De-a lungul anilor ne-am format diferite raspunsuri la frustrare, frica, anxietate si stres. Experientele traite ne-au invatat cum sa reactionam si sa luptam impotriva acestor stari. Atacul de panica reprezinta modul in care ni se transmite ca frica sau problema pe care o intampinam este prea puternica pentru a fi tratata normal. Fara ajutor, se poate ajunge la furie, depresie si chiar fobie sociala.
Ce sunt atacurile de panica?
Am aflat de la psihoterapeutul Lena Rusti ca atacurile de panica reprezinta "o afectiune din categoria tulburarilor de anxietate, care apare cel mai adesea in mod spectaculos si neasteptat, ca raspuns de aparare la un pericol care nu exista in realitate, dar este perceput de psihic ca fiind real". De exemplu, o persoana este pe strada sau la volan si la o intersectie simte brusc ca se sufoca, ii amorteste mana stanga, ameteste si simte o greutate in piept. O panica uriasa insoteste simptomele si care iese de sub orice control.
In functie de varsta si informatiile medicale pe care le are persoana in cauza, cel mai adesea poate sa considere ca are un atac de cord, ca va muri sau ca innebuneste. Ajunge de multe ori in camera de garda a unui spital, afla in urma analizelor ca este sanatoasa din punct de vedere medical si, pentru prima data, realizeaza cat de puternica este mintea si ce reactii poate produce in organismul nostru.
Atacurile de panica apar pe fondul unei personalitati care se responsabilizeaza si incearca sa controleze lucrurile. In fata unui eveniment stresant care iese de sub control, se declanseaza un semnal de lupta, fara ca pericolul sa existe si persoana intra intr-un cerc vicios al suferintelor fizice si psihice, fara a putea gasi o solutie de iesire din aceasta situatie. Cu cat atacurile sunt mai dese, cu atat se sperie mai mult, cu cat se sperie mai mult, cu atat ajuta la reaparitia lor.
Mamicile afectate
Cele mai multe mame trec prin momente de nesiguranta si de neliniste cu privire la viitor sau la anumite aspecte ale nasterii. Insa, atacurile de panica apar doar in cazul unei persoane anxioase sau care a mai suferit in trecut astfel de atacuri. Frecventa acestora depinde de modul in care persoana reactioneaza in timpul unui atac de panica si de modul in care il interpreteaza.
Care sunt simptomele?
Dintre simptomele care prevestesc aparitia atacurilor de panica, psihoterapeutul Lena Rusti aminteste:
1. Gandurile si scenariile anticipative pe care persoana le are inainte sau in preajma atacurilor de panica ("iar o sa mi se faca rau", "ce fac daca raman singura?", "mi-e frica sa nu cad daca ies afara", samd). Aceste ganduri, in loc sa ajute, nu fac decat sa "programeze" aparitia unui atac de panica. Gandurile negative insotesc si intaresc atacul de panica pe durata manifestarii sale.
2. Simptomele fiziologice, care pot fi relativ diferite de la o persoana la alta. In timpul atacului de panica, persoana simte ca inima bate mai tare, se sufoca sau nu poate sa respire, tremura, transpira, ameteste, senzatie de caldura sau de raceala, de greutate in corp sau de moleseala mare, de amorteala a anumitor parti ale corpului, durere in zona inimii, spasme musculare, samd.
3. Din punct de vedere emotional, apare un corolar de emotii ale anxietatii, care duc la accentuare simptomelor: frica, angoasa, anxietate, panica, teroare, ingrijorare.
De ce apar in timpul sarcinei?
Perioada unei sarcini, mai ales daca este prima, este una stresanta pentru orice femeie care vrea sa faca lucrurile bine atat pentru ea, cat si pentru viitorul sau copil. Pentru o personalitate anxioasa, aceasta perioada este una care poate crea multa vulnerabilitate si poate duce la aparitia atacurilor de panica.
Pe de alta parte, o persoana care a avut atacuri de panica poate interpreta gresit anumite simptome din timpul sarcinii si in acest context sa recada intr-o forma de tulburare de anxietate.
Cand trebuie sa cauti ajutor?
Psihoterapeutul Lena Rusti te sfatuieste sa mergi la un specialist "cat mai curand, mai ales ca in timpul sarcinii nu poti folosi tratament medicamentos. Un program psihoterapeutic inainte de sarcina te poate ajuta sa intelegi si sa reactionezi constructiv pe perioada sarcinii".
Ce poti face?
Invatarea unor exercitii de relaxare si respiratie, evitarea scenariilor anticipative negative sunt cateva dintre metodele care iti pot fi de folos in aceasta perioada. Trebuie inteles mecanismului atacurilor de panica, iar atunci cand apar, nu lasa emotiile sa te copleseasca si concentraza-te asupra simptomelor, relaxandu-te.
© Copyright:
Atacurile de panica in timpul sarcinii
In timpul sarcinii, simptomele asociate atacului de panica pot sa devina mult mai grave. De ce? Psihoterapeutul Lena Rusti ne ajuta sa intelegem si sa luptam impotriva acestei probleme.
Comentarii (12)
Adrisna mihaela si eu sunt insarcinata in 6 luni si fzc atac de panica. Grijile sunt mari ls mn. Daca vrei sa vb trimete.mi pe mail adresa ta si vorbim.
Sunt insarcinata in 6 luni am atacuri de panica Am avut si inainte sa raman insarcinata dar cu un an in urma acum au reapărut mie frica mie teama ca copilul sa nu pățească ceva e un sentiment foarte urat ce ma sfătuiți să fac va rog!
Buna!si eu am atacuri de panica de 2 ani si nu stiu ce sa mai fac ca sa scap de ele.am fost la un neurolog care mi-a dat alprazolam,lamotrigina si orfiril.nu le mai am asa de frecvente,dar tot le am.in august am nunta si parca imi e frica sa nu-mi fie rau si atunci.am vazut ca unele din voi ati scris ca dupa tratament nu ati mai avut...ce fel de tratament ati facut?vreau sa am un copil si sper sa nu afecteze cu nimic atacurile de panica sarcina.va rog sa ma ajutati cu ceva sfaturi.
eu am facut tratament 8 luni impotriva atacurilor de panica,dupa 3 luni am ramas insarcinata,acum fetita are 2 ani si jumatate,iar atacurile de panica au revenit...marea mea problema este aceea ca eu inca alaptez,asa ca trebuie sa intrerup alaptatul pt a face iar tratament
Buna !! Eu tin tratament de 1 an de zile si sunt mult mai bine.Medicamentele m-au ajutat enorm si ma bucur iar de viata. Intrebarea mea este : Dupa cat timp pot ramane insarcinata dupa terminarea tratamentului?
buna dragele mele,ma confrunt cu problema asta si eu de 8 luni,ma luat salvarea de doua ori si in final a trebuit sa merg la psihiatru si am urmat tratament cu seroxat de 7 luni,imi doresc mult un copil si nu stiu ce sa fac daca ma las de seroxat imi este rau simt o ameteala in cap si mie frica sa nu fac iar atac de panica,nu stiu ce sa mai fac imi doresc un bebe dar mie teama sal fac ca nu pot duce sarcina pana la cap,va pup
buna, eu am suferit de atacuri de panica si acum am aflat ca sunt insarcinata. pt am avut o prima sarcina extra uterina si inca un avort acum mi e o groaza cumplita. sunt la faza de testari HCG si asa mai departe. seara fac cate un atac de panica. sincer sper sa reusesc sa duc cu bine la capat cele 9 luni daca totul va fii bine dar ma gandesc daca viitorul copil nu va avea de suferit.
Sunt insarcinata in 27 sapt.si in luna iulie,cam pe la 4 luni mi s-a facut rau pe strada si am lesinat pierzandu-mi cunostinta si de atunci mi-e frica sa mai ies pe strada. Mai tot timpul ametesc ,am senzatia de instabilitate ,am palpitatii deja din momentul in care ma pregatesc sa ies ma apuca frica.Cand am lesinat s-a pus totul pe baza tensiuni mici care dealtfel chiar e mica,insa chiar si cand era mai maricica 106/64 si atunci am simtit stari de rau general.Nu mai stiu ce sa fac sunt disperata ,nu stiu de la cine sa cer ajutor pt ca ginecologul se ocupa doar de copil,medicul de fam .nici el nu prea reactioneaza la problemele mele care nu stiu de unde vin .Sper insa ca dupa nastere va trece aceasta stare!
sunt insarcinata in 3 luni si parca numi vine sa cred prin ce schimbari a trecut corpul meu.am slabit 7 kg nu pot manca mai nimic daca ies pe strada singura fara sotul meu,mie frica sa nu mai ajung acasa,s nu mi se faca rau pe strada.seara nu pot dormi ca ma doare burta.nu stiu daca ajung sa trec de astea 9luni
eu sunt insarcinata. prima data in viata mea cand am avut atac de panica a fost acum 3 sapt cand am intrat in luna a 7-a.m am speriat f tare la inceput pt ca nu stiam cu ce am de a face.chestia este ca ziua nu am nimic dar sa nu se intunece afara.acum am 3 zile de cand nu am nchis un ochi cad din picioare de oboseala si nu pot sa dorm. nu mai stiu ce sa mai fac.in general sunt o persoana cae se controleaza acum oricat de mult incerc nu resesc nimic si inca mai am mlt pana sa nasc
Se poate rezolva prin cunoasterea si constientizarea simptomelor, prin autocontrol respiratie cu calm si neaparat atitudine pozitiva. Daca stii ca este ceva, ce de regula apare in urma gandurilor negative, temerilor nejustificate, ingrijorarilor (pcte-le 1,2,3) poti sa intelegi mecanismul de iesire din criza. Orice medic te poate ajuta. Totul este că te adresezi unuia. Eu am avut o situatie de genul acesta: am chemat salvarea in plina criza, iar medicul mi-a intins trei pastilute, care zicea el ca dupa ce le voi lua pe rand, in timp de 30 de minute o sa-mi faca bine. Am luat pastilutele si dupa 30 de minute ma simteam la fel. Atunci mi-a explicat ca singura ma intretin in starea respectiva prin autosugestie (mi-e rau, o sa mor, o sa innebunesc). Mi-a mai explicat ca tot prin prin autosugestie si autocontrol pot sa-mi fac si bine. Apoi mi-a spus cum. Nu a fost usor, dat in timp de 1 an am reusit ss ma echilibrez. Si azi am atacuri de panica, (dupa 20 de ani) in special in locuri aglomerate (hipermarket-uri, centrul orasului )mai ales daca sunt singura. Greu plec in aceste locuri, dar plec, rugandu-ma sa ma ajute Dumnezeu sa fiu tare, stiind ca sunt sanatoasa si nu este nimic grav, ci stesul de zi cu zi, ingrijorarile, problemele, sunt cele care pot declansa oricand aceste stari. Toti avem probleme si stress, nu? Consecintele sunt, dar cand stii "de ce" stii si "cum" sa rezolvi. Pastilutele erau zaharina, iar tratamentzul se numeste placebo, adica autosugestia ca un medicament te poate calma sau vindeca si asta se si intampla. Succes!
Este foarte adevarat, acestea sunt simptomele si chiar asa gandim: daca innebunesc? daca mor? eu asa m-am chinuit 4 ani jumate, dar medicamentele m-au ajutat foarte mult... acum sunt mult mai bine dar nu vindecata si probabil nici nu voi fi vreodata din pacate. Va multumesc ca ati scris un astfel de articol si mai asteptam si altele.
Posteaza comentariu