Dumnezeu mi-a dat familia inapoi!!!!!!

  •  
    • 21 mesaje
    13 Ian 2012, 10:17
    4 0

    Buna tuturor,acum  nu cu mult timp in urma eram hotarita ca viata mea alaturi de sotul meu e un calvar,desi e un om deosebit, de un timp incoace nu am mai vazut asta.Bine,nu e perfect,nici eu,fiecare avem defectele noastre,eram hotarata....avem un baiatel care auzea mereu certurile noastre... am zis ca divortez,sotul meu nu era de acord,baiatul nici el,,,,,,,,a zis intr-o zi *mami eu vreau familie*si am intrebat ce inseamna familie pentru tine?la care el a zis....vreau sa am mama si tata.....daaaaaaaaaaar pe mine nu m-a sensibilizat nimic.......in ultimi 2-3 ani aveam certuri intre noi foarte,foarte aprinse erau aproape zilnice,eu am plecat in Italia nu pentru bani ci sa imi gasesc linistea, sa stau singura,mi-am lasat copilul acasa cu sotul desi are doar 7 anisori, nu ma interesa nimic(acum ma doare dar timpul nu se mai poate intoarce)sotul meu se ruga mereu sa ma reintorc dar eu nu-l auzeam,am prins o ura pe el nu mai vroiam sa aud nimic,dar precizez ca niciodata nu am reusit sa zic din tot sufletul fata de el: da, nu te mai vreau in viata mea;doar atunci cand eram certati...cand eram mai linistiti era ok totul,dar cineva nu ne lasa sa ne intelegem.....iar interveneau certurile din nimic ajunjeam sa ne certam fff rau....Precizez ca eu nu credeam in Dumnezeu,bine aveam o farama mica,sotul meu a zis ca: eu ma rog la Dumnezeu sa te reintorci si ca eu te vreau in viata mea.Eu am zis ca nu cred, eu daca nu vreau nimeni nu ma poate face sa ma reintorc la tine.Total GRESIT..........de fiecare data de cate ori am plecat nu am stat mai mult de 2 luni jumatate,am iesit in Italia de 3 ori,ca sa imi dau seama ca era sa pierd ce aveam mai drag pe lume,si intradevar sa cred ca da, DUMNEZEU exista.....se spune ca cifra 3 si 7 sunt cifre bisericesti,asa e....pe data de 27 oct 2011am implinit 37 de ani si eram in Italia ,intradevar Bunul Dumnezeu m-a luminat si acum constientizez cite pacate am facut,am analizat multe si am realizat cu regret ca Dumnezeu de-a lungul vietii mele mi-a aratat multe semne precum ca EL exista si eu am ignorat am zis ca mi se pare.Total GRESIT!!!Cu mana pe inima spun ca eu am fost posedata de mica,am avut Necuratul in spatele meu care m-a condus cum a dorit,,,,,,,,,regret enorm.dar ma bucur nespus ca acum mi-am dat seama si am inima impacata ca l-am regasit pe Dumnezeu..........nu este o fala dar poate din aceasta povestire pot ajuta pe alti care nu cred...........uitati-va in jurul vostru si veti intelege ca am dreptate........Italia pentru mine e un capitol inchis......da pentru cei ce intradevar au datorii sau care nu au familie  merita sa iasa....dar pentru mine cind aud cuvintul Italia e  ceva ce nu pot descrie ce simt...de ar fi sa ma cheme inapoi ca imi da 2000 de euro tot nu as pleca inapoi.......un cartof fiert sa am,dar sluga la alti nu o sa mai fiu,o sa fiu sluga in casa mea,si sluga familiei mele.....Ma bucur ca sotul meu a primit atata putere de la bunul Dumnezeu incit sa ma ierte si sa ma reprimeasca in familia mea....sincer nu as fi meritat,,,,,dar eu i-am povestit tot si deoarece si el are credinta a inteles.Vrau sa va mai spun ca recent am fost la o manastire iar acolo ne-a iesit in cale o maicuta,i-am spus cateva din intamplarile mele cu lacrimi in ochii deoarece regret enorm....iar acea maicuta i-a zis sotului meu ca trebuie sa inteleaga ca acea persoana(eu in Italia) de fapt nu am fost eu....si asa e....am fost impinsa de Necurat sa fac multe pacate,,,,,regret din tot sufletul meu,dar prin rugaciune si spovedanie vom trece peste toate lucrurile rele.Vreau sa va spun ca acum se simte atata liniste in casa,parca s-a ridicat o negura deasa,si s-a facut lumina.Nu avem nevoie de minuni sa ne reintoarcem la credinta,DUMNEZEU EXISTA..............Doamne Ajuta!


    Acest mesaj a fost editat de către catalinaalina: 15 Ian 2012, 00:29
  •  
    • 13910 mesaje
    13 Ian 2012, 10:50
    0 0

    amin!

  •  
    • 5609 mesaje
    13 Ian 2012, 13:10
    0 0
    Amin!
  •  
    • 1890 mesaje
    13 Ian 2012, 18:00
    3 0
    Dumnezeu ti-a dat o sansa, vezi, nu o pierde! In opinia mea esti cam "plimbatoare" (chiar daca nu m-as intelege cu sotul, mor cu copilul meu in brate nu harhageaua aiurea in tramvaiul 79!) asa ca acum tine cu dintii de familie!
  •  
    • 21 mesaje
    13 Ian 2012, 18:13
    2 0
    ai dreptate...........dar e bine sa nu judecam pe nimeni.........sa lasam sa judece cine are dreptul acesta..............nu am fost plimbatoare........ci doar am fost condusa in pacate fara voia mea....acest lucru nu il pot intelege doar cei cu credinta.....eu iti multumesc oricum pentru rindurile scrise............sa ai parte doar de bine,
  •  
    • 10876 mesaje
    13 Ian 2012, 21:28
    1 0
    Scorpion, esti intr-o grava eroare.
    79 e trombeluz, nu tramvai.
  •  
    • 21 mesaje
    13 Ian 2012, 21:36
    0 0
    mark ai perfecta dreptate..........eu am avut noroc ca la mine in suflet era ceva pentru sotul meu ....dar cineva Diavolu nu ne-a vrut impreuna........rugaciunile sotului meu si iubirea noastra curata a invins,nu vreu sa mai aud de Italia niciodata,momentan nu lucrez nici eu nici sotul meu......nu avem multi bani,precizez ca am venit acasa cu 130 de euro....am in frigider ciorba de cartofi si nu ma doare capul,miine ies cu copilu si sotul la o bulgareala cu zapada,,,,,,,,,sunt fericita ca sunt ACASA,cu sotul meu pe care il iubesc enorm si copilul meu drag.Mark nu iti pierde credinta daca asta vrei cu adevarat roagate Bunului Dumnezeu si vei vedea ca te ajuta,necuratul te descurajeaza dar tu crede din tot sufletul tau si din toata inima si va veni inapoi la tine,daca iti doresti cu adevarat....multa sanatate iti doresc DOAMNE AJUTA......citi ani are copilul tau???/
  •  
    • 1841 mesaje
    14 Ian 2012, 03:08
    2 1
    Catalina te felicit ca te-ai intors la "calea cea buna" si ca ti-ai recastigat familia, te felicit ca ai invatat ceva din lectia asta pe care ti-a dat-o viata si te felicit ca lupti sa ii oferi o familie copilului tau.

    Insa un lucru m-a socat in mesajul tau - faptul ca n-a fost voia ta tot ce ai facut. Eu stiu ca mintea umana are nevoie de impulsuri externe pentru a digera evenimentele negative si ca probabil tu acum ai nevoie sa crezi asta, insa eu sunt de parere ca suntem 100% responsabili pt ceea ce facem.

