ce e de facut cand sotul te ignora? cum iti salvezi casnicia?
-
1 0GeneralElectric said:Dar el a avut niste probleme recent care sa-l fi adus intr-o stare de depresie?
Un deces in familie, probleme la job? Ii place ce face la job, e satisfacut de viata lui profesionala?
In mod cert si-a imaginat altfel casnicia.
Inainte era mai interesat de sex sau nu era tocmai un taur turbat?
Poate sunt si aici niste probleme.nu e vorba de sex doar, de relatie in general. comunicare, preocupari comune=0
Inainte era foarte interesat din toate punctele de vedere, dar cred ca deja am lamurit dilema si va multumesc.
-
-
82MIO said:Sincer nici eu nu cred ca e vorba de o alta femeie in viata lui si ca multe fete care ti-au raspuns cred ca stresul e de vina si va suprasolicitati reciproc.Eu iti doresc din suflet multa liniste,iti doresc sa te aduni si sper ca norii de pe cerul casniciei tale se vor risipi.Mult succes
Multumesc. Sper si eu sa ne putem aduna gandurile, sa ne putem reveni cat de cat. Ar fi pacat sa ne batem joc de noi insine, de copil, de tot ce inseamna familie. Mi-am dat seama de greselilr mele si am incetat sa le mai fac. Cred ca problema mea era ca ma obisnuisem sa fiu iubita nebuneste, iar cand am vazut ca nu mai e dram de iubire din partea lui am luatp-o razna. Acum realizez ca daca vreau sa salvez relatia asta nu trebuie sa mai fortez lucrurile. si chiar e mult mai bine. Suntem doi prieteni care deja incep sa vorbeasca.
-
marlenalili said:
Cris, eu va vad asa: tineri casatoriti cu copil mic, nedormiti, stresati, tu il bati cu gura precum covorul, el se inchide in el si sta pe calc toata ziua evitand orice discutie. Cris, sotul tau te iubeste, daca iti spune ca te iubeste, asa e! doar ca e depasit de problemele pe care le are la job dar si acasa.
Situatia ta seamana putin cu a mea, dupa nasterea copilului, relatia mea cu sotul s-a racit simtitor, eram nauca de oboseala si stres, permanent nemultumita de sotul meu, care nu statea cu copilul, nu pentru ca nu ar fi vrut, dar nu se descurca cu el, de cate ori ii spuneam sa stea mai mult de o ora cu puiul mic, panica, nu stia bine cum sa il schimbe sau sa il hraneasca,
primele luni au fost un cosmar. Ce pot sa te sfatuiesc eu este sa ai rabdare, cand ai stari de stress sau anxietate discuta cu o prietena, nu te descarca pe sotul tau. Ia o mica pauza pentru tine in fiecare zi, roaga-l sa stea cu copilul cat te odihnesti sau mananci, iesi in plimbari scurte pe afara, nu te izola de prieteni si familie, nu iti fie teama sa ceri ajutor si de la ei. De cate ori pe saptamana iesit amandoi la un suc sau o bere? faceti-va timp pentru voi doi.
Medicul te-a sfatuit foarte bine, concentreaza-te pe ceea ce iti face placere. Discuta cu sotul tau despre progresul puiului vostru in fiecare zi, cititi impreuna carti despre cresterea copilului, faceti planuri de viitor pentru el, copilul si problemele aduse de nasterea lui v-au racit relatia, dar tot el va fi liantul dintre voi doi.Ai dreptate. Am realizat si eu ca prea il agasam cu anxietatile mele, asa ca am schimbat macazul. De iesit impreuna nu iesim niciodata, de fapt nici eu singura nu ies. Cred ca si de aici problema mea. Pana in toamna ieseam cu copilul la plimbare, dar acum cred ca deja am o luna de cand nu am iesit din casa. Ma rog, iesit in sensul de stat mai mult de 10 minute la aer. Cred ca va trebui sa fac ceva si in sensul asta.
-
incearca sa ai rabdare. sunteti intr-un nou capitol in viata de familie. aveti un copil. poate el se obisnuieste mai greu cu schimbarile. poate te vede intai ca mama si apoi ca sotie. o sa treaca timpul si lucrurile se vor aranja in sensul bun. copilasul e mic si-ti solicita foarte mult timp si atentie. plus ca e obositor sa ai grija de un bebelus. acorda-ti timp. de timp are si el nevoie. -
82MIO said:Sincer nici eu nu cred ca e vorba de o alta femeie in viata lui si ca multe fete care ti-au raspuns cred ca stresul e de vina si va suprasolicitati reciproc.Eu iti doresc din suflet multa liniste,iti doresc sa te aduni si sper ca norii de pe cerul casniciei tale se vor risipi.Mult succes
Da, trebuie sa te credem pe cuvant, tu ai muuuulta experienta in calitate de amanta si ai radarul in alerta maxima!
-
marlenalili , locuim intr-un orasel mic, nu avem mall, doar cateva hipermarketuri unde nu prea ai ce face. S intr-adevar e foarte greu sa cazi in dizgratie dupa ce te-ai simtit adorata. Am inceput sa vorbim, dar se pare ca la noi totul e cu hopuri. Aseara spre exemplu, totul era ok, eu gateam, el statea cu bebe, a inceput sa imi spuna ca ii e mila de mine, ca vede ca sunt nefericita. I-am replicat ca nu are de ce sa ii fie mila, ca sunt ok, apoi nu stiu cum din idee in idee s-a enervat ajungand sa imi reproseze ca sunt egoista, ca ar avea multe de spus dar stie ca la prima cearta o sa ii reprosez ceea ce imi spune asa ca mai bine tace. Oricat l-0am rugat sa se deschida sa imi spuna ce are pe suflet a refuzat, inchizandu-se iar in tacere, cu o mina de om care vrea sa imi dea de inteles ca tace si sufera ca sa imi fie mie bine. De fapt cred ca mi-a si spus la un moment dat ca rabda cat poate. Si cand nu va mai putea vom vedea ce va fi. Nu am reusit insa sa aflu ce anume rabda? Ce il nemultumeste? Mai ales ca de ceva vreme nu am nici o treaba cu el. Nu il agasez in nici un fel, timpul lui e al lui, face ce doreste si cand doreste fara sa il iau la intrebari.
-
cauta sa il atragi in activitati care altadata va faceau sa zambiti. discutand atata la rece problemele s-ar putea ca mai tare sa va afundati in suparare. evadati. mergeti un weekend undeva, cu sau (de preferat) fara cel mic. nu aveti prieteni de familie? socializati. chiar si iahnie de fasole daca ii servesti, aseaz-o pe o masa frumos aranjata si fa-o sa para o sarbatoare a faptului ca mancati impreuna, ca o familie fericita e mai greu sa faci efortul de a fi dulce si zambitoare la inceput. dupa asta va veni de la sine, daca si el reintra in joc. -
De socializat socializam, in sensul in care avem prieteni care vin la noi. Am mai spus, cand e cineva cu noi, totul e ok. Problema intervine atunci cand ramanem singuri, pt ca nu avem ce sa ne spunem. In ce priveste masa, fac de multe ori asta, pun lumanare pe masa, etc. Nu schimba nimic, decat ca imi multumeste pentru efort, mancam si tot la ale noastre ne intoarcem. Nu inteleg de ce nu doreste sa spuna ce il nemultumeste, ma intreb de ce oare tocmai cand incepusem sa fiu linistita a trebuit sa ma bulverseze fara a-si duce ideea la capat. Doar mi-a dat de inteles ca el ma suporta, nu stie pana cand, ca merge inainte cat mai poate, dar fara a-mi spune unde gresesc, cu pretextul ca daca ar face asta i-as reprosa cu urmatoarea ocazie. Desi l-am asigurat ca nu o voi face si l-am rugat sa incerce. Acum chiar nu stiu ce sa cred. O fi teatru, o fi un sentiment pe care nici el nu si-l poate explica?
-
Cris, te admir nespus pentru cat de obiectiva esti cu tine insati si cu situatia si pentru cat de dispusa esti sa asculti sfaturi, sa te cunosti, sa te intrebi, sa iti raspunzi.
Si pentru ca tot esti asa hotarata sa lupti pentru familia ta, sfatul meu ar fi sa faci tot ce ti s-a sugerat pe aici (grija de tine, alte activitati in afara casei, momente ingenioase pentru familia ta) cu chef si bucurie, de dragul tau si nu de dragul schimbarii. Altfel poate fi frustrant: of, am facut si asta, si asta, si asta si nici o schimbare! Daca insa tu gasesti placere in a le face, activitatile in sine devin momente de bucurie. Si cred ca si sotul tau se va simti altfel, neconstrans la schimbare pentru ca ai facut cutare sau cutare sau cutare.
Iti inteleg perfect perioada, trairile si chiar cred ca iubirea (de tine, de sot, de copil) si bucuria neconditionate pot face diferenta. La mine asa a fost. Si eram in ipostaza sotului tau...
Iti tin pumnii si iti doresc... bucurie!
Acest mesaj a fost editat de către JoyS: -
-
-
Nu e un chin , Annastassia. Ca sa fie un chin ar trebui sa cred ca in poivestea asta eu sunt victima si eu calaul. ori lucrurile nu stau asa. am si eu partea mea de vina, si tocmai pe asta vreau sa o descopar pentru a putea merge mai departe. Eu nu cred ca el s-a indepartat de mine fara motiv. Ar fi cel putin absurd. Cred doar ca sunt eu prea oarba sa vad ce a declansat atitudinea asta la el. Pentru asta v-am cerut ajutorul.
Acum lucrurile par sa se indrepte, cu ajutorul vostru, al psihoterapeutului si mai ales cu ajutorul unei persoane minunate de pe acest forum care m-a invatat sa merg din nou. Nu vreau sa te nominalizez, dar iti multumesc ca mi-ai intins mana cand eram in cadere libera -
-
Ceau criss,sincer nu pot sa-ti spun ce sa faci sa rezolvi problema ta ar poate te ajuta sa cauti unde(poate)n-ai cautat.Eu am avut primul copil cu sotia mea la 25 de ani dupa doi ani e cand ne-am cunoscut eeeeeee pai vreau sa-ti spun ca m-am simtit coplesit de responsabilitati si stateam noptile langa ala micu si imi dadeam pumni in cap cand ma ganeam ca nu stiam ce tre sa fac ca vedeam ca doar sotia mea ii da sa pape ea il spala ea se juca cu el si ma simteam foarte neputincios si far valoare in fata lor.Dar incet incet in doua trei luni am inceput sa-mi asum responsabilitatile fata de familie si am indepartat frica pt ziua de maine.Vreau doar sa spun ca sotul tau poate se refugiaza in calculator din pricina faptului ca ii este frica de responsabilitati se simte neputincios, nu e pregatit,TU esti cea care tine casa si familia si poti tu sa-i iei calculatoru ca ar gasi altceva in care sa se ascunda.Eu cred ca espre asta e vorba,vede ca esti mai puternica ca el si atunci sta pe tusa,te lasa pe tine sa faci ce e de facut,se simte inutil.
-
Se poate sa fie si asta. Doar ca refugiul asta l-a gasit inca inainte de a ramane insarcinata. Eu am impresia mai nou ca omul s-a plictisit de viata de familie- cel putin de viata cu mine- dar nu ne paraseste de dragul imaginii. O solutie salvatoare pentru el ar fi sa plec eu, ca sa se poata victimiza si sa aiba inspre cine arata cu degetul Cam asa vad eu lucrurile acum.
-
Da. am mai discutat. dar am impresia tot mai mult ca orice as face nimic nu se va schimba, pentru ca omul pur si simplu nu mai simte. Discutat in sensul ca am incercat sa programez o discutie cu el Ca e mereu obosit si nu are chef de vorba. Ca mereu i se pare ca nu e momentul sa deschidem o discutie despre noi. Cand ajunge acasa sta un pic si imi povesteste ce a facut la munca. apoi se joaca cu copilul vreo juma de ora. Apoi e la calculator pana seara. Cand se pune la somn. Daca il abordez seara zice ca ii stric saomnul. Daca il abordez peste zi ii stric relaxarea. l-am intrebat aseara daca a observat vreo schimbare la mine, ca bagai si eu de seama ca toata lumea din jurul meu se ingrijoreaza de starea mea...cum ca as fi in depresie. Mi-a zis ca nu observa. Asa ca l-am intrebat daca nu a vazut cumva ca as fi in fundul prapastiei si ca as avea nevoie sa imi intinda mana. A zis ca nu avea cum sa observe asta. Asa ca i-am amintit ca totusi, merg la sedinte la psihiatru, deci nu pentru dureri de stomac. M-a replicat ca el credea ca imi face placere sa vorbesc cu femeia aia, si de aceea ma duc. aseara spre exemplu am zis sa iau taurul de coarne si sa ii dau un ultimatum. Asa ca amn mers la el si i-am spus ca trebuie sa vorbim serios. Ca stiu ca acum nu e momentul, dar ca vreau sa stabilim o zi cand vom sta frumos la masa sa discutam serios despre relatia noastra. S-a enervat ca iar ii stric somnul, ca vokm vorbi odata dar nu stie cand, anul asta, peste doi ani..etc. asa ca i-am zis ca eu vreau duminica sa isi faca o ora sa discutam. A luat un aer de director de intreprindere
)) si mi-a spus la modul oficial : In seara asta nu vei primi raspunsul la aceasta intrebare." )) Intrebarea fiind daca e de acord sa discutam duminica
Na, acum ori am luat-o eu razna, ori pe omul asta il doare fix in cot de mine si de casnicia asta. -