Din ce in ce mai multe persoane se confrunta cu simptome pe care le asociaza cu atacurile de panica. Specialistii avertizeaza sa nu ne punem singuri diagnosticul pentru ca nu vom reusi decat sa intensificam aceste simptome. De asemenea, este foarte important sa nu iei medicamente fara sa consulti un medic psihiatru pentru o reteta in conformitate cu simptomele manifestate.
Ce este atacul de panica?
Psihoterapeutul Sfetania D. Nita: "Ceea ce caracterizeaza fundamental atacul de panica la nivelul gandirii si la nivel afectiv este starea de frica puternica, fara o baza reala si care, atrage dupa sine o serie intreaga de ganduri irationale, lipsite de orice logica".
Psihoterapeutul Lena Rusti: "Afectiune din categoria tulburarilor de anxietate, care apare cel mai adesea in mod spectaculos si neasteptat, ca raspuns de aparare la un pericol care nu exista in realitate, dar este perceput de psihic ca fiind real. Principiul atacurilor de panica este simplu: corpul reactioneaza fiziologic, declansand o stare de alerta in ciuda faptului ca nu exista niciun pericol real. Psihologic se declanseaza o stare de panica, care intareste reactia fiziologica ... este ca un carusel in care cu cat te sperii mai tare, cu atat te simti mai rau".
Psihologul Steliana Rizeanu: "Atacul de panica se manifesta prin ganduri si imagini catastrofice, apare sentimentul de lipsa de control, insotit de convingerea ca "o sa am un infarct" sau "o sa imi pierd mintile!"", ceea ce intensifica senzatiile de teama si senzatiile corporale asociate cu frica sau teama".
Ce simte persoana care sufera un atac de panica?
In general, exista o perioada de "incubatie" care poate sa dureze de la cateva luni pana la un an inainte ca atacul de panica sa iasa la iveala si sa se manifeste.
1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat;
2. transpiratii;
3. tremuraturi sau tremur al intregului corp;
4. senzatie de lipsa de aer sau de sufocare;
5. durere sau disconfort toracic;
6. greata sau disconfort abdominal;
7. senzatia de ameteala, de instabilitate sau de lesin;
8. derealizare sau depersonalizare;
9. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi);
10. valuri de frig sau caldura.
La nivel afectiv starea resimtita este: teama, frica, spaima; disperare, neputinta.
La nivel mental apar ganduri precum: sunt bolnav/a incurabil; nu am scapare, urmeaza sa mor; o sa imi pierd controlul si o sa innebunesc.
Psihoterapeutul Lena Rusti ne sfatuieste sa nu ne gandim foarte mult la simptome si sa nu le acordam atentie, deoarece ele vor creste in intensitate. "Cu cat te gandesti mai mult la ceea ce simti, cu atat vei exacerba simptomele. Relaxeaza-te! Nu poti fi si relaxat si incordat in acelasi timp. Daca te relaxezi, atacul de panica trece de la sine".
De unde apar aceste atacuri de panica?
Psihoterapeutul Stefania D. Nita considera ca "Suferintele, spaimele, relatiile si experientele dureroase prin care am trecut mai recent sau mai indepartat de-a lungul existentei isi cer dreptul de a fi intelese, de a fi traite si mai ales de a fi integrate la nivel constient. Cu cat fugim mai mult de ele si cu cat le indesam mai abitir in bagajul pe care il purtam (prin aparenta uitare, ignorare, minimalizare), cu atat ele vor tinde sa iasa la suprafata mai puternic".
Cateva dintre cauzele care pot declansa aceste atacuri de panica sunt: pierderea unei persoane dragi, un divort, separarea de o persoana draga, toate acestea fiind motivatii contextuale care sa activeze acest nod de tensiune.
Cum se trateaza atacurile de panica?
Pentru atacurile de panica exista tratamentul medicamentos care se prescrie in psihiatrie, care este corelat cu psihoterapia. Prin intermediul psihoterapiei, persoana afectata invata sa se relaxeze, sa isi reinterpreteze simptomele si sa reactioneze realist.
"In psihoterapie se merge in primul rand pe relaxare. Omul, rezolvandu-si simptomul, capata siguranta, stie ca este bine. Este foarte important sa intelegem de unde a aparut aceasta reactie de aparare. Atacul de panica este un raspuns la un factor stresor care inseamna "nu mai pot", "nu mai rezist". Prin psihoterapie pacientul gaseste cai realiste si integrate social de a-si rezolva problemele si de a-si interpreta simptomele", explica psihoterapeutul Lena Rusti.
O tehnica paradoxala de vindecare este prin exacerbarea simptomelor. Pentru a trece peste atacuri, el trebuie expus simptomelor, pentru ca in acele momente va descoperi ca de fapt nu i se intampla nimic - nu lesina, nu innebuneste, nu moare. Unii pacienti care nu pot sa treaca de aceasta stare sunt chiar provocati in cabinetele de psihoterapie sa faca un atac de panica de fata cu psihoterapeutul, in care au incredere. Procedandu-se astfel, ei isi vor da seama ca nu se intampla nimic din ce si-au imaginat.
Atacurile de panica si sarcina
Perioada sarcinii, mai ales daca este prima, poate sa fie una foarte stresanta. Mai ales pentru o persoana anxioasa, acesta este un moment care poate sa declanseze simptome ale atacului de panica, deoarece este mult mai vulnerabila.
Psihoterapeutul Lena Rusti te sfatuieste sa mergi la un specialist "cat mai curand, mai ales ca in timpul sarcinii nu poti folosi tratament medicamentos. Un program psihoterapeutic inainte de sarcina te poate ajuta sa intelegi si sa reactionezi constructiv pe perioada sarcinii". De asemenea, exercitiile de relaxare si respiratie, precum si evitarea scenariilor pesimiste sunt cateva dintre lucrurile pe care le poti face singura pentru tine. Nu lasa emotiile sa te copleseasca, gandeste lucrurile la rece si permite-ti sa te relaxezi.
De retinut!
In timpul unui atac de panica nu ti se poate intampla nimic rau! Vei remarca faptul ca nu se intampla nimic din ceea ce ti-ai imaginat. E foarte important sa constientizezi ca atacul de panica este pornit din interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat va deveni simptomul mai puternic.
