De asemenea, personalitatile dependente vor evita responsabilitatea si vor conta pe ajutorul altora pentru a lua cele mai bune decizii si pentru a duce la bun sfarsit indatoririle. Totodata, acestia vor evita sa propuna vreun proiect, sa se implice in unul, dar daca trebuie sa contribuie la vreaun proiect vor astepta ca cineva sa le ghideze sarcinile.
Personalitate dependenta
Oamenii care au o personalitate dependenta vor tolera, frecvent, abuzurile, neatentia, si chiar faptul ca persoana de cuplu inseala. In cea mai mare parte a timpului aceste persoane sunt depresive, consuma alcool si urmeaza tratament cu medicamente pentru a usura anxietatea si stresul. Mai mult, aceste persoanea sunt pasive, nu sunt capabile sa se apere, le este frica sa nu fie respinse si se tem de pedeapsa.
Este foarte important sa evaluam acest tip de personalitate pentru a nu se confunda cu femeile conventionale, care au un caracter ascultator.
In cele mai multe dintre cazuri, cele 2 tipuri sunt diferite in sensul ca femeila traditionala nu va spermite cuiva sa treaca peste convingerile lor si se vor apara fara sa se gandeasca de doua ori. In ultima instanta, aceste persoana sunt capabile de manipulare si chiar de crima.
Personalitatile dependente nu sunt ostile si nu pot intretine o relatie. Adesea, acestea au nevoie de un tratament de durata pentru a intelege ca sursa simptomelor este frica, care anuleaza pedeapsa, neatentia cu sine si abuzurile. Probabil ca aceste persoane au crescut intr-un mediu "salbatic" si au fost supuse unor pedepse crude. Deciziile luate de aceste persoane au fost anulate de catre parinti, imediat, ce au gasit un motiv anume. In consecinta, cei mai multi oameni cu personalitati dependente pun mare pret pe vorbele parintilor.
Dependenta de parinti
De exemplu, daca persoana resprectiva este implicata intr-o relatie si instantaneau are loc o ruptura, mama va spune: Ti-am zis ca asa se va intampla. Stiam ca ... nu faci bine. Omul in cauza poate fi fost o persoana excelenta, si a plecat din simplul fapt ca nu mai suporta dezordinea produsa in relatie din cauza parintilor.
O intrebare precum: Este bine sa merg la magazin? este adresata numai de o personalitate dependenta de parinti. Adesea, acestia rup din radacini orice fel de initiativa so de aici pornesc problemele legate de personalitatea dependenta si de co-dependenta.
Co-dependenta are legatura cu parintele, care nu isi va lasa copilul sa faca un pas catre independenta. Pentru a fi ajutata, persoana in cauza trebuie separata de parinti si apoi trebuie supusa
unor teste pentru a-i reda increderea in propria persoana. In acest caz, tratamentul nu se face cu medicamente, deoarece trebuie sa ajutam persoana sa inteleaga ca frica este cauza problemei, si apoi sa descopere singura sursa care cauzeaza sau incurajeaza frica.
Terapia cuvintelor
Aceasta terapie poate fi desfasurata pana cand persoana cu personalitate dependenta are toate raspunsurile, dar inca nu este consitienta de cauze. Se stie ca pacientul a fost abandonat ca un copil si este posibil ca apoi sa fi fost sever pedepsit si dojenit.
Terapia incepe cu discutia despre problemele si informatiile legate de familie. Este vital sa ramai constienta ca trebuie sa ajuti un pacient pentru a-si apara individualitatea, fara sa fie pedepsit fiindca procedeaza astfel. Niciodata, nu trebuie sa ridicam tonul vocii sau sa incercam sa controlam pacientul, mai degraba trebuie sa ii permiti pacientului sa vorbeasca liber despre tot ceea ce ii vine prin minte.
O metoda bine venita este aceea prin a pune intrebari care contin problema cu care se confrunta mintea pacientului. De exemplu, ce crezi ca se intampla in interiorul mintii tale de declanseaza aceste probleme? Nu-i permite pacientului sa se invinovateasca, deoarece acest fapt contribuie numai la dependenta.
© Copyright:
Terapia impotriva personalitatii dependente
Potrivit expertilor, personalitattea dependenta este o afectiune comuna. Cei care au acest tip de personalitate trec de la unele simptome la altele, insa primul simptom este incompetenta de la lua
propria decizie. In momentul in care trebuie sa se decida acestia tin cont foarte mult de sfaturile si parerile celor din jur.
Comentarii (5)
Sunt de acord cu parerea ta... cel putin in cazul meu, intotdeauna sentimentele bat ratiunea. M-am despartit de o luna de fostul meu prieten cu care am stat 9 luni la mine in casa... si parca s-a intamplat ieri. Nu reusesc sa trec peste... ma gandesc si ma invinovatesc k nu am facut tot ce-am putut, desi ratiunea imi spune k am facut mai mult decat trebuia, am inchis ochii cand nu trebuia, am acceptat un comportament care m-a umilit... si totusi... sentimentul meu de acum e k il vreau inapoi. 75% din zi sunt rationala...restul, ma perpelesc si nu stiu cum sa fac sa-l aduc inapoi k nici la telefon nu-mi mai raspunde...Stiam de la bun inceput k nu avem un viitor impreuna, k sunt superioara lui din toate punctele de vedere si totusi...nu m-a deranjat, dimpotriva, am incercat sa fiu k el k sa nu se simta prost... nu-mi pare rau, dar dak nu aveam problema asta a dependentei, nu inghiteam multe si poate nici nu exista relatia... e cam tarziu acum si tot ce pot sa fac e sa ma obisnuiesc cu gandul (desi e extrem de greu) si sa apelez la un psiholog, k singura nu ma descurc, asta e clar!!! Macar un lucru as vrea sa fiu in stare sa-l fac: sa nu mai intru intr-o relatie pana nu sunt vindecata... oricat ar dura.Sper sa fiu in stare macar atata lucru sa fac...
Nu e asa ca e simplu sa spui relaxeaza-te? Daca era asa de simplu nu eram oare toti sanatosi psihic... fara stres, fara atacuri de panica, fara personalitati paranoice? Dar nu e asa de simplu, cel putin referitor la relatiile de dependenta. Nu vorbesc din carti, e o problema pe care eu chiar o am. Am trecut prin toate fazele: parinti supraprotectori, inconjurat de conservatorism si lipsa permanenta a unei posibilitati de a lua decizii singur. Am avut parte de un tratament atat de sufocant din partea lor incat mi-am dat seama singur de la o anumita varsta ca ma afecteaza. Si de atunci tot incerc sa ma distantez de ei si si sa iau decizii pe propria piele. Nu pot spune ca am o predispozitie generala la relatii de dependenta, 75% din timp am un comportament destul de normal, dar am unele perioade cum este cea actuala in care devin total izolat si lipsit de speranta pentru mine. Asta a inceput acum vreo 3 luni cand am inceput un nou loc de munca ce mi-a inchis total usile spre o viata sociala. Si cam asa s-a declansat un sentiment de singuratate totala si lipsa de speranta ca va fi vreodata altfel. La scurt timp dupa ce m-am angajat a aparut in scena o veche amica din orasul meu natal care s-a mutat foarte aproape de unde locuiam eu. Si ea singura, eu singur-am inceput sa iesim prin oras sa mancam, sa mergem la evenimente, ne tineam companie unul altuia. Nu era o relatie sexuala ci pur si simplu o prietenie apropiata. Toate necazurile si neplacerile i le spuneam ei, toate problemele ni le rezolvam impreuna. Pentru ea era ceva normal, dar pentru mine devenise o situatie de care nu ma puteam desparti. Cand vorbeam cu ea nu mai aveam nicio grija si cand nu imi raspundea la telefon imediat intram la banuieli si aveam impresia ca imi ascunde ceva, ca nu vrea sa vorbeasca cu mine. Nu o confruntam niciodata, stiam ca am o problema, realizam intr-un final ca totul este in capul meu. Mi se mai intamplase pana atunci, stiam cu ce se mananca problema asta. Dupa vreo 3 sapt in care eram nedespartiti ea a inceput facultatea. Programele noastre nu mai coincideau. Cand iesea de la facultate ramanea in oras cu colegii si eu veneam acasa si ma uitam pe pereti. Devenisem disperat, nu puteam sa dorm noaptea, o sunam zilnic, chiar si fara motiv, adesea inventam pretexte ca sa o sun sau sa-i dau mesaje. Cand intram pe mess si ea nu era eram sigur ca este pe undeva la vreun club sau la vreo petrecere si eu stau acasa singur si ma uit pe pereti. Nu o condamnam, nu eram iubiti, nu era obligata sa renunte la oamenii pe care ii vedea in fiecare zi pentru mine. Apoi am aflat ca sia facut si un prieten. Asta pur si simplu m-a rupt in doua. Nu numai ca aveam o dorinta arzatoare de a petrece timpul cu ea, dar ea reusea sa gaseasca asa de usor tot ce mie imi lipsea-un cerc de prieteni, iubire, atentie. Acum lucrurile stau cam la fel, incerc sa ma abtin cu greu de la a lua legatura cu ea, incerc sa-mi vad de singuratatea mea. Starea asta nu poate fi luata cu mana si ori lasata sa treaca ori gasit un inlocuitor pentru persoana respectiva ceea ce in starea mea e apropae imposibil. Deci sfatul meu este sa incetati cu ideea aceasta de "Relaxeaza-te". Stiu si eu ca sunt liber sa fac tot ceea ce imi doresc, stiu ca acea fata nu are ceva fara de care eu nu pot trai normal, de fapt stiu tot ce scrie in acel mesaj, dar sentimentele au intotdeauna obiceiul de a invinge ratiunea.
In primul rand trebuie sa te relaxezi si sa nu iti mai faci griji. Nu esti Dependenta, esti libera sa faci tot ceea ce iti doresti, incearca sa mentii controlul in viata ta. E bine daka iti ceri scuze, dar atunci cand gresesti. Alege-ti cu grija prietenii (gasca) pentru ca nu toata lumea poate intra pe filmul tau. Iar atunci observi ca ei nu au reactie asupra a ce vorbesti si asta te incomodeaza si te face sa iti ceri scuze. Oricum persoanele care tin la tine te accepta asa cum esti. E Bine ca iubesti dar incearca sa-l lasi si pe el sa respire, nu forta lucrurile, lasa-le sa curga din sinea lor... si ai sa vezi ca se vor produce schimbari majore in viata ta.
Eu sunt una dintre acele persoane dependente...sufoc pe toti cei care sunt in jurul meu. In ideea de a nu rani cu vorbe...pentru ca pe mine vorbele ma dor cel mai tare...aproape ca imi cer scuze tot timpul fara ca sa fac sau sa spun ceva ce deranjeaza. Intr-adevar fara sa imi dau seama am devenit dependenta de mama, deoarece tatal era mult prea sever si simteam nevoia sa aud de la mama ca e bine ceea ce fac pentru a ma asigura ca nu gresesc in fata tatalui meu. Acum am o relatie in care mi se reproseaza ca sufoc...iar eu doar simt ca iubesc si tot ceea ce zic si fac mi se par lucruri foarte normale, dar se pare ca nu este asa deoarece toti cei din jurul meu, prieteni, rude imi zic acelasi lucru...ca sunt dependenta de persoana iubita.
Eu sunt una dintre persoanele care am renuntat la multe din cauza ca mi-a fost frica ca am sa gresesc si am sa aud : "ti-am spus eu" si chiar nu stiu ce as putea face. M-am resemnat demult, ca pe ai mei nu am cum sa-i schimb vreodata.
Posteaza comentariu