Andreea Neagu, psiholog: „Cel mai frumos dar pe care ni-l putem oferi este sa incepem un proces personal de cunoastere”

Psiholog. Psihoterapeut. Consultant in dezvoltare personala. Consilier vocational. Logoped. Andreea Neagu a colaborat de-a lungul carierei cu multiple fundatii si asociatii, printre care Fundatia Dezvoltarea Popoarelor Bucuresti (Proiectul "Califica-te pentru o sansa  reala pe piata muncii", POSDRU , Proiectul Scoala Sociala de Fotbal Fundatia Real Madrid, Proiectul „Parteneriat public-privat pentru familii autonome”), Fundatia Schottener Servicii Sociale, Bucuresti (Romania) in cadrul proiectului "INTERACT, INTERACT Plus - Servicii integrate pentru imigranti, dialog social si multicultural, Programul National – Fondul pentru Azil, Migratie si Integrare " STARRT I si II, Servicii de Transfer si Asistenta pentru Refugiati Relocati din Turcia, Asociatia FPD Protagonisti in educatie, Bucuresti, in cadrul proiectului "Scoala Sociala Sportiva" Bucureşti.  Am vrut sa aflam mai multe despre Andreea Neagu si cum a pornit pasiunea ei pentru psihologie, dar si care sunt realitatile „din teren”, acum, in Romania. Care sunt cele mai mari provocari ale vietii de psiholog?Prefer sa cred ca sunt aceleasi ca pentru toti ceilalti oameni. Diferit este poate nivelul de constientizare acordat proceselor interioare si de intelegere a experientelor si trairilor.Provocarea este insusi psihicul uman, care este atat de complex.Din punctul tau de vedere, cat de importante sunt trainingurile si conferintele la care ai participat si vei mai participa pentru cariera ta?Foarte importante. Este un domeniu in care inveti toata viata, iar psihologul se afla intr-o permanenta nevoie de a cunoaste.Care sunt criteriile in urma carora le-ai ales?Alegerea a pornit din nevoie, din dorinta de a explora si dezvolta anumite aspecte din domeniul in care lucrez.Ai avut un mentor in cariera? Daca da, cine a fost /este si cum ti-a ghidat pasii in cariera?Sunt multe persoane cu care am interactionat si fiecare dintre ele a contribuit la ceea ce sunt in prezent. De la o parte din ele am primit lectii pur teoretice, altele m-au ajutat sa inteleg si sa experimentez partea practica, Din punctual meu de vedere, cea mai importanta parte este aceea care se afla dincolo de teorie si practica, unde am invatat, traind. Am invatat si invat din modul in care interactionez cu oamenii carora le ofer servicii psihologice, cu profesorii, formatorii, colegii mei, din aspectele pe care le apreciez la ei si din cele pe care le percep dificil de acceptat. Este o meserie mai potrivita pentru o femeie decat pentru un barbat, datorita empatiei mai mari, sau sexul nu conteaza?Este o meserie aleasa cu sufletul, iar daca este asa, faptul ca esti femeie sau barbat, nu conteaza.Crezi ca in Romania mersul la psiholog este in continuare un subiect tabu sau nu? De ce?Desigur ca este. Sunt multe persoane care aleg sa nu discute despre acest subiect. In orasele mici este un subiect dificil de abordat, oamenii se feresc sa foloseasca termenul de psiholog pentru ca exista aceasta asociere dintre psiholog si psihiatru. Ceea ce au nevoie sa inteleaga este ca psihiatrul este un specialist, ca oricare altul, psihologul colaboreaza cu acesta in anumite situatii.Asa cum mergem la medic pentru probleme de natura fizica, asa putem merge si pentru sanatatea noastra psihica. In Romania inca exista multe mituri legate de mersul la psiholog, multe persoane sunt preocupate de ceea ce vor crede ceilalti despre ei. Sunt persoane care mi-au spus: "decat sa merg la psiholog sa aflu mai multe lucruri despre mine, prefer sa raman asa, cu ce am si sunt acum. E mai simplu". Concluzia: oamenilor le este frica.Insa, pot afirma cu siguranta ca atata timp cat fugim de psiholog, fugim de noi. Cel mai frumos dar pe care ni-l putem oferi este sa incepem un proces personal de cunoastere.Observi in ultimii ani o deschidere mai mare a romanilor spre apelarea la un psiholog?Oamenii si-au schimbat perspectiva. O fac in ritmul lor, dar o fac. Serviciile psihologice au fost incluse in pachetele de asigurari medicale, parintii sunt incurajati de cadrele didactice sa mearga cu copiii lor la psiholog, mass-media acorda importanta acestui aspect, iar toate astea au condus la o deschidere mai mare in directia asta.Care sunt primii pasi pe care crezi ca ar trebui sa ii aiba cineva in vedere cand face se gandeste sa mearga pentru prima data la psiholog?Sa isi doreasca asta. Sa simta ca vrea sa faca asta pentru el/ea, nu pentru ca i-au spus prietenii, colegii sau parintii, ci pentru ca a inteles ca are nevoie sa se cunoasca mai bine, sa se accepte, sa fie autentic(a). Transformarile se produc lent, insa rezultatele sunt minunate.Ai experienta ca psihoterapeut si logoped. Care sunt cele mai mari probleme pe care le-ai observat la copiii romani si de ce?Copiii romani petrec din ce in ce mai putin timp cu parintii si din ce in ce mai mult timp cu gadget-urile. Au carente emotionale si dificultati in a stabili relatii sociale. Pur si simplu, ei nu stiu cum sa faca asta. Nu stiu sa exprime ce isi doresc. Copiii prezinta, din ce in ce mai mult, dificultati de invatare si atentie, precum si comportamente agresive.Prin expunerea lor timpurie sau exagerata la acest tip de experienta pasiva, in care ei doar privesc imagini, fara sa reactioneze, implicarea emotionala devine din ce in ce mai slaba. Astfel, empatia copiilor nu se dezvolta si devine dificil pentru ei sa raspunda stimulilor reali si situatiilor de viata concrete.As vrea sa atrag atentia parintilor in sensul asta, cu scopul de a-i incuraja sa le acorde timp si ma refer la disponibilitate, nu doar la prezenta fizica. Jucati-va asa cum o faceati cand erati copii! Fiti atenti si stimulati exprimarea si orice forma de manifestare emotionala a copilului dumneavoastra!Cand trebuie sa apeleze parintii la un logoped?Logopedul poate interveni la orice varsta. O interventie timpurie, poate face ca recuperarea sa fie mai rapida. In cele mai multe cazuri, parintii sunt cei care observa anumite neregularitati. Iar atunci cand se intampla asta, este recomandat sa apeleze la un logoped. In urma unei evaluari, acesta le poate spune care sunt modalitațile de abordare, fiind diferite de la caz la caz.Sunt multi parinti care se prezinta la evaluare, pentru a primi confirmarea faptului ca dezvoltarea copilului lor este conform varstei. Sunt parinti care refuza sa accepte ca cel mic are nevoie de ajutor (fie ca e vorba despre intarziere in dezvoltarea limbajului, pronuntie deficitara s.a.m.d) si amana o astfel de interventie. Punctat: daca parintele observa dificultati in pronuntia sunetelor (mai ales dupa varsta de 4 ani), daca vorbirea copilului este neclara, rapida sau prea lenta, daca are dificultati in insusirea limbajului scris-citit sau a abilitatilor matematice, ori daca vorbirea este dezorganizata, se balbaie sau se observa o intarziere in dezvoltarea acesteia, adresarea catreun logoped este necesara.Cat timp dureaza un tratament pana incep sa se vada rezultate?Este greu de estimat un astfel de termen. Depinde foarte mult de tulburare, copil, familie. Dupa o perioada de timp, care poate fi stabilita de comun acord, se face o re-evaluare si se restabilesc obiectivele de lucru. Fiecare individ, are particularitatile sale, astfel procesul terapeutic difera de la caz la caz. Cel mai important aspect este ca tulburarile de limbaj au un caracter tranzitoriu si sunt corectabile si cu cat interventia este timpurie, cu atat recuperarea este mai buna.Ce te-a determinat sa te specializezi in psihoterapia pentru copii si care sunt principalele provocari in acest domeniu in Romania?Lucrul cu copiii a inceput sub forma unei provocari pe care mi-am lansat-o personal. Am inceput sa ma gandesc la asta inca din timpul facultatii, cand priveam acest aspect ca fiind unul dificil. La scurt timp, am avut oportunitatea sa fiu voluntar intr-un proiect de cercetare, in care urma sa lucrez cu copii. Mi-am spus atunci ca este un moment potrivit pentru a explora aceasta latura a psihologiei. De atunci si pana in prezent, mare parte din activitatea mea este adresata copiilor. Fie ca lucrez in cabinet, fie in proiecte, individual sau cu grupuri de copii.Se intampla rar ca un parinte sa consulte un psiholog doar pentru identificarea resurselor copilului lui si a invata cum sa se comporte cu acesta pentru sanatatea lui psihica. Cel mai adesea parintii vin la psiholog cand sunt depasiti de dificultatile pe care le observa in relatia cu proprii copii. Provocarea cea mai mare este legata de parinti si familie. Pentru ca de acolo incepe totul. Sunt multi parinti care vin la psiholog si considera ca totul este rezolvat. Dimpotriva, acolo incepe munca si este o munca in echipa. O alta provocare este copilul si nevoia de adaptare la interesele lui, care se afla intr-o permamenta schimbare.

Cum recunoaștem și gestionăm atacul de panică

Atacul de panică poate să fie o experiență înfricoșătoare și de neînțeles pentru persoana care îl experimentează. Aceasta poate rămâne cu multe întrebări referitoare la ceea ce i s-a întâmplat, precum și cu o teamă de a nu trăi din nou această experiență. Astfel, educarea cu privire la această tulburare devine importantă și necesară pentru persoana care le experimentează: pentru a învăța strategii de gestionare, pentru a învăța să facă diferența dintre un atac de panică și alte probleme medicale, precum și pentru a se simți informat și în control în eventualitatea reapariției unui episod de panică.Cum putem defini atacul de panică?Psiholog clinician și psihoterapeut Adlerian, Yolanda Crețescu: Atacul de panică este despre resimțirea bruscă a unei stări de frică/panică/anxietate care atinge un punct ridicat de disconfort într-un timp foarte scurt, de ordinul minutelor. Atacurile de panică sunt neplăcute, chiar înfricoșătoare, dar sunt și foarte comune. Aproximativ 2% din populația Europei se confruntă cu atacuri de panică. Aproape 6 milioane de americani suferă de tulburare de panică, o condiție marcată de atacuri de panică recurente; totodată, tulburarea de panică este de două ori mai frecventă în rândul femeilor decât în cel al bărbaților, conform datelor ADAA (Anxiety and Depression Association of America).  Putem vorbi despre atacul de panică ca parte a afecțiunii denumite tulburare de panică, dar și în alte contexte cu substrat psihologic. De exemplu, o persoană cu tulburare de anxietate socială poate avea un atac de panică înainte de a ține un discurs sau o prezentare în fața unei mulțimi; o persoană cu tulburare obsesiv-compulsivă poate suferi un atac de panică în momentul în care îi este interzis să facă exact activitatea compulsivă pe care a dezvoltat-o ca pe un ritual. La început, atacurile de panică pot apărea din senin și fără vreun avertisment, dar, în timp, ele pot fi declanșate de anumite situații, oamenii dezvoltând adevărate fobii față de anumite locuri, circumstanțe sau activități. Ca urmare, aceste persoane ajung să trăiască cu teama viitorului atac de panică, ajungând să facă schimbări majore în stilul de viață pentru a evita posibile situații declanșatoare. Cum recunoaștem un atac de panică?Psiholog clinician și psihoterapeut Adlerian, Yolanda Crețescu: Atacul de panică are atât efecte fizice (respirație accelerată, greață, palpitații), cât și cognitiv-emoționale (teamă intensă, îngrijorare). Pentru a fi considerat atac de panică, trebuie resimțite următoarele simptome (cel puțin patru dintre cele enumerate), excluzând, desigur, alte cauze medicale: palpitații și ritm cardiac accelerat, transpirație, tremurat, senzație de sufocare, disconfort abdominal, stare de zăpăceală, parestezie - senzație de amorțeală sau furnicături, derealizare - pierderea noțiunii realității, depersonalizare - senzația de detașare de sine, teama de a pierde controlul, teama de a nu putea controla realitatea, teama de a muri. Unele persoane pot experimenta un atac de panică o singură dată în viață, în timp ce altele sunt bântuite de astfel de atacuri ani la rândul sau chiar o viață întreagă, dacă nu primesc tratament corespunzător. Unele persoane învață să gestioneze aceste situații; altele își regândesc/reorganizează viața astfel încât să evite factorii declanșatori, chiar dacă asta înseamnă să renunțe la activități plăcute sau la o viață activă.Cum putem gestiona atacurile de panică?Psiholog clinician și psihoterapeut Adlerian, Yolanda Crețescu: Tratamentul pentru atacul de panică și tulburarea de panică poate include terapie, medicamentație sau ambele. Terapia include și partea de educare asupra acestei condiții, la fel și informații despre diferențele dintre atacul de panică și afecțiuni medicale precum un infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Terapia poate ajuta persoana în cauză în identificarea semnalelor incipiente ale unui atac de panică, cum să își regleze respirația și cum să își relaxeze mușchii, cum să își tempereze gândurile și reacțiile. Ca strategii de gestionare a unui atac de panică putem folosi exerciții de respirație abdominală, precum și angajarea în activități simple, repetitive, cum ar fi număratul de la 100 la 1, număratul persoanelor care stau la coadă, care poartă o anumită culoare, mașinile de o anumită culoare și altele asemenea.În ceea ce privește tratamentul medicamentos, cele mai prescrise medicamente pentru tulburarea de panică sunt antidepresivele SSRI (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei). Unele studii arată că aceste medicamente reduc frecvența apariției unui atac de panică între 75-85% dintre situații. Dar pentru a se putea vedea efectele, este nevoie de o perioadă de administrare cuprinsă între 3-6 săptămâni. Benzodiazepinele  pot descrește imediat frecvența apariției atacurilor de panică până la 70, 75%, dar prezintă dezavantaje majore, printre care pierderi de memorie, dezvoltarea dependenței față de medicament.Sunt voci care atestă faptul că atacurile de panică sunt un răspuns evolutiv la un pericol. Astfel că și înțelegerea motivelor psihologice care au dus la dezvoltarea atacurilor de panică reprezintă un pas important. La fel și acceptarea faptului că atacul de panică, la fel ca și alte stări, nu este, în sine, distructiv, și că depinde și de ce și câtă însemnătate îi atribuim noi. Cum ne putem auto-ajuta în timpul unul atac de panică?Psiholog clinician și psihoterapeut Adlerian, Yolanda Crețescu: Ce gândim în acele momente de panică este deosebit de important. Dialogul interior, auto-încurajarea ajută în a rămâne ancorați în moment și în a fi conștienți că ceea ce trăim o să treacă în câteva minute. De asemenea, acceptarea faptului că experimentăm un atac de panică va ajuta în a percepe mai bine durata sa reală. După încetarea atacului de panică, este important să ne amintim cât mai multe detalii referitoare la circumstanțele declanșării și derulării sale astfel încât să înțelegem cât mai multe despre cauza și rolul atacurilor de panică pe care le trăim. Înțelegând aceste aspecte, vom învăța să reducem frecvența și intensitatea atacurilor de panică. De reținut este și faptul că această tulburare este tratabilă, iar experimentarea unor astfel de episoade nu înseamnă că persoana în cauză este ipohondră sau că suferă de o boală psihică. Primul hub antidepresie din RomâniaPentru a veni în sprijinul persoanelor în căutare de ajutor specializat divers, din luna octombrie a acestui an va fi disponibil depreHUB, primul hub antidepresie din România. În cadrul depreHUB vom aduce laolaltă comunitatea de specialiști din întreaga țară, atât în online, cât și în domeniul lucrului față în față cu clientul. Astfel, prin intermediul unei platforme, pacienții pot accesa specialiști din întreaga țară pentru servicii de psihoterapie, psihiatrie, nutriție, sport, reintegrare sociala și consiliere juridică. Pot cere o a doua opinie sau pot fi consiliați cu privire la procesul de intervenție și recuperare. Din 10 octombrie, oamenii vor putea găsi specialiștii accesând www.deprehub.ro sau sunând la Tel Verde antidepresie 0800 0800 20. În București există și un sediu al depreHUB unde se vor organiza grupuri de suport, workshop-uri și diferite evenimente, însă specialiști dedicați există în fiecare colț de țară. 

Workshop "Inițieri în simbolistica Tarotului de Marsilia" în perioada 15 – 17 Aprilie la Bucuresti

Filosoful, scriitorul și cercetătorul francez Georges Colleuil revine in România în 2019 cu o serie de workshop-uri deschise tuturor persoanelor interesate de simbolistica ancestrală a cărților de Tarot de Marsilia. Georges Colleuil ne va călăuzi cu măiestrie în această călătorie tainică pe parcursul a 3 zile, în perioada 15 – 17 Aprilie.Tarotul spune o poveste plină de sens, adâncime și tâlc. Această poveste ilustrată în imagini de o simbolistică complexă este povestea inițierii tripartite a celui aflat pe calea desăvărșirii. Cel ce pornește pe acest drum în vederea unei vieți trăite cu rost și conștiință de sine, se transformă la fiecare pas asemeni diamantului șlefuit fațetă cu fațetă. Eroul principal al acestei călătorii inițiatice în 3 etape poate fi oricine dintre noi, iar cele 22 de arcane ce compun treptele acestei ascensiuni pot fi tot atâția maeștri întâlniți în cale cu scopul de a ne oferi ghidaj.Cel ce ne va călăuzi cu măiestrie în această călătorie tainică prin cele 3 inițieri ale Tarotului este filosoful, scriitorul și cercetătorul francez Georges Colleuil. El ne va ajuta să descoperim cele 22 de arcane sub o formă filosofică, energetică și psihologică. Ne va îndruma, totodată, cum să folosim această cunoaștere secretă în diferite aspect ale vieții: atât pentru a ne fluidiza comunicarea cu noi și cu ceilalți, pentru a găsi căile optime de reziliere a conflictelor noastre interioare, pentru a descoperi instrumente neașteptate de depășire a blocajelor și obstacolelor inconștiente, pentru a ne clădi sensul existenței personale, cât și pentru a ne ajuta să aducem mai multă claritate în travaliul nostru terapeutic.Pasionat de lucrul cu simbolul și de ceea ce am putea numi generic științele sufletului (psihologie, filosofie, mitologie, numerologie, astrologie etc.), Georges Colleuil este autorul a numeroase metode ce servesc drept instrumente originale de explorare și ghidare a sufletului omenesc.Cea mai cunoscută creație a sa este Referențialul Arhetipurilor Personale – o metodă terapeutică de analiză şi dezvoltare personal. Mai concret, această metodă presupune interpretarea zilei de naștere prin prisma arcanelor de Tarot. Astfel, pornind de la data nașterii se va calcula o temă. Această temă reprezintă profilul nostru personal sau, de ce nu, cărțile ce ne-au fost date la naștere. Printr-o abordare filosofică, terapeutică și umanistă a Tarotului de Marsilia putem desluși misterele acestei teme, individualizând aceste simboluri universale numite arhetipuri, la experiențele noastre personale.Arcanele de Tarot prezente în tema fiecăruia dintre noi nu capătă sens decât în raport cu trăirile noastre personale şi vor trebui interpretate ca atare. Putem avea cele mai bune cărți și să le jucăm extrem de slab sau putem avea cele mai slabe cărți și să le jucăm extrem de favorabil.Referențialul este compus din 14 case. Fiecare casă reprezintă un diferit aspect al existenței, iar valoarea fiecărei case se calculează respectându-se principiile numerologiei sacre, pornind de la data de naștere. Trebuie precizat faptul că fiecare casa din Referenţial are un cu totul alt sens decât cel din Astrologie. De asemenea, ceea ce ne va interesa aici este nu energia cosmică ce îşi pune amprenta asupra noastră la momentul venirii pe lume ci, data la care ne sărbătorim aniversarea, dată ce reactivează an de an memoria simbolică a naşterii.Cursurile vor avea loc în București, Grand Hotel Continental, 15-17 aprilie, zilnic între orele 18 :00-22 :00. Mai multe detalii pe: http://georgescolleuil.ro/ si https://www.pandorrastyle.ro/inspiration/rap-romania-2019/ Înscrieri: rap@pandorrastyle.ro.

Asertivitatea, o conditie a dezvoltarii personale

Asertivitatea se invata, prin exercitiu si prin actiune. Este diferita de pasivitate, care implica nepasare si lipsa de comunicare, dar si de agresivitate, prin care cei din jur au de suferit.

Dezvoltarea emoțională a copiilor criticați în mod frecvent

În ultimii ani, părinții au manifestat un interes deosebit pentru dezvoltarea emoțională a copiilor lor. Totuși, mulți adulți tind încă să aplice metode precum critica frecventă, tonul ridicat sau comparațiile repetate cu alți copii. Specialiștii Intuitext în educație explică riscurile acestor abordări pe termen mediu și lung.Întrebați ce fel de adulți vor să devină copiii lor, cei mai mulți părinți vor menționa în bună măsură aceleași calități: autonomia, încrederea în sine sau curiozitatea de a descoperi lucruri noi. Cu toate acestea, în practică există o tendință de a repeta tipare vechi de parenting atunci când sunt reactivate răni nevindecate din copilăria părinților. Din acest motiv, psihologul Elder David susține faptul că de obicei criticile sunt simptome ale unei probleme cu care se confruntă chiar persoanele care critică. Potrivit specialiștilor Intuitext în educație, emoțiile negative care ies la suprafață în cadrul unui conflict dintre părinți și copii au un impact puternic asupra dezvoltării emoționale a celor mici, mai ales dacă acest tipar de comportament are o frecvență ridicată. In primul rând, copiii percep critica drept un atac la persoană, și nu o amendare punctuală a unui anumit comportament. În al doilea rând, în acest context cresc șansele de apariție a anxietății, a comportamentelor compulsive și a complexului de inferioritate și, în plus, copiii își vor pierde curiozitatea naturală sau dorința de a se implica pe cont propriu în diverse activități.Având acces la materiale informative dintre cele mai diverse, unii părinți susțin că și-au îmbunătățit considerabil relația cu copiii, în vreme ce alții se arată mai degrabă dezorientați în fața tuturor acestor exemple și sfaturi de parenting. De altfel, în cadrul unui sondaj realizat de SuntParinte.ro-un produs Intuitext, la întrebarea „Consideri că este mai greu în ziua de azi să fii părinte decât era când ai fost tu copil?“, 69.2% dintre părinți au răspus DA, 21,3% au oferit un răspuns negativ și numai 9.6% nu s-au putut pronunța.

Cum reducem stresul cauzat de reînceperea școlii

Acomodarea copiilor la ritmul și rigorile școlii necesită timp, iar acest proces durează, în medie, o lună. Totuși, perioada poate scădea sau crește în funcție de fiecare copil în parte. Specialiștii Intuitext în educație oferă o perspectivă inedită pentru ca adaptarea să fie cât mai lină.În vacanța de vară, copiii se deconectează cvasi-total de viața de elevi, de aceea pregătirea pentru noul an școlar ar trebui să înceapă cu aproximativ două săptămâni înainte de primul clopoțel. Așadar, pentru a le vorbi copiilor despre școală (având ca scop determinarea unei atitudini pozitive a celor mici în raport cu această instituție), este de preferat ca acest lucru să se întâmple într-un mod cât mai plăcut. De exemplu, prin rememorarea unor trăiri pozitive copiii primesc cu deschidere noile provocări pe care le aduce activitatea școlară viitoare și pot privi cu mai multă deschidere revenirea la cursuri.   Adaptarea copiilor la școală poate dura și 2 luniLa începutul fiecărui an școlar există o perioadă a recapitulărilor, când se reiau conținuturile-cheie, necesare în perioada de instruire următoare și care, de obicei, se încheie cu testul inițial (predictiv). Este indicat ca, în acest interval, temele din clasă și cele de acasă să fie administrate de la simplu la complex și de la puțin la mai mult, în funcție de potențialul fiecărui elev. În plus, trebuie subliniat faptul că, îndeosebi în primii ani ai ciclului primar, capacitatea de concentrare a atenției la ore este mai scăzută la debutul anului școlar, de aceea cerințele părinților și ale cadrelor didactice vor fi adaptate nevoilor de moment ale copilului.Comportamente-semnale care arată că un copil trece printr-o situație dificilă•    Plânge sau protestează intens în fiecare dimineață înainte de a merge la școală, fără ca în timp să existe o diminuare a acestei stări. •    Are coșmaruri noaptea din care se poate trezi plângând, țipând.•    Manifestă în mod regulat un simptom fizic (greață, durere de cap sau de stomac, de exemplu) când e timpul să meargă la școală, dar se simte bine imediat ce îi este permis să stea acasă și nu există o cauză medicală. •    Spune că îi este frică de o anumită situație de la școală sau nu o poate numi exact. •    Se manifestă agresiv verbal sau fizic acasă și/sau la școală.În toate aceste situații este foarte important ca părintele să solicite ajutor în a clarifica și gestiona situația din partea adulților implicați (profesorul, consilierul școlar, psihologul), în funcție de situație.Interacțiunea cu părinții este esențială pentru copil, pentru dezvoltarea sa intelectuală, afectivă sau motivațională. În egală măsură, părintele trebuie să fie un prieten al copilului, dar să reprezinte și autoritatea din viața acestuia. Deciziile din familie se iau împreună cu copilul, în diferite contexte, inclusiv în ceea ce privește activitatea școlară.  De o importanță majoră pentru rezultatele școlare ale copilului este atitudinea părintelui în raport cu școala. Este ideal ca zilnic părintele să discute cu copilul despre ce a învățat nou, ce provocări a întâlnit, ce i-a plăcut mai mult, cum a interacționat cu ceilalți copii sau ce rezultate a obținut. Interesul manifestat de părinte se va transmite și copilului, oferindu-i o motivație în plus pentru activitățile desfășurate la școală. Totodată, specialiștii Intuitext în educație nu recomandă ca părintele să facă lecțiile împreună cu copilul, decât în situații cu totul speciale. Un sfat important este, însă, acela de a-i oferi copilului la finalizarea temelor un feedback, precum și câteva cuvinte de apreciere a efortului depus.  

Smart learning sau pregătirea corectă pentru Evaluarea Națională

Seria Evaluărilor Naționale din acest an va debuta la începutul lunii viitoare cu clasa a II-a. Între 7 și 10 mai elevii vor susține primul examen din viața lor. Specialiștii Intuitext în educație oferă o perspectivă inedită pentru a nu induce anxietatea de performanță în acest punct al parcursului lor școlar.Prin intermediul testelor administrate la finalul clasei a II-a elevii au ocazia să demonstreze că au dobândit numeroase cunoștințe și că pot aplica ceea ce au învățat pentru rezolvarea unor situații concrete din viața de zi cu zi. Ce greșesc adulții – cadre didactice și părinți, deopotrivă – atunci când elevii percep examenele sau lucrările de control în mod negativ Testarea Națională provoacă o oarecare neliniște în rândul unor elevi. Această neliniște derivă din presiunea constantă și de durată exercitată de unii părinți, care nu au înțeles rolul evaluării, ca parte integrantă a procesului de predare-învățare-evaluare. De asemenea, sunt părinți care, din dorința de a crea o motivație în plus pentru activitatea de învățare a copilului, îi prezintă acestuia evaluarea ca pe un fel de „sabie a lui Damocles” care planează zi de zi asupra micului școlar.Pregătirea de zi cu zi a elevilor constituie, în același timp, și o pregătire pentru Testarea Națională. Cunoștințele, competențele și capacitățile dobândite de micii școlari pe parcursul primelor clase primare constituie „materia primă” pentru conceperea itemilor de evaluare din cadrul testării. Totodată, specialiștii INTUITEXT în educație sunt de părere că...•    Site-urile educaționale, cum este Școala Intuitext, oferă o gamă largă de modalități de exersare și aprofundare a cunoștințelor și capacităților, oferind un cadru plăcut de învățare prin intermediul animațiilor, jocurilor, experimentelor, curiozităților. Acestea îi ajută pe cei mici să-și actualizeze noțiunile însușite la clasă și le satisfac plăcerea de a se juca în mediul digital.•    De un real folos sunt testele propuse de platforma de învățare Școala Intuitext, care oferă posibilități multiple de verificare a cunoștințelor, oferind feedback imediat și astfel elevul află ce progrese a făcut și unde trebuie să mai exerseze.•    Aplicarea la clasă a unor teste, în care itemii de evaluare sunt formulați după modelul celor de la Testarea Națională, constituie o necesitate. •    În acest sens, activitatea de „simulare” a Testării Naționale, având ca instrumente testele de Comunicare în limba română și Matematică și explorarea mediului cuprinse în auxiliare didactice, precum cele ale Editurii Intuitext, devine o activitate indispensabilă în această perioadă premergătoare testării.Specialiștii în educație susțin faptul că învățătorii ar trebui să transmită copilului să nu se teamă de greșeală sau de rezultatele nemulțumitoare obținute la testări. Greșelile pot fi îndreptate, iar rezultatele școlare nesatisfăcătoare, obținute la un moment dat, pot fi îmbunătățite, prin efort propriu, în etapa următoare. Dacă aceasta va fi optica elevului, anxietatea de performanță a micului școlar va fi la nivel minimal.În plus, părintele trebuie să fie totdeauna înțelegător, să arate afecțiune necondiționată copilului și să admită că un scor (calificativ, punctaj sau notă) prea puțin mulțumitor este unul de moment, care poate fi îmbunătățit ulterior. Atât cadrele didactice, cât și părinții trebuie să evite mustrarea sau etichetarea copilului atunci când acesta obține rezultate sub așteptări, atitudine foarte nocivă pentru cel mic. Este de dorit ca elevul să fie încurajat, ajutat, susținut, iar cadrul didactic și părinții să formeze o echipă pe care copilul se poate sprijini constant.

Kent Hoffman, cunoscut psihoterapeut american, va susține la București un seminar mindfulness

Publicația de lifestyle feminin Garbo.ro facilitează o șansă unică de a-l întâlni și de a accesa cunoașterea și învățăturile cunoscutului psihoterapeut american, Dr. Kent Hoffman, prin intermediul unui seminar mindfulness Tenderness@Core, de o zi, care va avea loc în data de 12 mai 2018, la București.

#AmDivorțat, Aleg să Înțeleg

Cu o rată a divorțului în România de 25%, anual peste 60.000 de adulți și aproximativ 17.500 de copii sunt afectați în mod direct de divorț. La aceștia se adaugă membrii familiei lărgite, prietenii, colegii sau chiar angajatorii persoanelor divorțate.

50% dintre copiii cu autism pot fi recuperați prin terapie specializată

ATCA (Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată), ONG care derulează programe de terapie și educare privind autismul infantil, atrage atenția asupra importanței diagnosticării copiilor cu potențiale astfel de tulburări la o vârstă cât mai fragedă pentru a crește șansele de recuperare ale acestora.  Bazându-se pe studii internaționale, specialiștii ATCA afirmă că, în prezent, diagnosticul pentru tulburări din spectrul autist (TSA) poate fi stabilit după 18 – 24 luni, însă semne pot fi observate încă de la 10 luni – 1 an. Recuperarea terapeutică cu cele mai bune rezultate dovedite științific este ABA (Applied Behavior Analysis). Succesul acesteia depinde de patru factori majori: nivelul de gravitate al afecțiunii, vârsta copilului la intrarea în program, gradul de implicare al familiei, experiența echipei de terapeuți și a coordonatorului care lucrează cu cel mic.“Specialiștii noștri sunt implicați activ în acțiuni de informare și conștientizare a importanței diagnosticării precoce astfel încât copiii să fie integrați cât mai devreme în procesul de terapie. Șansele recuperării cresc semnificativ atunci când terapia începe de la cea mai fragedă vârstă”, a declarat Anca Dumitrescu, președinte ATCA și primul specialist român acreditat internațional în terapia ABA.Rezultatele altor cercetări internaționale în urma aplicării ABA în cazul copiilor cu tulburare de spectru autist arată că dacă terapia este începută la vârstă foarte mică (2 ani, sau chiar mai devreme), este intensivă (20-30 de ore/săptămânal) și de desfășoară fără întrerupere timp de minim 2 ani:-    20 – 30% vor fi complet independenți, iar simptomele autismului dispar;-    20 – 30% vor fi independenți și vor avea o viață normală, dar vor necesita îndrumare și consiliere deoarece vor avea oarecare dificultăți de adaptare la diferite situații sociale, comportamente ciudate, dificultăți de comunicare și menținere a relațiilor cu ceilalți;-    50% dintre copiii cu autism vor deveni adulți care au nevoie de suport din parteafamiliei. Programul de terapie variază între 2 ore și 6-8 ore/zi în funcție de nivelul de gravitate al afecțiunii.“Până la diagnosticarea de către un specialist, părinții joacă un rol esențial în identificarea timpurie a oricărui semn de tulburare de spectru autist. La primele suspiciuni, adulții trebuie să continue să țină sub observație copilul pentru a vedea dacă sunt cumulați anumiți factori, iar dacă răspunsul este pozitiv, este indicat să meargă cu cel mic la un centru specializat pentru diagnosticare. Dacă în urma respectivei evaluări copilul este diagnosticat ca suferind de autism, se va începe programul de recuperare, iar familia trebuie să continue să stimuleze abilitățile dezvoltate de cel mic în cadrul terapiei”, a adăugat terapeutul Anca Dumitrescu.În România nu există un raport la nivel național privind numărul copiilor diagnosticați cu tulburări din spectrul autist, dar estimările avansează că există peste 30.000 de minori care intră în această categorie. La nivel mondial, cel mai recent studiu privind această tulburare arată că unul din 68 de copii are autism. Tulburarea este mai des întâlnită la băieți (1 din 46), doar una din 84 de fete suferind de autism.Autismul este o tulburare severă de dezvoltare, de natură neuro-psihică, tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări neuro-psihice și de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor autismului/autiste (TSA). Termenul ”spectru” reflectă gama dificultăților și particularităților tulburărilor de tip autist: dificultăți de dezvoltare a abilităților sociale, a limbajului receptiv și expresiv, comportamente repetitive, stereotipii care se manifestă diferit de la un copil la altul. Autismul are mai multe forme de manifestare cauzate de combinații diferite între factorii genetici și cei externi, de mediu. Însă cauzele specifice rămân încă necunoscute.

Viața la școală – semne de îngrijorare în comportamentul copiilor

Primele luni de școală reprezintă perioada de acomodare și revenire la rigorile impuse de instituția de învățământ. Temele, lecțiile sau așteptările cadrelor didactice sunt completate de provocări în plan social. (Re)integrarea în colectiv, relația cu învățătorul/ profesorii și socializarea cu colegii de clasă sunt, de asemenea, motive de anxietate. Temerile copiilor pot fi normale, însă când este cazul să ne îngrijorăm? Specialiștii Intuitext în educație ne oferă răspunsurile necesare. Ce schimbări în comportamentul copiilor sunt normale în primele luni de școală și care sunt semnele care ar trebui să-i îngrijoreze pe adulți? Primele luni de școală pot fi stresante atât pentru copii, cât și pentru părinți.Astfel, elevii se pot îngrijora dacă se vor descurca  bine la  activitățile de la clasă, dacă vor lua note bune, pot simți neliniște legată de relațiile cu colegii. O teamă moderată este normală. Solicitările cresc odată cu începerea școlii, iar rutina se schimbă, prin urmare copiii se pot simți obosiți, solicitați, deci e de așteptat să fie mai irascibili, nerăbdători. Pot să-și spună îngrijorările seara sau pe parcursul zilei.Cristina Honcioiu, specialist Intuitext în educație susține faptul că sunt comportamente-semnale care arată că respectivii copii trec printr-o situație dificilă, pe care nu o pot gestiona singuri. Iată câteva exemple în acest sens: •    Elevii din clasele primare plâng sau protestează intens în fiecare dimineață înainte de a merge la școală, fără ca în timp să existe o diminuare a acestei stări a copilului; •    Au coșmaruri noaptea din care se pot trezi plângând, țipând;•    Manifestă în mod regulat un simptom fizic (greață, durere de cap sau de stomac, de exemplu) când e timpul să meargă la școală, dar se simt bine imediat ce le este permis să stea acasă și nu există o cauză medicală; •    Spun că le este frică de o anumită situație de la școală sau nu pot să numească o situație; •    Comportamental, nu se manifestă vizibil sau la fel de intens ca alți copii, dar starea sa emoțională este afectată: este trist, anxios etc.•    Se manifestă agresiv verbal sau fizic acasă și/sau la școală.În toate aceste situații este foarte important ca părintele să găsească cauza comportamentelor și să solicite ajutor în a clarifica și gestiona situația din partea adulților implicați (profesorul, consilierul școlar, psihologul), în funcție de situație.

Acomodarea la școală – sfaturile specialiștilor în educație pentru un început de an școlar fără emoții

Începutul anului școlar aduce, pe lângă emoții și un sentiment plăcut de înnoire, o perioadă delicată de acomodare. Revenirea la ritmul școlii diferă la fiecare copil în parte, însă specialiștii Intuitext în educație propun câteva idei prin care părinții și profesorii îi pot ajuta pe copii să treacă mai ușor peste această etapă. Indiferent de anul de studiu, elevii din învățământul preuniversitar se confruntă la începutul anului școlar cu o perioadă de readaptare la ritmul școlii. Cum îi pot ajuta părinții pe copii să se acomodeze la școalăOdată cu intrarea la şcoală, în viața copilului apar persoane noi, un nou program, spațiul nou al școlii și noi cerințe ale acesteia. Acomodarea copilului la toate acestea necesită timp. Adaptarea la școală durează, în medie, o lună, dar perioada poate scădea sau crește în funcție de copil. În acest context, Cristina Honcioiu, specialist Intuitext în educație, ne oferă câteva sfaturi pentru a-i ajuta pe copii să traverseze cât mai ușor această perioadă: Înainte de începerea școlii: •    Dacă elevul merge pentru prima dată la școală, este importantă vizita în prealabil pentru a cunoaște învățătoarea, clasa în care învață. De asemenea, sunt importante discuțiile cu copilul despre ce va face la școală (activități, program, materii), ce persoane va întâlni (învățătoarea, profesorii, colegii noi). •    E important ca elevul să înțeleagă faptul că începerea școlii este însoțită de emoții plăcute, dar și mai puțin plăcute, că acestea sunt normale, că probabil și colegii lui simt la fel. Empatizați cu copilul și lăsați-l să povestească despre ce simte fără a-l întrerupe. Transmiteți-i ideea că aveți încredere că se va descurca în această situație, atât prin tonul și cuvintele folosite, cât mai ales prin atitudine. Apoi, amintiți-i de alte situații peste care el a reușit să treacă (începerea grădiniței, a anului școlar anterior). Spuneți-i că nu este singur în această situație și că emoțiile vor trece. Transmiteți optimism și încredere. •    Ajustarea programului de somn al copilului, astfel încât să doarmă suficient.•    Implicarea copilului în pregătirea pentru școală: cumpărarea hainelor, a ghiozdanului, a rechizitelor, a caserolei pentru pachet etc.•    Amenajarea camerei sale astfel încât să corespundă statutului de școlar (birou, scaun, un loc pentru hainele de școală: un loc în șifonier, un scaun). Chiar dacă nu are teme, la Clasa Pregătitoare, va așeza acolo culori, creioane. În timpul școlii:•    Prima zi de școală este foarte importantă și copilul are nevoie să fie însoțit de părinți.•    Părintele/ persoana care îl însoțește zilnic la școală trebuie să respecte ora de sosire și de plecare.•    La despărțire, copilul și părintele pot face schimb de fotografii care să îi ajute când le este dor sau pot stabili un ritual scurt de despărțire sau un semn/ salut pe care îl fac când se despart.•    Discuțiile de după școală sunt foarte importante: Ce i-a plăcut la școală? Ce  l-a impresionat? Ce l-a enervat? Ce nu i-a plăcut? Important este ca aceste discuții să decurgă natural, părintele să nu insiste, dacă copilul nu dorește să povestească. •    Ascultarea cu calm și răbdare a eventualelor temeri ale copilului și implicarea copilului în găsirea soluțiilor este necesară.•    Crearea și păstrarea unei legături apropiate cu învățătoarea.•    Gestionarea de către părinte a propriilor stări de neliniște, a eventualelor frustrări, a stresului generat de începerea școlii fără împovărarea copilului.•    Părintele va asigura copilului o alimentație echilibrată, ore stabilite pentru odihnă, activități variate în aer liber, în afara școlii.•    Stabilirea și respectarea rutinei zilnice a copilului.Cum îi poate ajuta profesorul pe copii să se acomodeze la școală•    Obținerea de informații despre fiecare elev din clasă (pot cere părinților o scurtă descriere a copilului, pe email).•    Întâmpinarea călduroasă a copilului, fără a fi intruzivă sau insistentă, aplecarea la nivelul lui când are discuții cu acesta.•    Să permită copilului să aducă un obiect personal important pentru el pe care îl poate folosi în pauză (un obiect cu care se joacă, de exemplu).•    Să implice elevii în amenajarea unei zone din clasă, fie cu obiecte cu valoare personală, fie cu ceea ce confecționează ei în clasă.•    Să susțină activități de cunoaștere între elevi, de formare/ coeziune de grup, de spargere a gheții, de conectare în care să împărtășească experiențele din vacanță.•    Păstrarea unei legături mai strânse cu părinții, la început. •    Să ofere copilului un tur al spațiilor noi (unde e toaleta, zona unde se pot juca, curtea școlii).•    Să creeze o atmosferă pozitivă în clasă, să glumească cu elevii, să îi asculte când sunt nemulțumiți, temători sau bucuroși, entuziaști. 

Brandon Bays revine la București între 29 Septembrie și 1 Octombrie cu workshop-ul de vindecare emoțională și transformare a conștiinței Journey Intensive

Brandon Bays, autoarea best-seller-ului internațional  și a metodei ”Călătoria” revine la București cu o nouă formă a workshop-ului de vindecare emoțională și de transformare a conștiinței, Journey Intensive. Originară din New York, Brandon și-a descoperit acum câțiva ani rădăcinile românești, bunicul său fiind general în armata lui Carol al II-lea. Acesta este un motiv în plus pentru a-și dori ca metoda pusă la punct de ea să fie accesibilă cât mai multor români, astfel încât poporul din care provine să se ridice acolo unde simte că îi este locul. Povestea ei legată de metoda ”Călătoria” începe acum mai bine de 30 de ani, atunci când, sub supravegherea și cu acordul medicilor, a reușit să își facă să dispară o formațiune tumorală de dimensiunile unei mingi de baschet. De atunci și până acum, prin metoda descoperită și perfecționată de ea (de altfel o abilitate naturală a corpului) , zeci de mii de oameni (adulți și copii) au reuțit să își depășească blocaje fizice și emoționale care le făceau viața un calvar.De la boli diagnosticate alopat la atacuri de panică, frici și traume, blocaje la locul de muncă sau în propria afacere, probleme de concentrare și învățare, depresii, bulimie, dependențe de orice substanță sau viciu. În esență cel care aduce remediul este cel care a și instalat dezechilibrul, practicianul ”Journey” fiind doar ghidul experimentat care îndrumă ”călătorul” spre starea de echilibru perfect.De ce avem nevoie de metode de vindecare emoțională?În vremuri imprevizibile ca ale noastre, în care anxietatea, epuizarea, depresia sau sentimentul de lipsă de sens sunt la ordinea zilei este nevoie să ne echipăm cu o trusă de prim ajutor și în plan emotional. Este nevoie să știm ce să facem când ne cuprind spaima, furia, tristețea, dezamăgirea, neîncrederea de sine, vinovația, resentimentele, să ne conștientizăm trăirile negative și să știm să lucram cu ele, pentru a putea folosi energia lor în avantajul nostru și a nu le lăsa  să ne ruineze sănătatea, cariera ori relațiile cu cei dragi. O importanță deosebită o au instrumentele de vindecare emoțională pentru dezvoltarea sănatoasă a copiilor.Chiar dacă știm multe despre igiena corporală, domeniul igienei emoționale este încă aproape necunoscut pentru majoritatea dintre noi. Pătrunderea în acest domeniu - cu blândețe și cu ajutorul metodelor adecvate - ne poate transforma viața în bine, eliberând și deblocând într-o manieră foarte eficientă acele blocaje emoționale ce ne împiedică să fim noi înșine, ajutându-ne să decidem în mod corect, să ne exprimăm, să ne înțelegem și să traversăm propria viață într-un mod liber și lipsit de povara apăsătoare a emoțiilor nocive acumulate adesea de la vârste fragede. Vom descoperi astfel că până și unele dintre perturbările organice sau afecțiunile cu care ne confruntăm sunt adesea menținute in corp de către emoțiile nocive acumulate de-a lungul timpului, iar ameliorarea acestora apare uneori surprinzător odată ce emoțiile ajung să iasă la iveală și să se vindece gradat și complet.Abordarea Journey asupra vindecării emoționale propune o serie de procedee de introspecție prin care se accesează, se exprimă și se eliberează emoțiile negative pe care le-am stocat în suflet și în corp. Ea are la bază conceptul de memorie celulară promovat de Deepak Chopra, cercetările lui Candace Pert asupra efectului reprimării emoțiilor asupra corpului. În cei peste 30 de ani de cand a fost concepută, metoda ”Călătoria” a ajutat zeci de mii de oameni de pretutindeni să se elibereze de probleme dintre cele mai diverse, de la anxietate, stres, depresie, stimă de sine scăzută, atacuri de panică până la boli fizice generate de stres, dependențe, abuzuri, probleme relaționale și profesionale care au la bază emoții negative.În țări ca Olanda, Australia, Africa de Sud sau Israel, metoda ”Călătoria” a fost folosită cu succes în școli, instituții de stat și chiar recunoscută și acoperită de Asigurările de Sănătate.  Cum afli dacă workshop-ul ”Journey Intensive” este pentru tine?Citind best- seller-ul internațional ”Călătoria”, citind mai multe informații pe www.metodacalatoria.ro  sau participând la evenimentul introductiv din orașul cel mai apropiat de tine, unde vei întâlni câțiva dintre cei mai experimentați practicieni români ai metodei ce efectiv a revoluționat modul de a transforma emoțiile în sursa ta de putere cea mai importantă. In luna septembrie Caravana de evenimente introductive Journey se organizează în orașele: Brașov, 9 septembrie; Sibiu, 10 septembrie; Constanța, 15 septembrie; Cluj Napoca, 16 septembrie; București, 17 septembrie.  Dacă te interesează răspunsul la întrebări precum: Ce se ascunde în spatele emoțiilor intense?; Care este secretul succesului și al eșecului relațional?; De ce nu reușesc să slăbesc / de ce nu reușesc să renunț la obiceiurile nocive?; De ce nu pot să gândesc pozitiv decât pentru o vreme?; Cum mă poate ajuta metoda Călătoria în afaceri?; De ce revin la obiceiuri alimentare sau comportamentale care îmi fac rău?; Cât și cum îmi influențează emoțiile starea de sănătate generală?; Cum pot să depășesc pe termen lung diferitele traume, fobii sau episoade ce mi-au marcat viața în mod negativ?; Ce este metoda Călătoria și cum pot să o folosesc pentru a-mi transforma viața în bine?, te poti inscrie la un workshop introductiv sau direct la cel susținut între 29 Septembrie și 1 octombrie de Brandon Bays la București pe www.metodacalatoria.ro. 

Primul Workshop Internațional de Psihologie și Behaviorism cu Dr. Robert Epstein

ATCA – Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată, în parteneriat cu Facultatea de Psihologie și Științele Educației, U.B., Departamentul de Psihopedagogie Speciala, organizează primul Workshop Internațional de Psihologie și Behaviorism cu Dr. Robert Epstein, cu ocazia lansării în limba română a lucrării renumitului behaviorist B.F. Skinner, "About Behaviorism". Evenimentul este acreditat de către COPSI.

Un nou studiu arată că jumătate dintre fetele aflate în perioada pubertății se simt paralizate de teama de eșec*

Noul video Always® #CaOFată vrea să schimbe acest lucru și încurajează fetele să meargă mai departe #CaOFată. Studiul arată că, din teama de eșec, 7 din 10 fete evită să încerce lucruri noi în timpul pubertății*

8 din 10 cupluri din România se confruntă cu lipsa de afecțiune a partenerilor

8 din 10 cupluri din România vin la psihoterapeut deoarece unul dintre parteneri nu-și mai manifestă afecțiunea față de partener. Este rezultatul unui studiu efectuat de psihoterapeutul Oana Nicolau după zece ani de experiență în terapia de cuplu.

Testările Naționale – ce evaluează examenele cu subiecte atât de ușoare?

În ultima perioadă, unul din cele mai aprinse subiecte din zona de educație a fost gradul de dificultate tot mai scăzut al subiectelor la examene. Cum Evaluarea Națională 2017 de la finalul clasei a VIII-a a fost cea mai facilă ediție din ultimii 80 de ani apare întrebarea: cum putem încuraja interesul și respectul elevilor pentru educație? Specialiștii Intuitext în educație ne oferă câteva sugestii.Potrivit evaluărilor profesorului de Matematică Sorin Borodi, din Dej, Evaluarea Națională 2017 de la finalul clasei a VIII-a a fost cea mai facilă ediție din ultimii 80 de ani (dificultate de 4,11 din 10 la subiectele de Matematică). De altfel, nici edițiile anterioare nu au fost foarte diferite din acest punct de vedere, după cum reiese din analiza profesorului, care a comparat toate subiectele la Matematică din 1933 și până în 2016. Astfel, a constatat că acestea au fost tot mai ușoare cu fiecare an, iar din 1989 până în 2016 gradul de dificultate a ajuns de la 8.33 la 4.27.  Cu toate acestea, o altă analiză, a rezultatelor obținute de elevi la Evaluarea Națională clasa a VIII-a, a relevat faptul că 25% din toți copiii iau sub nota 5 (36% din mediul rural), 40% din toți elevii obțin sub nota 6 (52% din mediul rural), iar 26% au note cu 3-5 puncte mai mult la clasă decât au reușit să obțină la Evaluarea Națională (38% din mediul rural). Așadar, subiectele mai ușoare nu garantează în mod necesar că elevii vor obține note mai bune, ceea ce explică fenomenul de analfabetism funcțional cu toate că notele de la clasă sunt medii și peste medie.In acest context, Didactic.ro a realizat un sondaj în rândul profesorilor ce fac parte din această comunitate supranumită „cancelaria națională“. Întrebați ce părere au despre nivelul de dificultate al subiectelor la Evaluarea Naţională clasa a VIII-a și dacă ar trebui să rămână la fel şi în anii următori, dascălii au oferit următoarele răspunsuri:•    55% - „Au fost subiecte uşoare, chiar mai uşoare faţă de alţi ani. La anul ar putea conţine şi itemi mai dificili, care să departajeze elevii mai bine.“•    35% - „Subiectele au avut nivel de dificultate mediu, aşa ar trebui să arate în fiecare an.“•    10% - „Au fost dificile, anul viitor ar trebui să fie mai uşoare.“Cum putem încuraja interesul și respectul elevilor pentru educație? Ținând cont de discrepanțele dintre diferitele metode de evaluare, specialiștii în educație îi sfătuiesc pe profesori și pe părinți să-i încurajeze pe copii să învețe din proprie curiozitate și dorință de cunoaștere, fără să aibă notele și calificativele drept indicatori principali ai pregătirii lor. În acest context, este esențial să înțelegem importanța instrumentelor de studiu adaptate profilului noilor generații de elevi ai erei digitale. Așadar, au creat ExamenulTau.ro (un produs educațional online pentru elevii claselor a VII-a și a VIII-a care vor să învețe pentru temele zilnice, pentru teze sau pentru Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a) și Școala Intuitext (site special conceput pentru elevii din clasele I, a II-a și a III-a care îi ajută pe elevi să învețe cu plăcere datorită jocurilor educaționale, animațiilor și experimentelor inedite).

Frica de examene – sfaturi ale specialiștilor în educație

Cum sezonul examenelor școlare va continua săptămâna viitoare cu Evaluarea Națională la clasa a VIII-a, a revenit în discuție problema stresului resimțit de elevi în fața marilor testări școlare. În acest context, specialiștii Intuitext în educație oferă o serie de sfaturi pentru a reduce această anxietate și a crește șansele obținerii unor rezultate mulțumitoare.Când vine vorba de examene, nivelul de stres poate crește în asemenea măsură încât elevii nu își mai pot aminti foarte bine ce au învățat. Pot apărea atacuri de panică, gânduri iraționale legate de consecințele evaluării, sentimentul de vinovăție, oboseală, iritabilitate, palpitații sau un apetit scăzut. În acest context, specialiștii în educație oferă câteva sfaturi pentru a reduce această anxietate și a crește șansele obținerii unor rezultate mulțumitoare.Realizați un orar clar de studiu, cu împărțirea egală a materiei. Mulți elevi se simt copleșiți de volumul mare de informații pe care trebuie să-l asimileze înaintea unui examen important, mai ales dacă momentul începerii pregătirii propriu-zise a fost amânat. Soluția ar putea fi realizarea unui orar, care îi va ajuta pe elevi să se organizeze și să aibă o evidență mai clară a materiei parcurse.Realizați o hartă a subiectelor. Pentru că de multe ori nu știu de unde să înceapă pregătirea pentru examen, elevii au tendința să amâne acest moment. Exact ca atunci când ne dorim să mergem într-o călătorie, dar nu am ales destinația, și în acest caz, fără un traseu bine stabilit, progresul educațional va fi inexistent. De aceea, specialiștii Intuitext în educație sugerează ca elevii să-și creeze o hartă a subiectelor pe care le au de învățat, alcătuită din toate capitolele din materia de examen. În plus, această listă poate fi împărțită pe sub-capitole și puncte principale, pentru a putea urmări mai ușor evoluția.Începeți acum pregătirea pentru examen. Deși se simt copleșiți de volumul mare de informații pe care trebuie să-l învețe, mulți elevi amână momentul începerii pregătirii. Dar cum, de regulă, timpul de învățare nu pare niciodată suficient, specialiștii Intuitext în educație îi sfătuiesc pe elevi să valorifice în chip cât mai eficient timpul pe care îl mai au la dispoziție până la examen. Perspectiva corectă. Sigur că un examen e important și are un impact puternic asupra evoluției academice a elevilor, însă e necesar ca aceștia să aibă, totuși, o perspectivă corectă asupra lucrurilor. Cât timp pregătirea pentru o anumită testare este făcută din timp, iar elevii sunt implicați în propriul parcurs educațional, atunci nu ar exista motive întemeiate pentru ca ei să-și facă griji, să devină anxioși sau să aibă alte manifestări asemănătoare din punct de vedere emoțional.Cea mai bună metodă de învățare. La un simplu search pe Google putem descoperi nenumărate metode de învățare. De la sublinierea cu diverse culori, la rezumate, repetarea zilnică a materiei sau „tehnica palatului memoriei“, internetul oferă soluții rapide și eficiente. Totuși, specialiștii în educație le recomandă elevilor să testeze aceste metode înainte de examen, astfel încât în perioada de dinaintea acestei testări să se pregătească folosind exact acele tehnici care li se potrivesc. Nu există o metodă unică, eficientă pentru toți elevii, așa că aflarea celei potrivite fiecăruia dintre elevi este esențială.

Sondaj - Ce cred profesorii despre temele pentru vacanța de vară?

Când vine vorba de temele pentru vacanță, părerile sunt împărțite, discuțiile aprinse. În acest context, Didactic.ro a realizat un sondaj în rândul cadrelor didactice membre ale acestei comunități pentru a răspunde ferm la o întrebare arzătoare: cât de utile sunt temele pentru vacanța de vară?În mentalul colectiv, vacanța de vară e un timp al ieșirii din rutină. Din rutina școlară. Un timp al părăsirii ordinii obișnuite și de evadare în visare. Vacanța de vară e despre scăldatul lui Nică, despre aventurile Cireșarilor, despre expediții fabuloase cu Toate pânzele sus, e despre Ultimul mohican, o Călătorie până în centrul Pământului și chiar despre umorul deosebit al lui Mircea Sântimbreanu.Când vine vorba de temele pentru vacanță, părerile sunt împărțite, iar discuțiile aprinse. Sunt voci care considera vacanță un interval al jocului liber și al activităților de relaxare, dar și opinii potrivit cărora, în trei luni, elevii pot uita ce au învățat în timpul anului școlar. În acest context, Didactic.ro (un produs Intuitext) a realizat un sondaj în rândul cadrelor didactice, membre ale acestei comunități, pentru a răspunde ferm la o întrebare arzătoare: Cât de utile sunt temele pentru vacanța de vară? Iată ce răspunsuri au fost obținute în urma acestui chestionar:•    58.43%  - Temele de vacanţă sunt bune, exerciţiile îi ajută pe elevi să nu uite ce-au învăţat de-a lungul anului şcolar.•    16.47%  - Nu este necesar să se dea teme, acestea obosesc elevul. Şi copiii au nevoie de odihnă în vacanţă.•    25.49%  - Sunt utile dacă elevii primesc teme precum: să-şi facă prieteni noi, să râdă, să danseze, să facă fapte bune etc.Totodată, Delia Lungu, psiholog și specialist Intuitext în educație, susține faptul că așa cum adulții au nevoie de concediu pentru relaxare, tot astfel și copiii trebuie să beneficieze de acest timp al deconectării. „Nu întâmplător avem concediu 21 de zile pe an: ca să ne putem relaxa complet, să ne umplem bateriile. Avem nevoie de zile libere în care să ne putem deconecta complet. Cum ar fi dacă nu am avea concediu sau dacă în timpul concediului ar trebui să lucrăm și pentru serviciu? Ne-am mai putea relaxa? Din păcate, sunt multe situații în care concediul nu este într-adevăr concediu pentru multe persoane. În condițiile în care noi adulții nu percem timpul liber la adevărata valoare, atunci nu vom înțelege nici nevoia de timp liber a copiilor. Ca urmare, îi «ținem ocupați» ca să aibă ceva de făcut, cu argumentul că trebuie să nu uite ce au învățat de-a lungul anului școlar. În vacanțe, copiii au nevoie de un alt tip de învățare: timp de calitate petrecut cu părinții, lecții în natură, activități și jocuri în familie care să consolideze ceea ce au învățat la școală, multă mișcare, ore de citit în familie, întărirea prieteniilor cu alți copii etc”, este de părere specialistul în educație.

Evaluările Naționale – abordarea greșită a adulților poate determina stres și anxietate de performanță

În plin sezon al Evaluărilor Naționale, au revenit în discuție anxietatea de performanță, presiunea la care sunt supuși elevii să obțină cele mai bune rezultate, precum și avantajele/ dezavantajele actualului sistem de evaluare. În acest context, specialiștii Intuitext în educație oferă perspective inedite pentru a înțelege adevăratul rol al acestor testări la nivel național.
Pagina: