"Nebunia e la cativa pasi de noi in orice moment"

Nu era exact ceea ce m-as fi asteptat sa se intample. Dar la ce te poti astepta atunci cand cineva iti zice ca vrea sa faca un „exercitiu de nebunie”?! Caci asta imi spusese Mugur Ciumageanu cu cateva zile inainte, cand il invitasem sa vorbeasca unui grup de jurnalisti la un training despre cum trebuie abordate in presa problemele de sanatate mintala. Ca vrea sa faca un exercitiu de nebunie.

Nu era exact ceea ce m-as fi asteptat sa se intample. Dar la ce te poti astepta atunci cand cineva iti zice ca vrea sa faca un „exercitiu de nebunie”?! Caci asta imi spusese Mugur Ciumageanu cu cateva zile inainte, cand il invitasem sa vorbeasca unui grup de jurnalisti la un training despre cum trebuie abordate in presa problemele de sanatate mintala. Ca vrea sa faca un exercitiu de nebunie.

 

Curiozitatea (si nevoia de a lucra in grupuri de cate trei) m-a facut sa-mi abandonez rolul de trainer si ma alatur cursantilor. Ideea, ne-a explicat Ciumageanu, era ca fiecare sa povesteasca ceva altuia, in timp ce al treilea trebuia sa se foloseasca de palnia improvizata pentru a-i sopti naratorului tot felul de mascari la ureche.

Dupa doua minute trebuia sa schimbam rolurile, pentru ca fiecare sa-si poata lua portia de nebunie.

Nu stiu daca ati incercat vreodata sa relatati o intamplare in timp ce cineva va susura in ureche: „iti place sa faci dragoste cu pisicile”. Dar atunci cand Mugur Ciumageanu ne-a pus sa descriem comportamentul fiecaruia dintre povestitori a iesit o lista care cuprindea urmatoarele: „rade necontrolat”, „e incoerent”, „are fuga de idei”, „se uita mereu in lateral”, „se intrerupe pentru a spune ceva unui interlocutor imaginar” etc. „Ati trecut prin asta pentru doua minute”, ne-a spus la finalul exercitiului. „inchipuiti-va cum este sa traiesti asa zi de zi, vreme de 10, 15, 20 de ani”.



In spatele fiecarui diagnostic este o persoana


Cand l-am vazut pentru prima data pe Ciumageanu, isi dadea demisia. Se intampla prin martie 2008, iar omul era inca seful Centrului National de Sanatate Mintala, un organism ce ar fi trebuit sa supervizeze reforma in domeniu. Cum Ministerul Sanatatii aplicase tot soiul de driblinguri hartogaresti ce transformasera reforma intr-un tern joc de asteptare, Ciumageanu hotarase sa-si retraga echipa de pe teren. A facut o conferinta de presa si a anuntat ca nu mai accepta jocul la ofsaid. Teoretic, avusese pe mana 23 de milioane de euro intr-un an pentru reforma sistemului de sanatate mintala. Practic, dupa amanari peste amanari, banii au trebuit cheltuiti in trei luni si s-au dus in primul rand spre renovari de spitale si alte cheltuieli de infrastructura, in loc sa fie investiti in instruirea personalului.
 
La o cafea, Ciumageanu pare un tip relaxat, chiar daca in el se amesteca mai multe ocupatii si o gramada de activitati.

Are 37 de ani, o barba de trei zile à la George Michael, pe putin unu nouazeci inaltime si o vorba blajina, usor leganata, probabil datorita originii lui banatene. Sau, poate, pentru ca e tonul cel mai potrivit in sedintele de psihoterapie. Ciumageanu pare un tip relaxat, chiar daca e, de fapt, un razboinic.

A facut medicina, apoi s-a rasculat impotriva ei. A condus sistemul de sanatate mintala (sau, cel putin, organismul menit sa controleze sistemul), dar vrea sa-l schimbe fundamental si si-a dat seama ca nu poate face acest lucru din interior. De fapt, lupta lui Mugur Ciumageanu cu sistemul este lupta de a pune oamenii inaintea cladirilor, individul inaintea structurii. Este si motivul pentru care pare sa se razboiasca permanent cu sine si, aparent, isi saboteaza sistematic cariera: s-a apucat de psihiatrie, dar apoi a trecut in tabara psihologiei.
A lucrat intr-un spital, dar crede ca tratamentul bolilor mintale trebuie sa se petreaca in primul rand in afara sistemului spitalicesc. A ajuns la concluzia ca, atunci cand lucrezi cu oamenii, specializarea poate sa te impiedice sa vezi persoana din cauza diagnosticului.
 

Comentarii (3)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • electric_storm pe 7 Aug 2010, 18:47
    inceputul nebuniei

    nu poate fi tratata de psihiatru,ci de tine insuti,daca poti; pentru asta tre sa faci un efort; chestia e sa poti sa te mobilizezi sa faci efortul respectiv; cind nebunia e avansata nici tu nu mai poti face nimic,dar nici psihiatrul;el poate,cel mult,sa iti dea ceva ca sa te timpeasca suficient de tare ca sa nu fii agresiv; nebunia are una sau mai multe cauze pe care le gasesti adinc ascunse in sufletul tau; cum sa le gaseasca un psihiatru,cind tu insuti te temi sa le gasesti? daca vreu psihiatru/psiholog nu-i de acord cu ce am zis,il invit sa ma contrazica aici: http://madredcat.wordpress.com/2010/08/03/depresia-se-amelioreaza-facind-sport/

    3
    1

  • alina pe 23 Ian 2010, 23:48
    Pregatire si legi pt personal

    Are dreptate distinsul domn, in spitalele noastre de psihiatrie este inca o problema de mentalitate, acesti oamneni bonlavi nu sunt tratati ca oameni ci mai degraba ca animalele (19 oameni lasati sa moara) legile sunt extrem de proaste in privinta acestor bonlavi, nu exita centre speciale de ingrijire asa cum sunt in alte tari. Ar trebuii privita cu uo deosebita atentie aceasta problema p

    3
    1

  • coryna pe 18 Ian 2010, 14:30
    super

    superb articol, sunt lucruri la care nu poti adauga nici un fel de comentariu.

    3
    2

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod