Toata lumea stie ca in homeopatie se folosesc cantitati foarte mici de substanta activa si ca remediile sunt diluate foarte mult. Am vazut, cand am vorbit despre prepararea remediilor, ca aceasta nu este o simpla dilutie, ci un proces mai complex, ce presupune si agitarea solutiei de remediu, proces numit dinamizare.
Matematicianul francez Maupertius spunea: "Cantitatea de actiune necesara pentru a produce orice schimbare este cea mai mica posibila: cantitatea decisiva este intotdeauna minima, infinitezimala". Cum s-a ajuns insa la acest lucru in homeopatie?...
Intotdeauna medicii au fost interesati nu numai de gasirea unor substante curative pentru bolile cu care se confrunta oamenii, dar si de aflarea cantitatii optime ce trebuie folosita pentru a fi eficienta. Pe vremea lui Hahnemann, medicamentele erau administrate in doze mari si foarte mari, astfel incat efectele secundare erau frecvente si de multe ori agravau starea pacientilor. Purgativele folosite in exces, emeticele, preparatele pe baza de mercur folosite in sifilis erau greu de suportat de un organism si-asa slabit de boala.
Chiar si Hahnemann, dupa ce a descoperit aplicabilitatea practica a principiului similaritatii, a continuat sa foloseasca pentru o perioada de timp medicamente in cantitati mari. A observat insa ca in multe cazuri simptomele se agravau sau chiar apareau simptome noi. In lucrarea "Organon", el scria: "... un medicament administrat intr-o doza prea mare, desi potrivit din punct de vedere homeopatic si fiind benefic prin natura sa, va face rau pacientului daca este administrat in doza mare, avand o actiune prea puternica asupra fortei vitale..."
Acesta a fost motivul pentru care Hahnemann a inceput sa foloseasca remediile in cantitati tot mai mici. Fiind in acelasi timp si un bun chimist, a experimentat dilutiile respective nu la intamplare, ci dupa niste reguli stricte, pentru ca tot ce facea el sa poata fi reprodus de oricine. Astfel, s-a oprit la doua scale de dilutie, si anume 1:10 si 1:100 (mult mai tarziu a introdus o noua scala de dilutie 1:50.000). Cum a aparut si ideea de sucusionare (agitare) a solutiei, nu este inca bine cunoscut. Hahnemann a observat ca, folosind remediile astfel preparate, reactiile adverse erau, bineinteles, tot mai reduse, iar efectele curative tot mai puternice, apropiindu-se de dezideratul formulat de el in lucrarea "Organon", respectiv de a inapoia sanatatea "rapid, bland, permanent".
Prin dinamizare, in homeopatie se pot folosi si substante toxice in stare nativa, de exemplu mercur (Mercurius), arsenic (Arsenicum), plumb, (Plumbum), fosfor (Phosphorus), veninuri de serpi (Lachesis) sau paianjeni (Tarentula)... dar si substante inerte, care nu produc nici un fel de reactie atunci cand sunt ingerate de un organism sanatos, cum ar fi carbunele vegetal (Carbo vegetabilis), nisipul (dioxid de siliciu - remediul Silicea), sau cel putin nu in cantitati obisnuite, de exemplu sarea de bucatarie (Natrum muriaticum).
In mod similar, remediile preparate din plante au proprietati curative care nu se regasesc la planta ca atare (ceai, tinctura etc.). Acest lucru arata ca in procesul de dinamizare se elibereaza informatii care exista in substanta respectiva in stare latenta, neexprimata; iar ceea ce conteaza in homeopatie este tocmai aceasta informatie si "energie" care declanseaza procesul curativ si nu cantitatea propriu-zisa de substanta... de unde principiul dozei minime.
Metaforic, acest principiu a fost sintetizat in aforismul lui Arndt-Schutz: "Dozele mari omoara, dozele medii paralizeaza, dozele mici stimuleaza (si vindeca)". Dozele mici folosite in homeopatie au atras insa si numeroase critici legate de faptul ca dilutiile foarte mari, practic, nu mai contin nimic din substanta de la care se porneste.
Din punct de vedere chimic, este adevarat pentru dilutii mai mari de 10-24, cand se depaseste numarul lui Avogadro. Aceasta corespunde unei dilutii 24 pe scara decimala (1:10) sau 12 pe scara centesimala (1:100). In homeopatie insa folosim in mod uzual potente mult mai inalte... Dar am vazut ca ceea ce conteaza nu este substanta ca atare (din punct de vedere fizic sau chimic), ci informatia si "energia" care exista in remediu, altfel nu s-ar putea explica de ce remediile actioneaza totusi chiar in potente inimaginabil de mari - 1.000, 10.000 etc., iar efectele sunt impresionante, daca remediul este corect din punctul de vedere al similaritatii!
Nu mai trebuie spus ca astfel de doze mici nu au si nu pot avea reactii adverse, acesta fiind de fapt motivul pentru care remediile au fost astfel dezvoltate. Ceea ce se poate intampla insa este o acutizare temporara a simptomelor prezente (asa-numita agravare homeopatica) sau o revenire a unor simptome din trecut, ambele situatii fiind o confirmare ca reactia declansata de remediu este curativa. De ce se intampla acest lucru vom discuta cu alta ocazie.
Kali arsenicosum si atacurile de panica
Alaturi de Aconitum, Kali arsenicosum este un alt remediu, alaturi de multe altele, care poate fi util in atacurile de panica, mai ales pentru tratamentul starii de fond care produce si/sau mentine aceste stari.
Anxietatea foarte mare a remediului este un punct comun cu Arsenicum, cu care, de altfel, seamana in multe privinte. La Kali arsenicosum insa, anxietatea fata de propria sanatate este focalizata la nivelul inimii. Este un element caracteristic pentru remediu. Pacientul are o teama foarte mare de boli de inima in primul rand, dar si de alte afectiuni grave: cancer, accident vascular etc. De multe ori face o "criza de inima" fara nici un suport organic, investigatiile (de exemplu EKG) fiind absolut normale; este o criza "isterica", indusa pur si simplu de anxietatea care-l chinuie.
Atacurile de panica sunt insotite de frica de moarte (ca si la Aconitum si Arsenicum), de senzatia ca ceva inspaimantator i se va intampla. Kali arsenicosum este un pacient predispus la astm bronsic (agravat mai ales noaptea, intre orele 1 si 3) si afectiuni cutanate grave: eczeme cronice, psoriazis, chiar cancer de piele. Este un individ nelinistit (din punct de vedere fizic), suspicios, conservator si rezervat, foarte friguros, cu somnul agitat, transpiratii abundente noaptea, dar pielea uscata in general, elemente care ne ajuta sa-l diferentiem de alte remedii utile in afectiuni similare.
© Copyright:
Posteaza comentariu