Comentariile 101-150 din 223
O CAUZA foarte posibila a atacurilor de panica o constituie lipsa de MAGNEZIU __analizele de sange la magneziu vor iesi in toate cazuriel in limite normale(corpul regleaza automat nivelul de Mg din sange altfel faci infarct). dar la nivel celular pot fi deficiente majore.Daca aveti spasme musculare si atacuri de panica atunci e clara treaba e magneziu 100%.Alegeti Mg B6 premium (citratul de Mg) se ia pe stomacul gol dimineata si seara.400-500 g.eu mi am corectat deficienta in 6 luni de tratament+complex B
salut . am 22 de ani si ma tot lovesc de atacuri de panica de vreo 2-3 ani (ce-i drept de 1 an sunt severe ,pana acum erau mai rare) . Am fost si la cateva sedinte de psihoterapie care ma calmau pe moment dar pana la urmatoarea sedinta era aproape imposibil sa nu mai apara vreun atac de panica . Analize mi-am facut , ekg -uri nenumarate etc , toti doctorii imi spun ca sunt bine . calciu si magneziu mai iau din cand in cand , dar nu a rezultat vreo lipsa de calciu in urma analizelor. Problema mea ar fi ca de pe la 16 ani am tot dus o "viata de noapte" si consum regulat de alcool (bere) . Inca mai am si acum momente (o data - de 2 ori pe saptamana ) cand merg la petreceri si pierd cate o noapte si consum alcool. Am observat ca a 2-a zi in loc de mahmureala fac atacuri de panica , am puls marit etc . Am incercat sa evit aceste situatii , dand vina pe alcool , dar au aparut aceste simptome si dupa nopti cand ma odihneam 8 ore , si nu consumam alcool , cafea , mai stiu eu ce . Alimentatia pot sa spun ca e sanatoasa de cativa ani ...de fumat m-am lasat in urma cu 2 ani tot din vina atacurilor de panica , ametelilor etc. vreau sa merg si la sala dar din cauza pulsului ridicat din timpul unor atacuri de panica,(si de teama de situatii noi ) mi-e teama sa nu ma suprasolicit si mai stiu eu ce ... e caraghios cand scriu astea si nu am nimic , dar in momentele cand "traiesc" pe viu aceste stari sunt complet pierdut ... Uneori am zile depresive si imi vine sa plang din cauza ca "nu pot" iesi din casa din cauza anxietatii. Pana la 19-20 de ani am fost o fire vesela ,companie placuta de oricine , pus numai pe distractii si chestii d-astea , iar acum se roaga toti de mine sa ies din casa etc ... A si in plus, in timpul unui atac de panica e normal sa simti furnicaturi ale fetei in jurul ochilor , ceafa,fruntea amortita etc ? pe mine asta ma sperie pentru ca nu prea am gasit la simptome decat partea cu dureri in piept , picioare , respiratie , ameteli . Sunt sigur ca este vorba de atacuri de panica pentru ca de multe ori , un telefon , mersul inapoi acasa , sau alte activitati au reusit sa le opreasca ...de multe ori si berea din pacate . Credeti ca berea are o influenta atat de mare in producerea unor astfel de atacuri?
Va salut pe toti.Numele meu e Alex si am 30 de ani.....incep prin a va spune ca am aceste stari de aproximativ 1 an de zile....de 1 an am atacuri in fiecare zi...Am ajuns si eu la urgente bineanteles ca si majoritatea dintre voi...Problema mea e in felul urmator Atunci cand am aceste stari pe langa simptomele enumerate de voi am o stare care ma copleseste total nu stiu cum sa o descriu...cred ca imi scade glicemia.daca manac ceva imi trece..imi este foarte frica si nu sunt convins ca am atacuri de panica..am fost sa vad daca am diabet si mi sa spus ca nu am...dar am citit undeva ca daca iti scade glicemia si nu faci nimic poti muri si de aceea imi e foarte frica pentru ca in momentul cand am acel atac de panica imi e greu sa il controlezz cu gandul ca defapt mie imi scade glicemia si pot muri daca nu mananc ceva dulce..pana acum am fost la un medic pshiolog de la spitalul 9...un medic exceptional dar din cauza banilor am intrerupt...dansa mi-a spus ca am atacuri de panica...eu ma incapatanez...nu stiu de ce sa spun ca imi scade glicemia si ca am alte probleme..am reusit sa trec de multe ori peste atacurile de panica si cand totul lua sfarsit..cand ma linisteam toata lumea parca era la picioarele mele...insa imi e frica cand revine sa nu fie un atac puternic si sa imi scada glicemia foarte rau si sa nu mai pot controla nimic...a mai patit cineva asa ...daca nu mananca la 4-5 ore sa aiba aceleasi stari ca si mine...daca as stii sigur ca am doar atacuri de panica as trece mai usor peste ele insa eu cred ca imi scade glicemia si imi e frica ca data viitoare sa imi scada foarte mult si sa nu mai pot face nimic...daca vi sa intamplat asa sau vreti sa vorbim despre asta va rog sa scrieti aici sau pe id meu de mess alexutz4u2005@yahoo.com.va multumesc din suflet si multa sanatate va doresc tuturor
buna! am 27 de ani si ma confrunt cu atacurile de panica de 4 ani! totul a inceput dupa ce am fc o intrerupere de sarcina si un iubit care ma teroriza zilnic! ...mi am fc tot felul de analize si mereu imi ziceau ca am lipsa de calciu si de magneziu.nu plec nicaieri fara fiola de calciu in geanta atat sunt de speriata....acum sunt cu un baiat care ma iubeste,ma respecta este exact cum mi am dorit.suntem plecati din tara pt un trai mai bun.in momentul de fata nu ne este prea bn,sunt foarte stresata,u pot sa dorm noaptea,am numai ganduri negative,ma simt rau zilnic...simt ca o iau razna! incerc sa controlez starile astea si sincer nici nu am cu cine sa vb.nu multa lume inteleg starile mele,la care am zis,rad si imi zic ca sunt nebuna! iubitul meu ma intelege dar cand fac atac de panica nu i zic niciodata pt ca imi este rusine si frica sa nu il pierd. stiu ca totul depinde numai de mine dar de foarte multe ori nu ma pot controla,nu pot gandi pozitiv...acum 2 ani am fs la un medic psihiatru si mi a dat antidepresive,2 luni nu am iesit din casa,ma simteam park ma plimbam cu barca,dupa,am renuntat la ele!acum mai iau cate un extraveral knd ma simt rau dar nu isi fc efectul!...ideea este ca nu le mai suport,as fc orice sa scap de atacurile de panica,de gadurile negre,sa nu mai fiu ametita zilnic etc,cei kre v ati vindecat,va rog frumos sa ma ajutati!
buna.ma numesc constantin am 32 de ani si lucrez in scandinavia pe camion.acum 2 saptamani am avut primul atac de panica ,mam speriat foarte tare.fiind o ora ff tarzie eu inca eram la volan..am samtit ca ma sufoc si ca imi amorteste partea dreapta mana si piciorul,am fost la urgenta intr un oras din suedia mi au luat analize la sange dar doctorul mi a zis ca nu am nimic.am vrb cu seful meu si am decis sa vin in romania ptr ca am mare incredere in doctoriii nostrii.mi am facut si acasa analizele dar nu a isit nimic..totul este bine urmeaza sa imi mai fac un rmn la cap sa fiu sigur ca totul e ok..am citit ce scrie mai sus despre aceste atacuri si cred ca cauza acestor atacuri este si pe bazza de stres dar si sentimntal..eu imi iubesc ff mult logodnica si chiar daca sant plecat ptr a ne construii un viitor cat de cat modest in ultimul timp am inceput sa i simt lipsa din ce in ce mai mult..ma gandesc la ia in ficare minut din zii cred ca si de aici pornesc problemele ..am ajuns in punctul in care am zis ca nu ma mai intereseaza banii vreau doar sa fiu acasa si sa stau alaturi de iubita mea parintii fratii si nepotelel mele...stiu ca in tara este foarte greu si am vazut treaba asta..stiu ca multi dintre noi ar vrea sa castige macar jumeate din cat castig eu.. dar am ajuns la concluzia ca banii nu sant TOT..trebuie sa ne iubim sa ne relaxam ,sa invatam sa traim... am vrb cu un doctor pensionar ...mi a spus ca nu am nimic ..doar ca trebuie sa ies la cumparaturi sa merg in parc sa rad sa glumesc...sa ma bucur de viata...asa ca daca simtit ce simt si u incercati sa mu mai puneti tot la suflet si traiti va viata asa cum trebuie ..va salut si sanatate multa va doresc...la cat mai putine atacuri de panica..santem prea pute rnici ca sa fim doborati asa usor...
Eu ma confrunt cu aceste simptome de 22 de ani si abea anul trecut mi-au descoperit medicii ca am de fapt atacuri de panicasi mi-au dat un tratament dar am renuntat la el dupa o luna.Apoi am facut 13 sedinte la psiholog si nu m-a ajutat cu nimic,mai rau ma bagat in ceata.Am facut iar trei atacuri de panica si mi-au dat iar tratamentul acelasi acum ma simt bine dar trebuie sa fac tratamentul 6 luni si m-am apucat de citit tot felul de carti legate de subconstientul tau si de depresii si incep sa inteleg cum trebuie sa controlez acele episoade depresive.Va doresc tuturor sanatate multa si incercati sa va impuneti sa va simtiti binne si ca sunteti sanatosi.
Eu ma confrunt cu aceste simptome de 22 de ani si abea anul trecut mi-au descoperit medicii ca am de fapt atacuri de panicasi mi-au dat un tratament dar am renuntat la el dupa o luna.Apoi am facut 13 sedinte la psiholog si nu m-a ajutat cu nimic,mai rau ma bagat in ceata.Am facut iar trei atacuri de panica si mi-au dat iar tratamentul acelasi acum ma simt bine dar trebuie sa fac tratamentul 6 luni si m-am apucat de citit tot felul de carti legate de subconstientul tau si de depresii si incep sa inteleg cum trebuie sa controlez acele episoade depresive.Va doresc tuturor sanatate multa si incercati sa va impuneti sa va simtiti binne si ca sunteti sanatosi.
pina nu am citit despre voi am crezut ca sint singura pers din lume care se confrunta cu atacurile astea! cu ajutorul unui psihoterapeut am reusit sa inteleg si sa depasesc ! singura solutie este tratarea prin psihoterapie! va doresc multa sanatate!cine vrea sa vb despre atacuri de panica poate lua legatura cu mine prin mess: daniela_bmw735@ yahoo.com
am tot citit ce scrie aici toata lumea...eu nu am avut in viata mea nici un atac de panica nici macar vreo sparietura mai mare,dimpotriva nu mi-e frica mai de nimic.Ei bine ,acum sunt insarcinata de 8 luni si am avut 2 atacuri dintr-astea de panica,cu toate simptomele si ce spuneti si voi- tremuraturi,frica de moarte,ce sa mai vorbesc de o spaima nemaipomenita ca i s-ar putea intampla ceva copilului,tremuraturile sunt absolut incontrolabile si nu ma puteam linisti,eram ca o coarda!! lumea din jurul meu era absolut uimita,ce sa mai vorbesc de mine. Ei bine am trecut cumva peste,am fost si eu la doctori care m-au linistit si mi-au zis ca nu am nimic nici eu nici copilul. Nu i-am prea crezut si am tot studiat una alta,intamplator sunt si eu in domeniul medical. Asadar,problema e ca in corp exista o mare lipsa de magneziu si de potasiu si de calciu, Din cauza asta apar starea de anxietate, tremuraturile,pesimismul,transmiterea nervoasa e perturbata,etc. Problema e ca aceste minerale se absorb complicat si se elimina si mai complicat. De aceea domnul cu energizantele( cresc eliminarea) sau cel cu aspacardinul ( contine exact magneziu si potasiu) sau dna cu kal-mag plus d( contine calciu,magneziu plus vitamina d) si-au rezolvat simptomele oarecum. Nu va obliga nimeni sa luati medicamente daca puteti sa ajungeti la un echilibru al acestor minerale prin dieta ( din pacate in ziua de azi fructele si legumele sunt dopate,avem tot felul de probleme de absorbtie plus ca nu poti sa masori dozele exacte si sa te tii de mancat nu-stiu -cate avocado pe zi 2 ani). Vad ca multi sunteti impotriva medicamentelor,eu nu sunt nici pro nici contra ,atata doar ca asta e problema- lipsa acestor saruri - la 90 % dintre noi,sunt sigura. la mine lipsa e atat de mare incat am crampe musculare f dureroase( carcei) pana si cand ma intorc de pe o parte pe alta in pat,asa am ajuns sa studiez mai indeaproape problema.acum ma tratez si e mai ok.. nu stiu daca v-am fost de folos,stiu ca nu o sa mai am probabil atacurile astea de panica niciodata- sper macar- insa daca am putut fi de folos cuiva,interesati-va si vindecati-va corpul si apoi-daca mai e nevoie - si mintea va doresc numai bine la toti e prima data cand scriu pe un forum,sper sincer sa fie de folos cuiva
Daca doriti sa scapati de atacuri de panica va recomand eu o terapie pe care am facut-o si eu si dupa care am scapat definitiv.scrieti-mi pe mess la id ; ilina1212
Un exercitiu foarte important si benefic in timpul unui atac de panica este sa inspiri si sa expiri adanc . Stiu ca acum o sa imi spuneti ca asa ceva este imposibil in acele momente . Ei bine nu este incercati sa va straduiti mai mult si relaxati-va putin mintea. Iar in legatura cu senzatia de lesin si de moarte trebuie sa nu uitati un singur lucru : Atata timp cat respiri este imposibil sa lesini . Cei care lesina sunt cei care uita sa respire in astfel de moemnte , asa ca sa va ganditit tot timpul la asta.
Despre droguri si relatia lor cu atacurile de panica : drogurile nu produc atacuri de panica ci le grabesc putin , deobicei atacurile de panica se mostenesc , cel putin la mine in familie si maicamea si matusamea au avut asa ceva dar la varsta de 30-35 de ani eu am trait asta la varsta de 19 ani in urma unui an jumatate de verde si 3 luni de alb , bineinteles urmate de depresii in momentul renuntarii apoi de atacuri de panica. Sincer sunt recunascator ca le-am avut acum la varsta asta si nu mai tarziu cand lucrurile ar fi fost mult mai complicate ... familie .. copii.. multe resposabilitati.
Despre atacurile de panica : si eu am trecut prin asa ceva si sfatul pe care vi-l dau e sa le infruntati singuri , nu luati pastile , nu mergeti la doctor in nici-un caz toate astea te fac sa iti pierzi increderea in sine. La mine au durat cam 6 luni , stari intense zi de zi in fiecare ora si efectul tinea 30-40 de minute, abia asteptam noaptea sa pot dormi si sa nu mai am starea de anxietate. Acum sunt bine mersi , o mica stare de anxietate mai apare la cateva luni dar o pot stapani cu usurinta . Un ultim sfat care stiu ca nu suna prea bine dar la mine a dat efecte este ca in momentele de anxietate sa luati un pahar de vin rosu va face foarte bine , pe mine ma calmat de fiecare data . Bafta cu toate astea si sa nu va ganditi ca sunteti singurii care patiti aceste lucruri , foarte multe persoane trec prin asa ceva pe parcursul vietii.
asa e, d obicei atacurile de panica se produc din cauza ca avem o problema nerezolvata care ne macina de mai multa vreme, acumuleaza tot mai multa tensiune psihica pana la senzatii de anxietate. tensiunea asta se manifesta in final sub forma atacului de panica. Trebuie doar sa scapam de aceasta tensiune psihica, deci trebuie sa descoperim ce problema ne macina. Odata ce am gasit ce problema ne deranjeaza, am gasit cauza atacurilor de panica si ne eliberam tensiunea psihica acumulata. Aceste atacuri n-o sa ne mai deranjeze pt ca acum stim din ce cauza acestea apar.
adresa mea de mes mircearemus82
comunicarea in sinea noastra trebuie sa ne gandim ca trebuie sa trecem si peste asta si viata are sa ne ofere multe,depinde doar de noi si cat de mult ne dorim acest lucru sunt atatea lucruri care ne pot face fericiti trebuie doar sa le cautam si asta ne va ocupa timp un lucru benefic este scrisul intrati pe adresa de mail personala si scrieti ce credeti in momentele respective,toate gandurile toata viata ta,tot ce ai facut bine si rau,te vei simti mai binete veti vedea rezultate nu medicamente ,nu doctori,totul tine de propria noastra gandire,vointa,numai asa putem trece peste aste exprimati va liber indiferent ce ve ti zice in momentele respective
dupa acea periaoada am inceput sa le am mai dese am cautat pe internet starile acestea cum pot scapa de ele,am mers la biblioteca punte pe citit carti ca imi era frica ca mor ,am mers la spital fati analize,totul in regula,din tot ce am citit am intales unele lucruri,poate nu citeam daca nu mi se intampla,singurul lucru prin care am reusit sa trec peste aste a fost sa vorbesc cu o persoana de incredere si care a fost acolo sa ma asculte si sa ma intaleaga,practic sa ma descar de tot ce aveam pe suflet sa simti increderea persoanei de linga tine poate nu vrem sa recunoastem dar toti dintre noi avem ceva care ne a afectat in trecut dar nu ne dam seama ca axel ceva ne macina iar la un moment dat va iesi la suprafata cand ceva asemanator se intampla in viata noastra
salutare la toata lumea Acum 12 ani a murit tatal meu ,in bratele mele,nu a baut nu a fumat,in perioada acea nu sa intamplat nimic. In anul 2005 intr o zi nu mai stiu exact dimineata ma pregateam sa merg la serviciu,pe strada am intalni un vecin din blocul vecin am stat de vorba putin dupa care am plecat fiecare unde trebuia sa mergem. Venind dimineata de la serviciu am aflat ca persoana respectiva a murit in aceleasi conditi ca si tatal meu,adica acum a fost bine si in 5 min a murit. De aici a inceput calvarul.eram in metrou si ma gandeam la ce este viata si moartea ptr oameni stand asa am simtit calduri si frisoane stare de ameteala furnicaturi sufocare si altele am inceput sa mi fie frrica de moarte,am pus mana la puls batea foarte tare simteam ca mor si vorba lu bunica mea ,,adu mi lumanarea ca eu mor,nu eram cu nimeni,metroul nu se mai oprea sa ies la suprafatasimteam ca acolo imi este sfarsitul,am iesit repede din metrou sa beau repede un suc sau apa ceva la primul fasfod intalnit,tipa respectiva a crezut ca sunt beat sau eu stiu ce droagat ca nu mai puteam vorbisi eram si galben de frica.
cine nu a trecut prin asa ceva nu are cum sa stie cat de greu poate fi!!! de aproape 2 ani ma lupt cu simptome ciudate peste care intr-adevar am mai trecut putin dar acum de fiecare data cand am o problema(de exemplu m-am inscis la scoala de soferi si lasfarsitul legislatiei a trebit sa dam un fel de examen si datorita emotiilor am simtit ca nu mai pot ca nu mai aud ca vad totul negu....) aceste stari isi fac aparitia..... poate nu la fel de intense dar tot vin si vin... de cand tatalmeu nu mai este siam avut aceasta cadere am deveni dependenta de sotul meu , asta INSEMNAND CA Nu MAI MERG IN ORAS SINGURA , NICI MACAR PANA LA MAGAZINUL DIN CARTIER , iar cel ami tare ma inspaimanta faptul ca la sfarsitul celor 30 de ore de condus va trebui sa dau examen ptr perims... in fine as avea mult mai multe de spus , dar as dori ca sa ma lamureasca sipe mine un domn/doamna doctor si sa ma indrume si sa imi liniseasca un pic gandurile... astept un raspuns daca e posibil pe adresa de e-mail florys_grill@yahoo.com
anul trecut 2011 in luna noiembrie baietelul meu de 3 ani si 8 luni a facut o convulsie , am mers repede la spital, dar speretura a mare, dupa cateva zile sa facut bine, in aceste zile medici faceau supoziti si mi-au spus tot felul de tampeni. anul acest 2012 in luna ianuarie am vazut ca face temperatura am mers de urgeta cu el la spital,pt ca mi-e era frica sa nu faca la fel(adica convlsie febrila) mi sa cnfirmat ca are angina pultacee si ca va face temperatura mare, copilul nu si-a rvenit complact dupa 12 zile de tratament inca mai tuseste. AM RELATAT TOATE ACESTE ,AM O FRICA SA NU PATEASCA CEVA , INCEPE TOTUL PRIN TREMURAT DE PICIOARE APOI TOT CORPUL,IMI VINE SA MERG LA TOALETA, DE FIECARE DATA CAND COPILUL DOARME SAU CAND SE APROPIE NOAPTE. VA ROG AJUTATI-MA CE SA FAC!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Mie mi s-a intamplat ceea ce ati scris in doi ani diferiti, mai precis la 3,4 ani diferenta. Ambele au in comun o perioada mai stresanta in care am luat aceste vitamine, Supradyn. Cat timp le-am luat a fost mai bine dar la o saptamana dupa ce le-am terminat am avut un atac puternic apoi in decurs de o luna altele din ce in ce mai slabe ca intensitate. Prima data am crezut ca e o intamplare de aceea am facut prostia de a lua si a doua oara. Am citit intr-o carte de medicina ca atacul de panica e determinat de adrenalina in exces. Asta ma duce cu gandul ca mai era si alceva pe langa vitamine, pt ca stres am mai avut si n-am avut atata adrenalina in mine. Le "multumesc mult" producatorilor.
Salut!Ma bucur foarte mult cand vad in articolele voastre ca exista incredere in voi ca puteti depasi aceasta stare care ne ataca cand nu ne asteptam.Aceleasi probleme le am si eu si imi dau seama ca numai prin puterea noastra si cu multa credinta in DUMNEZEU putem depasi aceasta asa zisa boala.Eu tocmai am avut un atac acum 10 minute dupa ce am facut un antrenament fizic si m-am calmat respirand adanc cu ochii inchisi gandindu-ma ca eu controlez totul si cautand sa imi amintesc ceva frumos din viata mea.Uneori cand sunt la munca mai iau cate un fitosedin sau ceva care sa contina valeriana pt ca sunt naturale dar nu prea mult!Si nu uitati cel mai important e sa comunicati cu cei din jur fara nici o rusine!Sa spuneti ce aveti pe suflet.Rugaciunea face mult!I.D-ul meu e neculai.eugen.Bafta!
va scriu pt ca si eu ma confrunt cu aceeasi problema-renumitul atac de panica.la mine s-a declansat dupa ce am facut vaccinul anti gripa porcina.dupa ce l-am facut am auzit ca un om a murit de la acest vaccin si atunci mi s-a declansat totul.m-am gandit ca si mie mi se poate intampla acelasi lucru.de atunci nu mai avem curajul sa stau singura acasa cu fetita mea[2 ani] aveam toate simptomele posibile unui atac de panica.am fost si eu la psiholg si m-a ajutat foarte mult.dar tot am ramas cu o frica inexplicabila si acum nu pot sa stau singura cu fetita in casa ca ma gandesc ca daca mi se intampla ceva ce face fetita ca este inca mica.i-am chemat pe parinti la mine, eu locuind in germania de 8 ani si ei stau cu mine.nu mai iau pastile si am reusit sa-mi stapanesc simptomele.suntem singuri care putem sa ne facem bine.psihologul meu mi-a spus cand am astfel de simptome sa-mi spun singura ca, cum au venit asa pleaca si cand persista sa iau un pahar cu apa si sa stau in genunchi si sa beau cate putin din apa.bafta la toata lumea
va scriu pt ca si eu ma confrunt cu aceeasi problema-renumitul atac de panica.la mine s-a declansat dupa ce am facut vaccinul anti gripa porcina.dupa ce l-am facut am auzit ca un om a murit de la acest vaccin si atunci mi s-a declansat totul.m-am gandit ca si mie mi se poate intampla acelasi lucru.de atunci nu mai avem curajul sa stau singura acasa cu fetita mea[2 ani] aveam toate simptomele posibile unui atac de panica.am fost si eu la psiholg si m-a ajutat foarte mult.dar tot am ramas cu o frica inexplicabila si acum nu pot sa stau singura cu fetita in casa ca ma gandesc ca daca mi se intampla ceva ce face fetita ca este inca mica.i-am chemat pe parinti la mine, eu locuind in germania de 8 ani si ei stau cu mine.nu mai iau pastile si am reusit sa-mi stapanesc simptomele.suntem singuri care putem sa ne facem bine.psihologul meu mi-a spus cand am astfel de simptome sa-mi spun singura ca, cum au venit asa pleaca si cand persista sa iau un pahar cu apa si sa stau in genunchi si sa beau cate putin din apa.bafta la toata lumea
Oamenii care trec prin atacuri de panica sant oameni care se iubesc mult pe sine,in primul rand trebuie sa accepteptam ca toti vor muri, caci nimeni nu traieste vesnic iar in clipa cand avem tremuraturi palpitatii nu avem aier cu ce respira,si credem ca a sosit sfarsitul ,acestea sant numai gandurile noasre, nu voia lui Dumnezeu,caci nu santem asa credinciosi ca Dumnezeu sa ne anunte clipa cand vom muri.Acceptativa atacurile de panica, nu incercati sa fugiti de ele,caci numai atunci vor disparea, nu merita sa suferim pentru o boala pe care singuri ne-o inventam,sant boli mut mai grave care nu se tratiaza.Am mai scris inainte nisre svaturi ce trebuie sa faci cand apar atacurile de panica,ajuta sigur eu asa m-am tratatat ,fara nici un medicament,dar cel mai mult ajuta Dumnezeu.
Si eu am aceleasi simtome.Stiu ce trebuie facut: Respira , tine-ti respiratia pana la 5, rasufla, inchide ochii si asculta o melodie preferata.Stai in pat 30 minute si-ti revii 100% ! ♥♥♥♥♥
Am 17 ani si totul a inceput acum un an. Ma cam speriu cand vine vorba de boli, orice durere o transform de 10x mai mare, si cel mai nasol e ca stau pur si simplu linistita si dintr`o data ma apuca frica. O frica , ca nu stiu de unde sa o scot. Nici macar motiv nu am, mi`e pur si simplu frica. Si e groaznic, nu dureaza mult , dar tremur si dupa aceea am o senzatie foarte urata in tot corpu. Am vorbit si cu mama despre ea, poate fi si o "frica de frica", si de aceea se declanseaza, sau pur si simplu esti o persoana fricoasa si te sperii tu pe tine, indiferent daca este motiv sau nu. Eu am inteles o gramada de lucruri si de aceea m`am hotarat sa va scriu aici ,pt cei care o duc rau. Nu sunteti nebuni, si nici nu aveti probleme mintale, pentru ca altfel nici macar nu v`ar mai pasa de voi sau nu ati realiza ca se intampla ceva rau. Un om nebun niciodata nu se intreaba daca e nebun. Sunt o gramada de motive, dar eu zic mai bine nu luati medicamente, totul sta in vointa si in credinta. Daca e vorba de vitamine , e ok, dar nu mi se pare in regula sa iei medicamente sa te calmezi, trebuie sa fii tu in stare sa te calmezi. Pana la urma tu esti stapanul corpului tau si tu hotarasti ce se intampla. Asa ca, atunci cand va apuca stari de genu, pur si simplu va relaxati.Va ziceti "ce naiba? e frica! nimic nu se poate intampla, e doar o senzatie, se poate trece peste".Ganditi-va la cei cu boli grave, cu motive serioase de ingrijorare, aia ce n`ar da sa aiba problemele noastre :) . Eu stiu cum e, problema e ca nici macar nu am un motiv de frica, dar mie mi-e frica. Dar ii fac fata, poate e si pubertatea, sunt o gramada de motive. Oricum, NU SUNTETI NEBUNI, repet pentru ca eu la inceput credeam ca ma duc naibii cu capu :)), Am fost o persoana foarte puternica si mereu cu zambetul pe buze, acum sunt mult mai matura si mai grijulie, nu va faceti griji, chestiile astea trec, trebuie doar sa va calmati voi insiva cand aveti ceva de genu, scrieti`va un mesaj care stiti ca va linisteste in telefon sau ceva la indemana, cand va apuca va IMPUNETI sa va calmati. Multa sanatate si sper ca v`am ajutat!
am inceput sa am atacuri de panica din cauza drogurilor etnobotanice acum un an.s'a intamplat odata cand ma simteam destul de nasol dupa o noapte de distractie cu etno si pe langa asta am avut si ocearta cu prietena, dupa 2-3 minute am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau si am intrat in panica. m'am lasat de droguri dar atacurile revin uneori,oricum foarte rar si mult mai usoare. ciudat e ca acum de fiecare data cand ies in oras si beau putin mai mult, senzatia de mahmureala de a doua zi se transforma in cateva ore intr-un atac de panica.deja stiu can beau mai mult ca a doua zi dupa ce ma trezesc o sa am un atac de panica. seamana raul ala de dupa alcool putin cu raul de dupa droguri de aia cred ca subconstientul declanseaza atacul de panica. oricum de cand am lasat drogurile am ramas cu personalitatea si starea generala de bine la un nivel mult mai jos, putin spre depresie, cateodata slabit sau obosit fara un motiv anume. e destul de urat pt ca nu vad semne sa imi revin la cum eram, dar incet incet incep sa fiu obisnuit cu starea asta si sa o percep ca starea mea normala. acum stiu sa imi dau seama cand incepe un atac de panica si stiu sa il controlez sau chiar sa'l opresc. chiar daca in momentele alea nu am decat ganduri negre, totu mi se pare foarte urat, incerc sa imi indrept gandurile spre ceva care stiu ca imi place,spre ceva bine, sau incerc sa uit ca ma simt rau, incerc sa nu fiu atent la simptomele fizice pt ca stiu ca asa se vor agrava si nu le iau in seama. ma gandesc ca mi se intampla ceva banal, de care ar trebui sa'mi vina a rade decat sa fiu speriat. stiu k oricum nu voi pati nimic rau. si asa de multe ori atacul de panica nu mai evolueaza sau se manifesta doar usor si nu dureaza. am observat ca am atacuri de panica mai ales dupa bauturi mai tari gen wisky sau coniac, sau dupa bere, dar foarte rar dupa vin. deci va rog nu consumati droguri dar mai ales etnobotanice care sunt mult mai nocive si mai ales ca nu se stie ce rau iti pot face pt ca nu au fost studiate substantele, nu s'au facut teste nici macar pe cobai, cobaii fiind direct oamenii care le cumpara.
Buna!Si eu am avut toate simptomele voastre,am incercat foarte multe tratamente in Buzau,de unde sunt,am facut si in Bucuresti diferite analize,rmn-uri-toate au iesit bune,dar eu simtem ca mor si nenumarate ori am ajuns la urgente.Eram disperata,credeam ca nu mai scap.Ultima data cand am ajuns la upu,acum o luna si jumatate,am intalnit o asistenta foarte draguta care mi-a recomandat ,Kal-Mag plus D de la GNLD" -3 pe zi,sunt naturale,nu se gasesc in farmacii,dar le gasiti pe net 65 ron 180 pastile.Mie mi-au schimbat viata.Acum sunt alt om,mai apare din cand in cand starea de frica,dar o pot controla.Incercati si voi ,MERITA.Va doresc numai bine!
si eu am aceleasi trairi ca si andreea...mi-e frica ca cei din jurul meu sa nu pateasca ceva..dintr-o fata puternica si increzatoare nu a mai ramas nimic.simt o apasare in piept si nu-mi pot lua gandul de la probleme.mi-e frica ca am sa inebunesc
Buna, iti scriu pentru ca nu ma simt bine deloc si nu stiu ce sa fac. Toata viata am fost o persoana puternica, am fost un overachiever, m-am realizat profesional foarte devreme in ciuda relatiei complexe cu parintii si a unei relatii personale abuzive. Anul trecut am trecut printr-o criza personala destul de urata, in care am suferit exacerbat, dar acum lucrurile acasa mai bine decat au fost vreodata. La serviciu s-au schimbat prioritatile, nu ma mai simt in regula, desi eram cea mai adaptabila si integrabila persoana, nu imi mai gasesc locul. Cu toate acestea, job-ul e ok, e bine platit si nu am presiuni majore. In concluzie, am o viata mai buna decat majoritatea celor din jurul meu. Si cu toate acestea, am caderi in depresie tot mai rele, pe care nu le pot controla. Simt ca nimic nu are rost. Imi doresc de multe ori nu sa mor, pentru ca mi-e frica, ci pur si simplu sa dispar. Ma simt insignifianta, mi-e greu sa port o conversatie cu oricine, cand ma simt rau nici nu pot privi oamenii in fata, sunt nesigura pe absolut totul din jurul meu, sunt recalcitranta si tot mai rigida, nu ma pot organiza desi asta era punctul meu forte, sunt paranoica, nu imi place nimeni si nimic, e greu de explicat. Iar de vreo doua zile cred ca am avut un atac de panica sau ceva. Eram in masina cu prietenul meu, era totul vesel si fara nici un motiv mi s-a facut rau, am avut senzatia ca nu pot respira si ca ametesc. Am luat xanax si m-am mai linistit, dar tot rau am fost si mai sunt. Fac eforturi disperate sa fiu ok, stiu ca nu am motive sa nu fiu asa, parca sunt o alta persoana si nu mai regasesc nimic din mine si din ceea ce imi placea la mine. Am si perioade cand sunt bine si totul pare ok, dar perioadele rele sunt tot mai dese si mai rele. Si mi-e teama ca toate astea o sa distruga atat relatia mea, cat si pe mine. Oricum, eu nu ma mai recunosc.
Buna , ma confrunt cu tacuri de panica, din 2004 .. atunci am avut primul atc de panica cauzat dintr un soc emotional. am urmat tratment cu seroxat si xanax. dar m renuntat la el.. de buna voie.. pt ca imi trecusera.. intre timp. a decedat si mama mea. de cancer in spitalul coltea. in 2009..si de atunci iar mi au revenit dar nu in fiecare zi... am momente cand le fac la o luna.. am momt. cand fac si consecutiv cateva zile l rand..si dupa ma liistesc, am invavat s traiesc cu ele.. am momente cand simt ca mor si ca nu mai pot merge inainte.. mai iau cate un xnax de 0.5 mg la nevoie.. dar cand zic ca mi e lumea mai draga ma ia din nou.. am facut fobie de serviciu unde merg.. ca mi e frica s nu mi se faca rau.. mi e frica sa plec cu masina singura.. parca a pus frica stapanire pe mintea mea.. mai nou.. tusesc pana simt ca ma sufoc ..am facut analize nu am ninik.. dar simt ca m sufoc, imi amortesc mainile , tremur , imi bate inima in gat.. simt ca stau s mor.. frica de moarte eminenta.. stiu ca nu tre s ne mai gandim le ele,, dar parca e un facut .. din c u ma gandesc din aia ma ia mai rau.. eram o forta a naturi.. nu ma darma nimik, si acum sunt ca o gaina fricoasa cu tiate ce stiu ca este doar la nuvel mnetal..
b_velescu cauta-ma
Si eu trec prin asa ceva de un an de zile ma chinuie aceste chestii nu stiu cum sa scap de ele imi este gandul numa la moarte si tot felu de chestii care niciodata nu mam gandit la asa ceva am fost si la sedinte de pshiatrie vreo 10 sedinte am facut dar financiar nu mai mi-am permis era 1milion sedinta ,datim niste sfaturi cum sa fac sau datim un id ceva sa conversez cu cineva care a trecut de asa ceva multumesc pt intelegere nu doresc la nimeni sa treca prin asa ceva e groaznic sa stai cu gandul numai moarte
este foarte greu sa traiesti cu atac de panica acum am 30 de ani primul atac de panica lam facut am pierdut mieii am stat in padure cu ei mam jucat si iam pierdut din ochi si de frica k nu ii gaseam si ma va certa mama am facut atac de panica de atunci fac atac din orice nu sunt capabila sa fac multe si cu raspundere mare pt ca fac atac de panica acum am palpitatii nocturne ma trezesc din somn cu o caldura puernica a inimima si parca toarna cineva apa fiarta rece pe mine am renuntat la condus am facut atac in masina a ff groaznic aveam si copii cu mine acum fac o facultate de psiho vreau sa inteleg mai bn tainele psihicului sa poti rezista atacului cel masi important este mediul in care traiesti si mai ales fam din pacate eu nu am avut tocmai o familie minunata si care sa mi acorde siguranta si sa ma incurajeze tot timpul imi sp k eu nu pot si k sunt sensibila plang ff usor si se amuza sau sunt in categoria plangaciosilor prin plans ma descarc si evit atacul de panica e greu sa mergi la examene si sa sa faci un atac de panica dar merg mai departe lupt pt mine k in rest nu am pt cine am copiii si pt ei vreau sa fiu o mamica normala fara sa ii fie frica de un biet atac cum pot sa ii incurajez pe ei dc nu sunt eu destul de puternica gandurile negre nu ma apasa asta este bn si celor care au le dau un sfat incercati sa fiti ocupati cu altceva cu o activitatate creativa si uitati de tot ce e negativ va sp multa sanatate si incredere in voi
Salut, ma numesc Marius am 20 de ani si sufar de anxietate si atacuri de panica de un an de zile , eu am mai avut probleme de astea dar ma tinut circa 3 luni, si mi-au aparut din lipsa de calciu, am fost la multi doctori si toti mi-au spus cas perfect sanatos, numai la stomac mi-a gasit un inceput de ulcer la stomac. De un an de zile ma chinui sa mananc normal numai cand incep sa mananc incep sa tusesc , ma sufoc si nu mai pot manca . Incep sa intru in panica . Cum pot sa fac sa devin dinnou om? Multumesc mult
Buna am 30 de ani si de 2 ani ma confrunt cu atacurile de panica.Am sa va povestesc ce trebuie sa faceti pentruca simptomele sa dispara cat mai repede.In primul rand te asezi jos in pozitie culcat, numai asa toti muschii se vor relaxa si nu vei mai avea senzatie de tremur,incercati sa respirati cat mai incet sau cateva secunde respirati intro punga, si zambiti cat mai mult [si eu credeam ca e o prostie dar dupa un timp creierul actioniaza si te linistesti ]nu luati medicamente doar in cazul cand simpti ca nu mai rezisti.Cateva exercitii de yoga diminiata 5,10 min.pot face minuni. Acuma atacurile de panica le am foarte rar, pentruca nu-mi este frica de ele caci le-am acceptat si stiu singura cum sa le tratez ,daca inainte le aveam si de doua ori pe zi, acuma odata la 2luni [de obicei inainte de ciclu] am usore palpitati, dar nu se compara cu ce aveam inainte,puteam sa nu ma ridic din pat si 2 saptamani ,sa nu pot sa ies din casa , sa conduc masina,si nu intelegeam ce se intampla caci medicii spuneau ca totul este bine,iar eu credeam ca am sa mor.Am avut multe necazuri mi-am pierdut parintii,bunicii totul sa intamplat in cativa ani,si toti au murit de boli ca cancerul infarctul parintii mei erau tineri, eram sigura ca am sa mor si eu.Dar am doi baieti, si o sora de 16 ani, care a ramas in grija mea, un sot care ma iubeste si am pentru cine sa traiesc. Va doresc la toti sa nu mai suferiti de aceasta boala, pentruca este cumplita, cand crezi ca mori si nimeni nu te poate ajuta.Luptati-va si incercati sfaturile mele pentruca sunt date de un psiholog renumit din Rusia.Sper din tot sufletul ca v-am fost de ajutor.
Am 22 d ani si nu stiu cu ce sa incep,pt ca am ganduri negre tot timpul.Imi doresc un copil foarte mult,dar am un nepotel si un fin care s -a mai intamplat sa se innece ba cu paine,ba s - a mai intamplat ca nepotelul meu de 6 luni sa se trezeasca la 12 noaptea si sa planga fara glas vreo 30 de sec,eu in momentul acela,mi a spus sora mea ca eram alba ca varul la fata,si eu in acele 20-30 de sec am facut un scenariu in mintea mea in care l vedeam pe nepotelu meu ca nu poate sa respire si eu ca l pun pe pat si l resuscitez si ma gandeam cum ajung eu mai repede la spital,m-ai mult imi venea sa fug ,nu puteam sa reactionez,de atunci ori ce plans de bebelus ma panicheaza si raman sa ma uit sa nu cumva sa moara,sa nu i se intample ceva,pt ca ma gandesc ca dak plange mult bebelusul moare de la atata plans.Si nu prea ma duc sa mi vad nepotelu pt ca imi este frica sa nu i se intample ceva pt ca tot timpul imi imaginez ca se inneaca,sau sa nu cada cu capul de marginea la masa,numai ganduri despre nenorociri,si ma gandesc cand o sa am un bebelus de o saptamana langa mn sa nu cumva sa se sufoce cand eu dorm,nu as dormi d aceasta frica.Nu stiu ce sa fac si mai tot timpul ma gandesc sa nu moara sotul meu sau altcineva din familie cand pleaca la drum.Si cand ma gandesc ca sa fac copii imi este frica nu mi gasesc locul pe aceasta lume ma uit pe cer si ma gandesc oare eu exist sau ce caut eu pe lume.Ce pot face sa mi treaca tot pesimismu.nu prea mi e frica de moarte de cand am gandurile astea pt ca ma gandesc caa scap de tot ce mi imaginez.Nu stiu ce sa fac
prima palpitatie si atac de panica am avut anu trecut in aprilie dupa ce am consumat 3 cutii si jumatate de energizant nam apucat sa o termin pe a 4 a ca au inceput palpitatii puternice si stare de anxietate am ajuns la urgente si mia spus doctorita ca puteam sa mor din cauza energizantelor. urmatoarea palpitatie puternica am avuto dupa o noapte la o petrecere mam culcat vreo 3 ore mam trezit am mincat am baut 2 pahare de cola mam dus in balcon am aprins o tigara si la al doilea fum au inceput palpitatii puternice si atac de panica. Inima batea cu o viteza ca am zis ca o sa explodeze mam dus la urgente si mia spus sa las tigara si cola cafea si acidulate. a doua saptamina iar am ajuns la urgente si uite asa de vreo 8 ori la urgente . Mam dus sami fac control si miau spus ca nu am nimic ca este pe sistem nervos si trebuie sa ma duc la un psihiatru . Mam dus si ala a scris repede o reteta de nebuni ca la primele pastile care leam luat parca eram drogat nu ma putem tine pe picioare si aveam palpitatii si mai puternice asa ca nu am mai luat pastile .Atunci am hotarit sa ma duc si la doctorita de familie si mia spus ca din analizele de singe care leam facut reiese ca am lipsa de magneziu b6 o vitamina care ajuta sistemul nervos .Mia prescris magneziu b6 si aspacardin si mam lasat si de fumat si de cafea si de cola de atunci ma simt bine . Dar prostia mea este ca eu dupa 7 luni de lasat tigara mai fumez pe la cite un eveniment rar si se cunoste , cum fumez si beau un wisky ma ia palpitatiile , nu puternice dar se cunoste ca inima bate puternic si mai rapid. A si inca ceva cind maninc seara tirziu peste ora 8 mincaruri grase si mult am palpitatii usoare. Asa ca nu va duceti la psihiatru aia va inbolnavesc mai mult si te trateaza ca un nebun .
am recitit comentariile voastre.. se pare ca toti avem frica de moarte.. zicea cineva mai sus ca ii era frica ca moare de cancer.. la fel ma gandesc si eu.. parca simt ca innebunesc cand ma gandesc ca nu as suporta sa stau nici macar o noapte internata in spital ... id meu este nituraissa daca vrea cineva sa vb despre asta si sa se simta mai bine sa se descarce..
ma bucur foarte mult ca am ajuns aici, am exact aceleasi simptome enumerate in articol... ma mai bucur ca nu sunt singura persoana care patesc asta si vad ca si voi sunteti multi.. totul mi se intampla atunci cand ma gandesc ca o sa mor si mi-e foarte frica ca o sa ajung in iad.. ca nu o sa mai fiu langa persoanele dragi .. asta este singurul lucru care ma face sa am senzatiile de mai sus. m-am obisnuit si incerc sa trec peste ele... cand le am imi pun un film de comedie sau ma uit la lucruri amuzante.. nu suport sa dorm singura sau fara televizor.. nu imi place sa adorm in liniste trebuie neaapraat sa am galagie.. exact astea erau si gandurile mele in timpul atacului.. doamne daca fac infarct.. daca imi explodeaza inima.. apoi imi dadeam seama ca nu am nimic.. mai rau imi faceam daca gandeam asa.. s ma rugam la dumnezeu sa ma ajute si ma rugam sa nu mor ca mai am atat de multe de facut ca sunt tanara si ca vreau copii.. eram o persoana foarte puternica dar acum sunt foarte sensibila.. totul a incepu acum un an .. am coborat scarile in fuga, am fumat o tigare si apoi am mancat o bomboana de ciocolata.. apoi am urcat scarile tot in fuga.. cand m-am pus in pat m-au luat toate senzatiile alea si de atunci cand ma pun in pat ma gandesc mereu sa nu mi se faca iar rau... apoi plang fara motiv... noroc ca am sotul care ma linisteste fara el nu stiu ce m-as fi facut.. sper sa treceti peste asta la fel ca si mine.. pe mine m-au ajutat mult rugaciunile.. m-am spovedit si m-am impartasit am vorbit cu un preot si m-a ajutat sa trec peste asta.. fiecare tre sa ne invingem teama.. dumnezeu ne iubeste pe toti si el nu ne-ar face nici un rau..
Buna ma numesc loredana am 26 de ani si de vreo doua luni sufer de atac de panica...nu mai rezist si simp k o iau razna nu pot sa respir ma iau calduri tremur inima imi bate foarte tare plang fara motiv simp o frica imensa...va rog ajutati-ma spunetimi ce sa fac sa scap de starea asta. Va multumec si va doresc tuturor multa sanatate
buna ma numesc cristina am 13 ani si cateodata cand asist sau chiar particip la niste certuri incep sa duc aceasta cearta cu glas maresi sami descarc tot ce am pe suflet si imi dau lacrimile si incet incet incep sa raman fara aer simt ca ma sufoc si am incercat sa evit aceste situatii dar cunosc o persoana care oricat as incerca nu pot pentru ca ma enerveaza foarte tare . am un caracter foarte sensibil si pot suporta caracterul celorlati dar am si eu o limita si nu stiu de ce mi se intampla asta si ma linistesc foarte greu . va rog ajutatima ce mi se intampla??
mirela cauta-ne si vb cu noi ai id mai jos... toti am trecut prin asa ceva dar,dorinta de a trece peste toate astea si de a fi ca inainte ne face sa fim puternici si sa invingem aceasta boala ..... in nici un caz sa ne gandim la moarte ...
un foarte bun aricol in ror ce am citit ma regasesc pe mine si imi e tare frica k am sa ajung la psihiatrie!tot ce am citit mi se potriveste petfect,cgist sm incercat sa ma sinucid de mai multe ori.va rog ajutati.ma!nu stui de ce ma apuca tristetea si imi doresc sa mor si chiarma vad in cer.am foarte multe viziunii si mai nou a inceput sa imi aamorteasca mana si am numai ganduri urate.
anca ia un id de pe aici .... si vorbim.. b_velescu razvan_jaguarul@yaho intra pe messs si vorbim
MA NUMESC Lacramioara si d o perioada buna de timp ma confrunt cu niste stari uneori cumplite de neliniste.Prima data au inceput p la 30 d ani ,acum 3 ani ,in tren.Nu-mi explic cauza.Ma intorceam cu sotul meu si cu baietelul dintr-un oras apropiat orasului meu d unde locuiesc,eu facandu-i tratament copilului ptr k nu a vb .Vreo 2 ani si ceva am luptat ,dar a dat roade acest tratament.Intorcindu-ne cu trenul ptr k a fost dorintza copilasului sa mearga cu trenul ,cind ne-am pus in miscare a inceput km tot calvarul pur si simplu dintr-o data.A fost groaznic ptr mn in acel spatiu inkis:(N-am rezistat si am coborat la urmatoarea statie .Sotul meu nu prea intelegea c se petrece cu mn,dar cert e k am bolit vreo 8 luni d la acel episod.Am luat mediktie timp d vreo 7 luni Acum vreo 3 luni m-am apukt d scoala d soferi,am invatzat ,am fost stresata si au inceput starile acelea d neliniste,plingeam incontinuu,nu-mi gaseam starea si linistea:(tremuram tot corpul ,eram fff ravasita.Am incetat tot k sa ma linistesc.AM bolit iaR VREO 2 saptamini .Slabisem vreo 6 kg ,aratam exact k un om bolnav,dar incet incet mi-am mai revenit.mi-am reluat orele d condus mai cu teama dar incerc sa fc fatza situatiei.Am si baietelul kre e cls a1a si tre sa ma tin d el,ptr k e ffff important,am si scoala mea si scoala d soferi.adevarul k e putin km mult ptr mn,cred dar incerc sa fc fatza cu brio cu toate k am stari d neliniste,uneori trista,ma mai ia tremuratul noaptea,dar incerc sa ma inkpatzinez sa termin c mi-am propus k nu se poate altfel.va doresc multa sanatate si inkpatinati-va sa ganditi pozitiv ,cn vrea sa vb strambeanu_valentyn e id d mess
cate-odata am impresia ca o sa explodez! nu am durerimari de piept dar am senzatii de caldura si transpiratie, simt cum imi creste pulsul si in mintea mea ma pot calma doar daca mananc ceva dulce... am citit articolul doamnei doctor si am cam 80% din simtome... de cand a trebuit sa ma mut din romania (1 an) totul a mers greu! nu suport sa socializez, stau inchisa uin casa, nu-mi place sa fac nimic din ce un om normal ar face la 23 de ani, ma gandesc tot timpul ca am nu stiu ce boli si ca o sa mor tanaraa, plang din orice , vorbesc tot timpul cu mine si nu mai pot dormii noaptea fiindca daca dorm intr-o parte imi amortzste mana si piciorul...cred ca nu am mai dormit o noapte linistita de luni de zile! ma tot gandesc la mama mea care are probleme psihice si care nu reuseste sa-si puna viata cap la cap si ma tem ca o sa ajung ca ea, ca o sa vina o zi cand pur si simplu o sa cedez emotiilor si o sa ajung inchisa intr-un spital! mi-e frica sa ma gandesc la viitor, ca nu o sa am curajul sa-l infrunt, ca o sa ajung intr-un colt de strada s.a.m.d.... ma termina ganduriule astea si orice as face sa nu ma maui gandesc, seara cand sting lumina incep din nou sa-mi pun intrebari peste intrebari! sunt irascibila si cate-odata zbier fara motiv si imi pare rau sa fac asta familiei mele dar sa le zic ca am ce???fiindca nici eu u stiu! ei imi zic ca este din cauza ca am schimbat mediul, ca mi-am lasat prietenii si serviciul din romania si ca totul o sa fie bine dar cand stau si ma gandesc ca trebuie sa o iau de la 0 ma cuprinde o frica enorma! ce sa fac???sa imi dea cineva un sfat ca sa-mi fac curaj sa vorbesc cu ai mei si sa ma creada
cred ca si eu am atacuri de panica ce ma sfatuiti sa fac,am niste stari ciudate cum ar fi ;ma ia odata de la stomac ca si cum mas fi speriat de ceva ,imi trmura tot corpul am numai ganduri rele,mie frica de moarte , imi amortesc picioarele si mainile,parca nu mai sunt eu ,nu ma pot bucura de nimik. Astept raspuns de la voi.
In urma cu vreo 3 ani aveam si eu atac de panica zilnic. Intr-o noapte de vara, era cald, frumos afara, eram la tara m-am gandit asa: "daca mor in noaptea asta", tin sa va zic ca in nopatea aceea, am transpirat foarte mult, m-am schimbat de haine de 2 sau 3 ori, ieseam afara, parca imi batea inima extrem de tare, aveam diferite presimtiri, a doua zi, m-am simtit okay, seara cand sa ma culc, a fost bine, am dormit, dar a doua zi, m-am trezit devreme, cu o teama in mine: teama de moarte... De ce? Nici astazi nu am gasit motivul acelei "boli", evident, in primele zile m-am simtit bine in timpul zilei, noptile ma simteam "fricos", dar cand am mers la Bucuresti, mi-am facut analize, totul a fost okay, dar nu aveam incredere in medic, imi tot ziceam in sinea mea ca dr minte, ca eu voi muri. Eu o perioada de timp, am trait cu spaima sa nu mor de cancer in gat; aceasta frica am trait-o vreo 2-3 luni si de 5-6 ori pe zi, dar ce sa mai zic noapte. Ma gandeam deja la altceva: "ce se va intampla daca voi muri si ma voi trezi dupa aceea in mormant?". Mi-era ingrozitor de frica. Pana la un moment dat. Mi-am zis asa: Sunt tanar, nu mor, nu am cancer in gat, n-am probleme cu sanatatea (sunt o persoana mai grasa, dar ma simt okay din pct de vedere medical)!!! Daca e sa mor, fie ca mor la 13, 18, 20, 60 de ani, am trait si nu am trait degeaba...Toti murim, atat eu, cat si Andreea Balan, si Printul Charles, evident si Catalin Maruta, dar si Oana Zavoranu. Mi-era foarte frica de acest lucru. Pana la un moment dat! Prietenii m-au ajutat sa trec peste acest lucru, imi reluasem vechile activitati si am inceput sa ma simt bine.
Posteaza comentariu