    Nu diavolul sau soarta sau necuratul sau viata sunt responsabile pentru greselile noastre, noi suntem. Nu e o judecata, e un fapt.

    Faptul ca te-ai regasit si ai revenit la calea cea buna e laudabil, insa nu te poti dezice de responsabilitatea greselilor, gen nu sunt io de vina, necuratu' m-a pus. Nu, tu ai luat toate deciziile si da, exista explicatii, probabil erai depresiva sau confuza, insa pana nu faci pasul de a-ti asuma (in sinea ta, nu pentru altii) in totalitate greselile tale nu vei trece cu totul peste acest episod si nici nu vei "progresa" emotional si intelectual.
  •  
    • 21 mesaje
    14 Ian 2012, 15:05
    2 0

    outofhere asa e cum spui tu,,,,,,,intradevar trebe sa iti asumi greselile facute...........dar sa intelegi ce sa intimplat cu mine trebe sa ai credinta,altfel nu intelegi........daca eram si eu cu ceva timp in urma spuneam ca tine,dar sau intimplast multe cu mine inca din copilarie pe care nu are rost sa le scriu aici pentru ca ori cum nu intelege nimeni,o sa scriu aici o intimplare care sa intimplat cu mine cu foarte mult timp in urma si daca citesti explica-mi te rog,,,,,eram copil aveam in jur de 10 anisori pe vremea noastra eram amariti nu ca acum la virsta de 10 ani sunt maturi deja,cred ca nu e nevoie sa scriu mai multe,deci eram de virsta frageda.....tatei ii placea alcolul,am avut o viata chinuita facea scandal o batea pe mama etc,etc aveam un fratior in virsta de 1an cred ca avea pe atunci,de cind a venit pe lume fratele meu mama ma invatat cum sa am grije de el ca pe atunci nu aveau prenatal 2 ani,deci eu eram mama pt fratele meu,eu avem 7 ani cind sa nascut fratele meu,dar sa revin,cred ca atunci cind sa intimplat cu mine ce-a ce vreau sa-ti povestesc aveam in jur de 8-9 ani cred nu imi amintesc exact....locuiam la o casa in chirie a statului aveam 3 camere bucatarie,,,,,erau seri in care tata o batea pe mama si venea si dormea cu noi in pat mama.Pe atuci fiind o familie modesta aveam pat cu scinduri si saltea cu pae,intre pat si perete era atita loc ca-ti bagai mina pe linga pat.Eu dormeam cu fratele meu intr-o camera desi specific fratele meu avea in jur de 1an era foarte mic,mama cu tata erau in alta camera,intr-o noapte plingea fratele meu si am bagat mana sa caut sticla lui cu lapte nu era in pat si am cautat dupa perete pe jos,la un moment dat am simtit la picioare un corp am miscat cu picioarele si am zis...Ce faci mami nu auzi ca plinge fratele meu de ce nu te ridici???nu am primit nici un raspuns,am gasit sticla cu lapte sa linistit fratele meu cam in jur de 5 min am cautat cu picioarele iar si acel corp nu mai era acolo,recunosc ca m-am speriat foarte tare.....dimineata primul lucru a fost de am intrebat-o pe mama daca a dormit la picioarele mele,,,,iar ea a zis....nu am dormit la voi dealtfel taicatu nici nu bause in acea seara,,iar am intrebat si a zis ca nu a dormit la noi.Vreau sa-ti spun ca am fost ingrozita iar de atunci am avut multe intimplari ciudate dar sunt prea multe sa le scriu aici.....din acel moment am simtit mereu o prezenta in urma mea,,,,,si sunt multe,multe.....de asta am scris de Diavol si crede-ma e adevarat..........acum sunt fericita ca Dumnezeu la virsta de 37 de ani mi-a luminat mintea si sunt foarte fericita.....am scris una din multele intimplari ce sau intimplat cu mine.....te rog sa scri daca ai o explicatie????fiecare e liber sa scrie ce doreste eu nu ma supar dar sa stiti ca Dumnezeu chiar exista


    Acest mesaj a fost editat de către catalinaalina: 14 Ian 2012, 15:10
  •  
    • 1841 mesaje
    14 Ian 2012, 19:16
    2 0
    Catalina eu nu neg ca exista Dumnezeu sau Diavol si n-am explicatii pentru intamplarile din viata ta, nu ma intereseaza paranormalul, nu cred in asta, sunt o fiinta rationala si nu ma pasioneaza subiectele.

    Eu vorbeam despre asumarea responsabilitatii pentru greselile tale. Cat timp tu te dezici de orice responsabilitate si te prefaci nevinovata spunand ca nu tu, ci diavolul e vinovat de ratacirea ta, atunci inseamna ca tu NU iti asumi ce-ai facut.

    Eu sunt convinsa ca mintea ta n-a prea fost la locul ei in perioada respectiva si ca sunt o gramada de motive prin copilaria ta care ar explica lucrurile, insa asta n-are legatura cu asumarea responsabilitatii.

    Sper ca de data asta m-am facut inteleasa. Inca o data felicitari ca te-ai regasit pe tine si ca ti-ai reconstruit familia, dar nu uita sa iti asumi greselile si sa inveti din ele, nu sa le pui in carca altcuiva ca sa te simti tu curata. Nu merge asa.
  •  
    • 21 mesaje
    14 Ian 2012, 20:35
    2 0
    asa e......iti multumesc...........trebe sa-ti asumi greselile.....sa ai o duminica placuta
  •  
    • 57 mesaje
    14 Ian 2012, 20:51
    2 0
    Draga Catalinaalina sunt atat de putine femei in lumea asta care pot spune ca macar o data in viata s-au simtit iubite…..
    am aflat de curand ceva frumos”oamenii sunt ingeri cu o singura aripa,ca sa poata zbura trebuie sa se imbratiseze”vezi tu nu noi alegem cand ne indragostim si nici de cine………..
    cred ca Goya spunea ca cine pretinde ratiune in dragoste este un ipocrit si cine o realizeaza este un monstru eu zic sa te bucuri cat poti de iubirea ta si sa te gandesti ca orice iubire este un dar divin.
    Te pup si ai grija de voi.
  •  
    • 21 mesaje
    15 Ian 2012, 21:02
    1 0
    Monte_zuma iti multumesc.Dumnezeu sa te ajute.
  •  
    • 80 mesaje
    16 Ian 2012, 10:40
    2 0
    Ce s-a intamplat? Cum ai reusit sa iti dai seama de toate astea si de faptul ca Dumnezeu exista? Sunt intru totul de acord cu tine, dar sunt curioasa cum s-a produs o schimbare asa mare la tine. De obicei e un eveniment care te face sa e schimbi 180 de grade. Foarte rar oamenii se schimba pur si simplu. Adica revelatiile le ai in urma unor intamplari in viata ta. Oricum, felicitari si multa fericire si pace sufleteasca.
  •  
    • 21 mesaje
    16 Ian 2012, 21:41
    4 0

    didyi sti cum sa intimplat???parca am fost lovita la cap si m-am trezit,nu stiu precis sa-ti explic.180 de grade e putin spus.Pot spune ca ce sa intimplat cu mine a fost o minune,sunt foarte fericita nu am cuvinte sa-ti spun,dar in acelasi timp s-au intimplat multe enorm de multe,Dumnezeu imi arata semne ca El exista si eu ca o idioata am ignorat am zis ca mi-se pare iar ce am scris mai sus e adevarat nu e paranormal,adica sunt foarte sanatoasa nu m-a afectat cu nimic copilaria mea,dar cum pot scrie multe din semnele care mi s-au aratat,pt ca multi zic ca sunt nebuna,dar sincer nu ma afecteaza cu nimic.Dar ceva imi spune ca tu intelegi ce am scris aici,si sunt foarte fericita,aceasta schimbare a mea a inceput acum din oct de cand am implinit virsta de 37 de ani,as avea de scris multe dar fiecare trebe sa ne intoarcem la credinta din propia initiativa.....degeaba vin eu la un necredincios si spu.....Dumnezeu chiar exista,tot nu va crede,singur trebe sa inteleaga,asa s-a intimplat si cu mine....eu am avut semne clare,am pus cap la cap si mi-am dat seama ca ce idioata am fost,acum sunt fericita ca am in sufletul si inima mea pe cine am hulit ani de zile,regret si ma caiesc dar prin rugaciuni si pocainta ma rog sa fiu iertata,Doamne Ajuta.....Faca-se voia Domnului.


    Acest mesaj a fost editat de către catalinaalina: 16 Ian 2012, 21:46
  •  
    • 9 mesaje
    17 Ian 2012, 09:48
    2 0
    Impresionanta povestea ta... pacat totusi ca trebuie sa trecem prin greutati pentru a ne aminti de credinta. Si ma bucur ca ai reusits a ti gasesti pacea si ca ai o familie frumoasa de care te poti bucura in continuare. E bine ca mai auzim astfel ed povesti, ne fac sa reflectam asupra lucrurilor cu adevarat importante in viata.
  •  
    • 9 mesaje
    17 Ian 2012, 09:48
    1 0
    Impresionanta povestea ta... pacat totusi ca trebuie sa trecem prin greutati pentru a ne aminti de credinta. Si ma bucur ca ai reusits a ti gasesti pacea si ca ai o familie frumoasa de care te poti bucura in continuare. E bine ca mai auzim astfel ed povesti, ne fac sa reflectam asupra lucrurilor cu adevarat importante in viata.
  •  
    • 21 mesaje
    17 Ian 2012, 11:11
    2 0

    Da diana ai dreptate,dar ferice de cei care pana la urma se dau cu capul de pereti si regreta,dar ce te faci cu cei care nici nu vor sa auda?????Adevarul e ca nu poti baga nimanui credinta pe gat sau nu poti sa-i convingi ca fac rau,fiecare trebe singur sa-si recunoasca greselile.Ma bucur din suflet ca vad ca mai exista oameni care ma inteleg si cred ceea ce scriu.Daca as scrie tot ceea ce sa intamplat cu mine cei care cred in Dumnezeu s-ar cutremura,iar cei care nu cred sigur spun ca sunt nebuna.Draga diana eu avind virsta de 37 de ani nu am zis nimanui ce sa intamplat cu mine in toti acesti ani ca nu am dat importata,dar cand am realizat cu adevarat cauza,incerc pe cat pot sa imi ajut fratiori sa se intoarca la credinta,pentru ca-i iubesc foarte mult si vreau sa-i scot din chearele diavolului.....din pacate unul din ei nu ma intelege dar spre fericirea mea ce-l mic care era din todeauna mai aproape de inima mea,spre marea mea uimire si spre marea mea bucurie a stat si a ascultat o mica parte,si a intrebat,Soro cum de nu ai inebunit????nu am inebunit pentru ca cineva acolo sus ma iubeste,asa cum Bunul Dumnezeu ne iubeste pe toti dar noi suntem atit de ipocriti ca nu vedem asta din pacate...Dumnezeu sa ne ierte pacatele tuturor...Doamne Ajuta


    Acest mesaj a fost editat de către catalinaalina: 17 Ian 2012, 11:13
  •  
    • 64 mesaje
    17 Ian 2012, 14:42
    0 0
    Nu voi fi originala: Amin!

    P.S. eu n-am inteles, cum anume ti-ai dat seama ca Dumnezeu exista.
  •  
    • 21 mesaje
    17 Ian 2012, 15:46
    2 0

    nu e greu...trebuie doar sa fi mai atenta cu cea ce se intampla in jurul tau...pe DUMNEZEU il intalnesc doar cei cu credinta.


    Acest mesaj a fost editat de către catalinaalina: 17 Ian 2012, 19:37