Primii prieteni ai copilului

Omul invata sa-si faca prieteni in copilaria mica. Cu toate acestea, parintii sesizeaza ca cel mic nu are prieteni sau nu stie cum sa intre in relatie cu copiii cand el are deja 4-5 ani si in unele cazuri chiar mai tarziu. Asta pentru ca in al doilea an de viata, parintii sunt in general preocupati de olita, de alimentatie, de eventualele boli pe care le face copilul, de dezvoltarea limbajului.
La aceasta varsta, copiii nu se pot juca unii cu altii, ci se joaca unii langa altii. Cel mai bun mijloc de a observa asta este in parc, la nisip. Fiecare copil are niste jucarii cu care se joaca alaturi de altii. Cu toate acestea, interactiuni exista. Un copil ia lopatica altuia sau il priveste construind un castel sau darama ce a facut celalalt. Acesta din urma are o reactie. Isi ia lopatica inapoi, incepe sa planga, ia si el o jucarie de la celalat copil, il loveste, il priveste intr-un anume mod, tipa la el sau il impinge etc. Toate astea se intampla pentru ca la aceasta varsta nu este suficient de dezvoltat limbajul si copiii nu pot cere sau intreba in cuvinte. Dar "a da", "a cere", "a primi", "a refuza", "a te apara", "a ataca" sunt invatate si manifestate inainte de cuvinte.

De cele mai multe ori, parintii sunt ingrijorati in privinta securitatii copilului, se tem ca el sa nu pateasca ceva, sa nu cada sau sa se loveasca, sa nu-i intre nisip in gura, in nas sau in ochi, sa nu bage ceva murdar in gurita etc.
Atentia lor este centrata exclusiv pe securintatea copilului si mai deloc pe interactiunile sale sau pe modul in care el invata sa intre si sa se mentina in relatie cu ceilalti copii.


De ce depinde interactiunea cu ceilalti?

Depinde de varsta intrucat copilul intra in relatie intr-un anumit fel cu copiii de aceeasi varsta si altfel cu copiii mai mici sau mai mari. De multe ori auzim parinti care spun ca prefera sa se joace cu copii mai mici pentru a-i domina sau cu copii mai mari pentru ca sunt mai linistiti sau mai intelegatori. De altfel, intalnim si in gradinita si in scoala, copii care nu au relatii cu colegii de grupa, de clasa, ci cu copii mai mari sau mai mici din alte grupe/clase.
Unii copii reusesc sa argumenteze preferinta lor pentru copiii de alte varste.

Un alt factor important este temperamentul copilului. Un copil foarte energic, un copil retras, timid, un altul linistit, meditativ, alt copil violent. De obicei reusesc sa mentina o legatura copiii suficient de asemanatori, atunci cand sunt mici. Si asta pentru ca un copil linistit, calm nu se poate descurca cu unul agresiv sau tot timpul in miscare. Se simte agasat, enervat, agresat si nu reusesc sa gaseasca jocuri si activitati in comun.
 

Parintii au un rol important in stabilirea prieteniilor copiilor!

Un alt aspect foarte important este prezenta adultilor si interventia lor. Adesea parintii "tin partea" copilului lor si se reped sa-l apere sau sa aduca argumente sau explicatii pentru comportamentul lui fara sa fie nevoie, impiedicand astfel copilul sa invete sa se descurce cu el insusi, cu ce simte, cu ce vrea si sa-l cunoasca pe celalat, sa reuseasca sa tina seama de el.
Sigur ca exista limite si interdictii, cum ar fi cea de a nu-l lovi pe celalat sau de a nu-l pune in pericol dar dincolo de ele, revine copiilor sarcina de a stabili celelate limite pentru a se putea juca impreuna. De altfel, regulile in joc apar mai devreme decat ne asteptam, inainte ca ele sa poata fi enuntate in cuvinte. Exista niste reguli pe care copiii le respecta pentru ca altfel jocul si interactiunea nu pot continua si ei inteleg asta foarte devreme.

Pe de alta parte, un copil care este tot timpul indrumat de adult, care ii spune mereu ce sa faca si ce sa nu faca, ce sa  spuna, cum sa se apere, este indemnat sa fie mai indraznet decat poate fi sau mai linistit decat este firea lui, va intelege ca nu este bine asa cum este el, ca trebuie sa fie altfel pentru a place parintelui si ca are nevoie mereu de ajutor.
El va fi primul care se va duce la parinte cand se va afla intr-o situatie noua desi s-ar fi putut descurca fara ajutor, care nu resuseste sa-si dezvolte increderea in el insusi si nici sa-i cunoasca pe ceilalti. Intalnim copii care spun despre toti colegii lor ca sunt rai sau ca vorbesc urat, ca sunt agresivi si astfel nu pot intra in relatie cu ei si ajung nici sa nu mai vrea acest lucru. Ei ajung sa dezaprobe jocurile de varsta lor si sa se refugieze in activitati specifice adultilor, care ii exclud din generatia lor. "Decat sa devin rea asa cum sunt colegii mei, mai bine imi iau o carte si citesc asa cum m-a invatat mama", spune o fetita.

Asteptam parerile si experientele voastre in legatura cu prietenia dintre copii si cu modul in care copiii pot fi ajutati sa intre in relatie cu altii de la varste mici.
 

Comentarii (1)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Irina Livia pe 21 Mai 2009, 10:17
    fetita de 4 ani

    ...si cum sa reactionez cand o aud pe prietena fiicei mele spunindu-i acesteia ca daca nu strange singura jucariile cu care s-au jucat impreuna nu se mai joaca cu ea?

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod