jur si, cu sigutanta, voi apela si la un psiholog pt ca vindecarea sa aiba loc cat mai curand. Multumesc mult, inca o data -
-
-
-
I_have_a_dream said:si eu am avut ghinionul de a avea ca parinti niste handicapati emotional.
ai mei erau cuplul victima-agresor, el violent alcoolic si nesimtit, ea varza, centrata doar pe depresie si suferinta proprie.
acum sunt departe de a mai conta pentru mine trecutul. fac psihoterapie psihanalitica de 2 ani aproape, a fost greu sa ma tin de asta. insa pana la urma a fost cel mai bun lucru si cam unicul facut de mine pentru mine. am trecut prin stari apocaliptice, furie, ura, tristete, dorinta de razbunare. dar abia dupa ce le-am constientizat si le-am privit in fata am inteles ca starile mele urate erau o furie ingrozitoare reprimata. mi se pare ca asta e de fapt teoria psihanalitica: depresia = furie si frica ingropate.
incep de-abia acum sa ma vindec si sa ... incep sa pot sa iert.
m-a ajutat mult ceva ce am citit candva: cand urasti pe cineva, spune "sa-i dea Dumnezeu sanatate".
nu pot avea niciodata recunostinta fata de parintii mei pentru ca nu au facut nici cel mai mic efort de a ma pune in siguranta. si din aceasta lipsa de siguranta mie mi-a fost mereu frica: de singuratate, de eforturi, de oameni. mi-au taiat tot ce a fost frumos intr-o copilarie.
dar eu am vrut sa ma nasc, traiesc, sunt sanatoasa. am familia mea, incep sa adun prieteni frumosi in jurul meu, sa iert, si acum incep sa pot sa imi fac o viata frumoasa fara a ma simti vinovata. am acest drept si tu ai tot acelasi drept.
lasa in urma trecutul, pentru ca tot ce conteaza e viitorul. spune sa le dea Dumnezeu sanatate. tu esti vie, si ai acest drept la o viata buna, indiferent de ce au crezut ei. ei au avut o viata de mizerie si au considerat ca tu nu poti mai mult. dar tu esti un om matur cu o minte proprie si cu drept de decizie. trage-ti mucii si incepe sa traiesti!
Dream, tot respectul meu pt cum ai reusit sa treci peste traumele din copilaria ta!!!
-
Apreciez persoanele care stiu sa spuna adevarul . Apreciez persoanele care pot sa reuseasca chiar daca , proprii parinti sunt de fapt primii dusmani in evolutia copilului.
In primul rand , mama ta nu e intreaga la minte asta e , nu o poti readuce pe un fagas normal , nici nu o poti obliga sa te iubeasca , mai ales ca a avut parte si de divort. Daca ar fii ramas impreuna probabil taica-tu ar mai fii tinut-o in frau.
Iar taica-tu un molau normal , cum se intampla mai cu un sfert din populatia masculina sa stea la cheremul femeii.
Partea proasta e ca amandoi te-au considerat in plus in viata lui , partea buna e ca tu ai avut curaj sa evoluezi o parte si mai frumoasa ar fii sa nu repeti greselile lor , cu viitorii tai copii. ( si pe cat posibil sa eviti sa le faci cunostinta ) -
-
